Identitatea națională - mijloc de reziliență în fața vicisitudinilor actuale

Dispariția empatiei și cultivarea morbidă a individualității și a satisfacerii imediate a propriilor plăceri modifică ontologic ființa umană, integrând-o într-o formă actualizată a barbarismului. Astfel, observăm astăzi tot mai multe expresii ale rivalității și ale rebeliunii. Mai mult decât atât, depărtarea de tot ceea ce este specific poporului nostru descrie o nouă acțiune care devine merituoasă, propunând o respingere față de tot ceea ce este tradițional, autohton și național. Principalul obiectiv al acestei tendințe este uniformizarea principiilor și valorilor, împrumutând maniera globalistă de promovare a propriei identități în acord și, mai ales, influențat de perceptele cu valoare și utilitate generală. 

Lumea de astăzi este supusă unui demers de adaptabilitate continuă care are drept scop fructificarea exigențelor actuale, însă acest proces trebuie să aibă un imperativ principal - fundamentarea pe valori durabile și vivifiante, pe care le remarcăm lucrate cu multă responsabilitate în spațiul tradițional al identității naționale. În acest context, nu putem dezvolta un edificiu dacă temelia sa nu este durabilă, pentru că, în caz contrar, vom cunoaște un colaps ireparabil.

Știm astăzi ce înseamnă cu adevărat identitatea națională?

Într-o lume care se dezvoltă potrivit factorilor specifici globalizării, progresului tehnologic și postmodernismului, conceptul de identitate națională capătă o importanță tot mai scăzută. Identitatea națională descrie un set de particularități care ne definesc ca popor, printre acestea identificându-se cultura, istoria, credința și simbolurile, precum drapelul și imnul. În pofida faptului că identitatea națională descrie un concept perimat și adesea ne­înțeles, în contextul preocupărilor de astăzi, aceasta joacă un rol important în coeziunea socială, în formarea sentimentului de unitate și în dezvoltarea unui afect al responsabilității față de propria persoană în acord cu valențele comunității sociale.

În spațiul cotidian, pe măsură ce societățile evoluează, identitatea națională se află la confluența dintre tradiție și modernitate. Pe de o parte, valorile și practicile tradiționale rămân elemente esențiale ale identității, iar, pe de altă parte, națiunile trebuie să se adapteze la noile vicisitudini mondiale, care de multe ori atentează la specificul autohton. De aceea, flexibilitatea și adaptabilitatea, caracteristice lumii postmoderne, fac din identitatea națională un instrument eficient de solidaritate, capabil să reziste la transformări fără a-și pierde esența și importanța. Dificultățile actuale, cum ar fi crizele economice, politice, sociale, migrațiile masive și schimbările culturale rapide, au determinat numeroase populații să reflecteze asupra propriilor fundamente și asupra modului în care identitatea lor națională poate deveni un factor de solidaritate. O națiune care își cunoaște valorile și are o identitate națională bine definită și susținută de populație are o capacitate mai mare de a rezista la influențele negative, fie că vin sub formă de manipulare politică, fie că sunt expresia unor conflicte economice sau militare.

Globalizarea și criza identitară - provocări și oportunități

Despre subiectul identității naționale s-a scris, se scrie și se va scrie, fie dintr-o perspectivă psihologică, istorică sau sociologică, însă trebuie să înțelegem că dincolo de toate definițiile este un element ce ne diferențiază, ne face unici și ne unește. Acesta este principiul central care ne face să fim parte a unei națiuni, dezvoltând sentimentul filiației, împăr­tășind aceleași percepte, valori etice și sociale. În contextul mobi­lității de astăzi regăsim numeroși tineri, și nu numai, care se întreabă: „Eu ce sunt?”, „Ce știu despre neamul meu?” sau „De ce trebuie să știu ceva despre poporul meu?”. Acestea sunt doar câteva dovezi ale crizei identitare actuale care descrie un popor indiferent de tot ceea ce înseamnă efortul străbunilor, identitatea națională și credința creștină.

Globalizarea a generat multiple avantaje pentru evoluția uma­nității, prin accesul la ino­vații științifice de ultimă gene­rație, prin dinamica fluxului infor­mațional și prin modalități de acces la cercetări profund avan­sate în sectoarele medical și social. Aceste transformări permit des­fășurarea unor activități prioritare, precum achizițiile online, procesarea digitală a plăților și organizarea întâlnirilor virtuale. Totuși, aceste procese au generat și provocări serioase pentru identitatea națională și pentru dezvoltarea echilibrată a omului postmodern. Sub presiunea valorilor globale și a schimbărilor rapide, multe națiuni au experimentat o erodare a unității sociale, a sentimentului de apar­tenență și chiar o „criză identitară” accentuată de tendința de res­pingere a tot ceea ce este tra­dițional sau arhaic. Aceasta se materializează prin diminuarea sau pierderea unor tra­diții, printr-o slăbire a con­științei naționale și prin tensiuni legate de multiculturalism.

Cu toate acestea, trebuie să observăm și faptul că globalizarea nu se limitează la a reprezenta doar o amenințare pentru identitatea națională, ci poate constitui și o oportunitate de reevaluare și de stabilizare a trăsăturilor distinctive care conferă unicitate unei națiuni. În fața presiunilor externe, numeroase state au început să revalorifice tradițiile și valorile autohtone, cultivând un sentiment de mândrie națională și solidaritate colectivă. Fenomene precum revitalizarea limbilor regionale, promovarea culturii locale și susținerea artelor și mește­șugurilor tradiționale reprezintă semne elocvente ale unei reacții active și pozitive la provocările postmodernității.

Promovarea identității naționale - soluții pentru viitor

Prin dezvoltarea acestei perspective ce prezintă realitatea, cu care din păcate ne confruntăm, este esențial să protejăm ceea ce ne aparține, ceea ce ne definește ca persoane și ca popor. De aceea, ca identitatea națională să rămână un mijloc de reziliență eficient, este esențial ca aceasta să fie cultivată și transmisă generațiilor viitoare prin educație. Sistemele de învățământ au un rol esențial în formarea unui sentiment de apartenență la națiune și în transmiterea valorilor culturale și civice. De asemenea, educația națională trebuie să fie echilibrată, să promoveze atât mândria față de realizările națiunii, cât și o înțelegere a istoriei, astfel încât identitatea să nu devină un motiv de revoltă, izolaționism sau extremism.

În același sens, inițiativele de promovare a culturii și tradițiilor locale, susținute de stat sau de organizații non-guvernamentale, pot juca un rol esențial în păstrarea identității naționale. Festivalurile culturale, expozițiile de artă, conservarea patrimoniului istoric și dezvoltarea unei industrii turistice care să valorifice specificul local sunt câteva modalități prin care identitatea națională poate fi promovată și întărită.

Pe lângă formele de susținere de factură laică regăsim și o perspectivă eclesială, astfel încât redescoperirea reperelor identității naționale se face în și prin Biserica Ortodoxă, care își păstrează valorile și le propune astăzi ca puncte esențiale în creșterea societății. Credința creștină este elementul central care ne definește identitatea națională, deoarece întreaga dezvoltare a societății de factură educațională, culturală, lingvistică, etnică și etică este influențată de viața și istoria Bisericii Ortodoxe.

Într-o lume în care schimbările sunt rapide și adesea copleșitoare, oamenii tind să caute ancore în trecutul lor comun, în tradițiile și valorile care i-au format. Identitatea națională devine un element de siguranță, o bază pe care se poate construi o reziliență atât la nivel individual, cât și colectiv. De asemenea, conștiința națională poate funcționa ca un liant între cetățeni și comunități, oferind un sentiment de stabilitate, continuitate și apartenență. Deși globalizarea și multiculturalismul aduc provocări semnificative, ele oferă și oportunități pentru națiuni: de a-și redescoperi și întări identitatea. În cele din urmă, o identitate națională bine conturată și promovată prin educație și cultură poate contribui la o mai bună coeziune socială și la o mai mare capacitate de a rezista la provocările prezentului și viitorului. Pentru că, dincolo de orice, esențial este să ne asumăm condiția și să o mărturisim prin cuvânt și prin faptă: Suntem români creștini!