Producătorii români nu au cerut protecţie pentru nici un produs tradiţional

▲ Deşi legislaţia permite protejarea denumirii de origine a unui produs încă din noiembrie 2007, deocamdată nici un producător nu a solicitat protecţie pentru propriile produse ▲ Obţinerea atestării naţionale pentru un produs cu o denumire de origine protejată permite oricărui producător din România să fabrice acel produs, dacă respectă toată documentaţia prevăzută într-un caiet de sarcini ▲

Producătorii români de produse alimentare nu au depus până în prezent nici o documentaţie la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) pentru protejarea denumirii de origine a unui produs, deşi legislaţia a permis acest lucru de la mijlocul lunii noiembrie 2007. „Sperăm că odată cu intrarea în funcţiune a noului Oficiu Naţional al Produselor Tradiţionale şi Ecologice Româneşti, producătorii îşi vor da seama de importanţa înregistrării produselor proprii. Practic, înregistrarea este în folosul lor pentru protejarea produselor, dar şi pentru comercializarea pe piaţa naţională şi europeană“, a declarat Tudorel Baltă, consilier în MADR. Acesta a precizat că, în ultimele luni, au fost organizate o serie de seminarii în toată ţara, pentru a le explica producătorilor români ce au de făcut pentru a-şi proteja produsele şi importanţa acestui demers. În prezent, reprezentanţii MADR din direcţia produsele tradiţionale oferă consultanţă şi asistenţă tehnică gratuită în elaborarea documentaţiei pentru protecţia unui produs. „Prima documentaţie care va veni din partea unui producător sau a unui grup de producători în vederea solicitării protecţiei denumirii unui produs va fi publicată pe site-ul MADR timp de 60 de zile, perioadă în care un alt producător poate contesta solicitarea primului producător, dacă acesta nu respectă toate prevederile reţetei din caietul de sarcini“, a precizat Baltă.

Şi producătorii din alte ţări s-au mişcat greu

Reprezentantul MADR a subliniat că nici în cele zece ţări intrate în Uniunea Europeană în 2004 producătorii nu s-au mişcat foarte repede pentru înregistrarea denumirii de origine a unui produs, abia din 2007 au început să depună mai intens astfel de documentaţii pentru protejare. „Acest fenomen se va întâlni şi în România. Nu cred că producătorii noştri se vor mişca mai rapid pe acest segment“, a precizat consilierul MADR. Potrivit datelor MADR, la nivelul UE, cele mai multe denumiri geografice sau de origine protejate pentru anumite produse au fost înregistrate de Italia - 149, urmată de Franţa cu 143, Portugalia - 93, Spania - 91, Grecia - 84, Germania - 69, Marea Britanie - 29. Austria deţine 12 denumiri protejate pe piaţa UE, Olanda - şase, iar Belgia - patru. Datele sunt la nivelul anului 2005. În ţările care au aderat în 2004, Cehia deţine trei denumiri protejate, dar mai are depuse 31 de dosare, Ungaria are 10 denumiri cu protecţie şi depuse tot 31 de dosare, iar Polonia deţine şapte denumiri protejate.

Ce înseamnă atestarea produselor

Obţinerea atestării naţionale pentru un produs dintr-o denumire de origine protejată, de exemplu salamul de Sibiu sau brânza de Moeciu, permite oricărui producător din România să fabrice acel produs, dacă respectă toată documentaţia prevăzută într-un caiet de sarcini. Ulterior, după obţinerea atestării naţionale, MADR solicită la Bruxelles o atestare comunitară care oferă protecţie faţă de produsele de acest gen realizate în ţările UE. Protecţia comunitară a denumirii de origine pentru salamul de Sibiu arată că numai pe teritoriul României mai poate fi fabricat acest produs, de orice producător ce respectă parametrii din caietul de sarcini. Timpul maxim prevăzut în legislaţia comunitară pentru atestarea denumirii de origine este de şase luni.

Certificarea efectivă a denumirii de origine se face de un organism extern acreditat de MADR - în prezent sunt un număr de 12 de astfel de organisme pe piaţa românească. Tarifele de certificare sunt situate între 500 şi 1.000 de euro. Obţinerea acestei certificări oferă producătorului român posibilitatea de a utiliza eticheta specifică a produsului cu denumire de origine protejată. La ora actuală, conform legislaţiei în vigoare sunt peste 70 de denumiri de origine în România, pentru care s-ar putea cere protejarea acestora. Această legislaţie nu se referă însă la băuturi alcoolice (vinuri, ţuică), ci doar la produse alimentare sau la sucuri din fructe. În ceea ce priveşte produsele tradiţionale din diferite zone geografice, MADR deţine până în prezent o listă cu peste 1.800 de astfel de produse.