România, ţara cu cele mai multe regiuni biogeografice

▲ Natura 2000 este instrumentul principal pentru conservarea patrimoniului natural pe teritoriul Uniunii Europene (UE) ▲ Reţeaua ecologică de arii naturale protejate este formată din arii speciale de conservare (Special Areas of Conservation) a Habitatelor Naturale şi a Faunei şi Florei Sălbatice şi arii de protecţie specială avifaunistică ▲ Lista propunerilor de situri Natura 2000 cuprinde, pentru România, 108 SPA-uri (11,89% din suprafaţa ţării) şi 273 pSCI-uri (13,21% din suprafaţa ţării) ▲ La nivel european, reţeaua Natura 2000 numără peste 25.000 de situri (din Directivele Habitate şi Păsări) ▲ Ţara noastră ar putea fi însă sancţionată pentru nerespectarea termenelor impuse de UE, dar şi pentru gestionarea necorespunzătoare a siturilor, potrivit Coaliţiei ONG Natura 2000 ▲

Natura 2000 este reţeaua vastă a Europei de zone naturale protejate pentru plante, păsări şi habitate, care acoperă peste 20% din suprafaţa continentului. Gama de zone protejate este vastă, de la pajişti acoperite de flori la lanţuri de peşteri şi lagune, toate acestea reflectând biodiversitatea europeană. „Natura 2000 este cea mai puternică armă pe care o are Europa în lupta împotriva dispariţiei diversităţii. Păstrarea biodiversităţii ne asigură viaţa“, afirma Stavros Dimas, comisarul european pentru Mediu.

„Omul trebuie să colaboreze cu natura“, sub această teorie a fost dezvoltată activitatea în cadrul Reţelei Ecologice Europene Natura 2000, zonele protejate nefiind total izolate, unele activităţi fiind posibile, inclusiv agricultura, pescuitul şi silvicultura, însă cu respectarea unor reguli de protejare a mediului. În zonele protejate nu vor fi însă permise construcţiile şi lucrările de infrastructură care afectează habitatele/speciile pentru care zona a fost declarată sit Natura 2000.

Cum sunt selectate siturile protejate

Statele membre îşi aleg siturile Natura 2000 în parteneriat cu Comisia; odată selectate, zonele sunt recunoscute oficial de Comisie drept „Situri importante pentru Comunitate“. O reţea ecologică de arii naturale protejate este formată din arii speciale de conservare (Special Areas of Conservation) - constituite conform Directivei Habitate (Directiva 92/43 din 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a faunei şi florei sălbatice) şi arii de protecţie specială avifaunistică (Special Protected Areas) - constituite conform Directivei Păsări (Directiva 79/409 din 1979 referitoare la conservarea păsărilor sălbatice).

Declararea siturilor Natura 2000 se face, într-o singură etapă, pentru Ariile de Protecţie Specială Avifaunistică (SPA), prin identificarea şi declararea lor la nivel naţional şi comunicarea listei cu situri la Comisia Europeană (în urma unei evaluări ştiinţifice), respectiv în trei etape, pentru Ariile Speciale de Conservare (SAC) constituite conform Directivei Habitate.

Avantaje de mediu şi economice pentru ariile protejate

Potrivit Agenţiei pentru Protecţia Mediului, desemnarea siturilor Natura 2000 oferă posibilitatea unei dezvoltări mai bune a serviciilor locale, asigură creşterea vânzărilor produselor, iar etichetarea unor produse naturale (caş, miere, vin) dintr-o zonă Natura 2000 vor putea creşte vânzările pe piaţa internă şi externă.

De asemenea, acest statut de arie protejată asigură creşterea diversificării activităţilor economice şi a investiţiilor interne şi atrage finanţări speciale din fondurile Uniunii Europene pentru agricultură şi silvicultură în zonele Natura. Statutul de sit Natura 2000 va reprezenta o dovadă că zona respectivă are o valoare naturală deosebită, putând să genereze venituri din ecoturism (în special cu turiştii străini) şi alte activităţi asociate, iar proprietarii de terenuri extravilane situate în arii naturale protejate supuse unor restricţii de utilizare, conform legislaţiei specifice în domeniu, sunt scutiţi de plata impozitului pe teren.

60% din populaţia de urşi se găseşte în România

Pe teritoriul Uniunii Europene au fost identificate 9 regiuni biogeografice, România fiind ţara pe teritoriul căreia se găsesc cele mai multe regiuni biogeografice, cinci la număr: alpină (23%), continentală (53%), panonică (6%), stepică (17%) şi pontică (1%), ultimele două fiind prezente doar pe teritoriul ţării noastre.

În privinţa faunei, 60% din populaţia de urşi, 40% din populaţia de lupi şi 50% din populaţia de râşi a Europei se găseşte pe teritoriul României.

Siturile Natura 2000 propuse de ţările membre ale UE totalizează 18% din suprafaţa acesteia, respectiv peste 25.000 de situri (din Directivele Habitate şi Păsări). România, prin valoarea ridicată a biodiversităţii pe care o are va aduce o contribuţie importantă la Reţeaua Ecologică Europeană, mai ales în contextul în care ţara noastră este obligată să respecte anumite termene, în caz contrar riscând să fie acţionată în judecată.

Astfel, pe parcursul acestui an, sunt organizate seminarii biogeografice pentru negocierea listei Siturilor de Importanţă Comunitară, anul viitor aceasta fiind aprobată. În 2016, Siturile de Importanţă Comunitară devin Arii Speciale de Conservare şi va fi creat un sistem funcţional de arii protejate Natura 2000.

Lista propunerilor de situri Natura 2000 cuprinde, pentru România, 108 SPA-uri (11,89% din suprafaţa ţării) şi 273 pSCI-uri (13,21% din suprafaţa ţării). Comisia Europeană a acceptat lista propunerilor, dar a cerut ca până în septembrie 2009 să se mai desemneze situri pentru câteva specii şi habitate care nu sunt suficient de bine protejate.

În România, multe situri au fost gestionate necorespunzător

Coaliţia ONG Natura 2000 România a atras atenţia că amânarea punerii în funcţiune a Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate (ANAP) a dus la gestionarea necorespunzătoare a multor situri protejate, iar faptul că România nu şi-a îndeplinit obligaţiile ar putea atrage sancţiuni de la UE.

Organizaţia semnalează că, în urmă cu câteva luni, mai multe arii protejate şi-au pierdut custozii, nemaifiind gestionate aşa cum prevede legislaţia, iar siturile propuse pentru reţeaua Natura 2000, conform obligaţiilor ce revin României ca membru al Uniunii Europene, pot fi considerate doar ca arii protejate declarate pe hârtie, fără un management eficient.

„Această situaţie poate duce la distrugeri ireversibile ale capitalului natural, ceea ce ar fi o pierdere semnificativă pentru România şi ar putea aduce în viitorul apropiat sancţiuni din partea UE“, se arată în scrisoarea trimisă de Coaliţia ONG Natura 2000.

Astfel, potrivit acesteia, legislaţia privind ariile naturale protejate prevedea încă din anul 2006 înfiinţarea unei agenţii care să asigure un management eficient al parcurilor naţionale şi naturale, al rezervaţiilor şi al reţelei Natura 2000. „Faptul că Agenţia Naţională a Ariilor Protejate (ANAP) nu este încă funcţională are un efect major asupra aspectelor legate de ariile naturale protejate, afectând negativ şi activitatea custozilor rezervaţiilor naturale mai mici, dar la fel de importante ca şi parcurile naţionale şi naturale“, reiese din scrisoarea Coaliţiei Naţionale pentru Arii Protejate.

ANAP urma să coordoneze activităţile legate de managementul ariilor protejate, inclusiv al siturilor Natura 2000, având rol important, printre altele, în elaborarea şi implementarea unei strategii naţionale, atribuirea în administrare sau custodie a ariilor protejate (inclusiv a siturilor Natura 2000 propuse), coordonarea şi supravegherea administraţiilor şi a custozilor de arii protejate, avizarea planurilor de management al ariilor naturale protejate.

În UE există încă specii şi habitate în pericol

Comisia Europeană (CE) a publicat, în luna iulie, un raport pe tema stării de conservare a peste 1.150 de specii şi 200 de tipuri de habitate protejate prin legislaţia comunitară, arătând că, deşi statele membre au făcut progrese, există încă specii şi habitate în pericol, potrivit unui comunicat al instituţiei.

Analiza efectuată în perioada 2001-2006 asupra biodiversităţii din cele 25 de state membre a identificat că păşunile, zonele umede şi habitatele costiere sunt cele mai ameninţate, din cauza declinului practicilor agricole tradiţionale, a dezvoltării turismului şi a schimbărilor climatice.

Există, însă, potrivit CE, unele specii mai mari şi reprezentative, precum lupul, râsul eurasiatic, castorul şi vidra, în privinţa cărora se observă îmbunătăţiri. Astfel, acestea au început să repopuleze anumite arii din teritoriile lor tradiţionale.

„Biodiversitatea Europei încă este supusă unor presiuni importante şi e expusă unor riscuri mari. Deşi nu vom reuşi să realizăm obiectivul de oprire a diminuării biodiversităţii în Europa până în 2010, putem spune că s-au înregistrat progrese“, a declarat directorul executiv al Agenţiei Europene de Mediu, Jacqueline McGlade.