Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia IV, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 66-67 „Să silim, apoi, cugetul nostru să sfâșie fiara aceea sălbatică, mânia
Nu există păcat mic
Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze, Scrieri II, Cateheza 3, în Filocalica (2003), Ed. Deisis, pp. 48-49
„Nu vă înșelați, frații mei, Dumnezeu este iubitor de oameni, milostiv și îndurat, și, dând mărturie, mărturisesc și eu că am încredere că mă voi mântui prin milostivirea Lui. Dar cunoașteți că aceia care nu se căiesc și nu păzesc poruncile Lui întocmai și cu frică multă nu vor avea nici un folos, ci Dumnezeu îi va pedepsi pe ei cu mult mai rău decât pe neamurile păgâne și pe cei nebotezați. Nu vă înșelați, fraților, și nici un păcat să nu vi se pară mic și să nu fie disprețuit de voi ca și cum n-ar face o atât de mare vătămare sufletelor noastre. Fiindcă robii recunoscători nu cunosc vreo deosebire între un păcat mic și un păcat mare, ci, chiar dacă aceștia cad numai cu privirea sau gândul sau cuvântul, socotesc că au căzut din iubirea lui Dumnezeu, lucru care, sunt convins, e adevărat. Fiindcă cel ce cugetă un lucru mic în afara voinței lui Dumnezeu și nu se căiește de îndată, alungând atacul gândului, ci primește și ține acest gând, aceasta i se socotește păcat, chiar dacă nu știe că e un lucru rău. Fiindcă venind legea, adică învățătura Sfintelor Scripturi, răul ținut până acum în neștiință s-a trezit la viață (Romani 7, 9) și păcatul s-a aflat a fi în mine (Romani 7, 17. 20), iar eu m-am aflat mort (Romani 7, 10) și străin de bine. Trebuie, așadar, să distingem bine toate gândurile care ne vin și să le opunem mărturii din Scripturile insuflate de Dumnezeu și din învățăturile Sfinților Părinți duhovnicești și, dacă le găsim conglăsuind și având același înțeles cu acestea, să le ținem cu toată puterea și să le punem în lucrare cu îndrăzneală.”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)