Copilăria digitală

Copiii ajung să cunoască tehnologia începând cu vârsta de 3 ani. Dacă acest ­lucru este supravegheat și condus cu discernământ de părinți, ei vor ­dobândi niște obiceiuri ­digitale utile. În cazul în care introducerea în ­lumea digitală are loc pe cont propriu, fără îndrumarea responsabilă din partea părinților, copiii pot fi expuși multor pericole ca dependența de internet sau de jocuri digitale, nomofobia, sindromul FOMO, depresia de ­Facebook etc.

Cercetările din ultimii ani consemnează faptul că tinerii cu vârsta între 8 și 18 ani petrec într-o zi obișnuită aproximativ 7,5 ore cu dispozitivele electronice în faţă. Dacă ne gândim şi la folosirea simultană a mai multor dispozitive, timpul petrecut zilnic în faţa unui ecran se ridică la aproape 11 ore. Aceasta înseamnă că ei petrec în compania ecranelor cu mult mai mult timp decât făcând orice altceva - mersul la școală, sport, familie, ba chiar somn.

Din cauza timpului petrecut în lumea digitală de către copii și adolescenți, un document publi­cat de UNICEF la sfârșitul anului 2017 afirma: „Cercetarea pe această temă suferă încă de o serie de carențe teoretice și metodologice care fac ca dovezile adunate până în prezent să fie nesigure și neconcludente. Impactul pe termen lung al tabletei, telefonului inteligent și altor dispozitive mobile este necunoscut” (Diana Graber, Copiii în era digitală). Iar psihologul clinician Michael Sato aprecia că avem de-a face cu „o generaţie de tineri care au fost expuşi unui conţinut online extrem” (Mary Aiken, The Cyber Effect).

Diana Graber, în lucrarea sa Copiii în lumea digitală, spune că legat de vârsta potrivită pentru a introduce copilul în lumea digitală părinții trebuie să poată răspunde unui set de șapte întrebări ca să-și dea seama dacă micuții sunt pregătiți pentru descoperirea acesteia:

1. Copiii voștri și-au dezvoltat abilitățile emoționale și sociale necesare folosirii chibzuite a unui dispozitiv electronic? Au dobândit abilitatea de a empatiza, a arăta bunătate, respect și politețe față de ceilalți?

2. Copiii voștri știu cum să-și ges­tioneze reputația virtuală? Au fost instruiți asupra caracterului postărilor pe internet, asupra urmelor virtuale sau digitale, odată ce tot mai multe persoane, universități, facul­tăți, firme, angajatori verifică persoanele pe care doresc să le admită pe internet?

3. Copiii voștri știu cum să se deco­necteze de la internet sau de la dispozitivele pe care le folosesc? Tot mai mulți analiști studiază mecanismele prin care dispozitivele și aplicațiile digitale pot conduce la depen­dență, în mod deosebit prin activarea și supra­poten­țarea mecanismului dopa­minergetic sau mecanismului recompensei. Întrucât creierul uman este în formare până spre vârsta de 25 de ani, în mod special în ceea ce pri­vește autocontrolul, vor avea aceștia puterea să întrerupă jocurile, aplicațiile sau discuțiile pasionante și captivante?

4. Copiii voștri știu cum să-și facă prieteni și să mențină relații sănătoase și sigure în spațiul digital? În fața unor pericole precum bullying-ul, agresiunile, sexting-ul, pornografia infantilă, pornografia din răzbunare, șantajul sexual, toate acestea întâlnite la vârste tot mai fragede, vor ști ei să se apere?

5. Copiii voștri știu să-și protejeze intimitatea și datele personale? De multe ori copiii devin cetă­țeni virtuali încă de la naștere și independent de voința lor, prin postările părin­ților, dornici să surprindă acest eveniment fericit din viața de familie. Vor ști ei cât anume din in­formațiile personale și cui să dezvăluie în spațiul virtual, pentru a nu regreta acest lucru, odată ce ele capătă, în lumea internetului, un caracter permanent?

6. Copiii voștri știu cum să abordeze în mod critic informațiile de pe internet? Au suficient autocontrol și discernământ pentru a putea evalua corectitudinea, autoritatea, valoarea, sursa, obiectivitatea mesajelor, ca să nu cadă pradă fenomenului de „fake news” și abuzurilor din spațiul digital?

7. Copiii voștri sunt dotați cu resursele și instrumentele necesare pentru a fi niște lideri digitali? Adică pot da naștere unor idei și comportamente­ ­înalte, fiind model pentru alți internauți și să inspire prin prezența lor în spațiul digital sau dimpotrivă, în lipsa autocontrolului și a rezilienței, pot cădea pradă stărilor negative, legate de folosirea abuzivă a internetului: violența digitală, stările de însingurare și izolare sau de depresie digitală?

Autoarea menționată consideră că dacă la una dintre aceste întrebări răspunsul este negativ, acesta este un indiciu că tinerii noștri încă nu sunt deplin pre­gătiți pentru a pătrunde în lumea digitală fără îndrumare și fără a cădea pradă aspectelor negative ale acesteia.

Este cu totul ciudat, deși se întâmplă adeseori, ca un părinte care a făcut mai înainte morală copilului său pe tema dependenței de dispozitive sau de spațiul virtual să utilizeze dispozitive electronice în casă, alături de copii, oarecum ignorându-i. Copiii mici fac ce le ceri să facă, dar odată ce cresc încep să facă tot ceea ce văd că faci.

„Alfabetizarea mediatică sau digitală” a copiilor cu vârsta de 3-6 ani trebuie făcută atent, prin urmărirea, alături de părinţi, a unor conținuturi educaționale, adultul oferind permanent expli­cații cu scopul dezvoltării spiritului critic. Mai apoi, tot împreună cu părinții, aceștia trebuie invitați să scrie e-mailuri rudelor, prietenilor, colegilor și să le trimită mesaje sau chiar fotografii, având grijă să le selecteze pe cele care nu le pot compromite mai târziu identitatea virtuală.

Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 7 și 9 ani, părinții trebuie să caute jocuri și aplicații creative, pe care să le folosească împreună cu aceștia, să alcătuiască împreună un jurnal și album digital, în care să păstreze fotografiile și filmulețele de familie.

Copiii cu vârsta între 10 și 12 ani trebuie ajutați să găsească informații necesare învățării și redactării temelor, tutoriale folositoare, să descopere modalități de realizare a pasiunilor extra­școlare și a practicării hobby-urilor cu ajutorul tehnologiei, să descarce, să alcătuiască playlist-uri și să redea muzică sau conținutul unor cărți digitale.

Din categoria sfaturilor utile și eficiente pentru creșterea copiilor mici în lumea digitală, pot fi menționate și următoarele:

- Stabiliți niște limite. Limitați expunerea la ecrane digitale a celor mai mici copii, opriți dispozitivele electronice în timpul mesei sau cu o oră-două înainte de culcare și faceți în așa fel, încât în camera lor să nu existe nici un dispozitiv media.

- Monitorizați utilizarea ecranelor, comportamentul copiilor în preajma acestora și con­ți­nutul materialelor urmărite de ei. Blocați conținuturile inadecvate, urmăriți și jucați împreună jocurile care le plac copiilor, păstrați dispozitivele electronice cât mai departe de spațiul personal și vorbiți cu părinții prietenilor copiilor despre ceea ce fac fiii voștri în casa lor.

- Explicați-le clar ce au voie și ce nu. Stabiliți și impuneți regu­lile casei referitoare la timpul dedicat ecranelor și nu lăsați dispozitivele media să interfereze cu viața de familie.

- Fiți implicați și arătați-le calea cea bună de urmat prin forța exemplului. Respectați regulile stabilite de fiecare dintre voi și nu uitați că tot timpul sun­teți urmăriți de propriii copii.

Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani, Academia Americană de Pediatrie recomandă impunerea unor limite consecvente privind timpul de folosire a gadget-urilor și supravegherea modului în care le folosesc, pentru a nu periclita programul de învă­țare și somn, activitatea fizică, lectura, plimbatul și joaca în aer liber. De asemenea, trebuie culti­vate perioadele petrecute fără ecrane, fie că este vorba de zile întregi, fie de momente speciale: că­lătoria cu mașina, servitul mesei, discuțiile de familie, urmărirea unor programe de televiziune de către întreaga familie, dar mai ales absența tehnologiei din dormitor.

Totodată, se recomandă instruirea copiilor cu privire la lumea digitală, familiarizarea lor cu principiile de siguranță în folosirea internetului și a tehnologiilor digitale. De asemenea, trebuie cultivate activitățile în aer liber, plimbările și jocurile în natură, sportul și, în mod deosebit, relaționarea cu persoane reale.