Biserica Ortodoxă Română şi problema romilor

Citesc cu mirare în presa din ultimele zile critici la adresa Bisericii Ortodoxe Române, care nu şi-ar fi exprimat poziţia în legătură cu problema romilor, aşa cum au făcut-o, de pildă, alte Biserici. Se ştie că romii au început să preocupe cu adevărat Europa din cauza unor incidente recente petrecute cu precădere în afara hotarelor României.

Este vorba deci de o chestiune mai mult europeană decât românească. Or, Biserica noastră, credincioasă menirii ei dintotdeauna, este prezentă permanent cu fapta şi cu rugăciunea în mijlocul enoriaşilor ei - inclusiv a romilor -, iar de exprimat s-a exprimat prin instituţia care o reprezintă în Europa Occidentală, mai precis prin Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale (a se consulta, în această privinţă, site-ul oficial al Patriarhiei Române).

Trebuie reamintit, pe de altă parte, că o problemă atât de delicată precum cea a romilor nu se rezolvă prin declaraţii şi nici prin acte de bună intenţie, oricât de lăudabile ar fi ele, ci prin fapte concrete adaptate situaţiei speciale a acestei etnii.

Întâlnire de reflecţie la sediul Parlamentului European

Pe data de 22 septembrie a.c., am participat la o întâlnire de reflecţie cu deputaţii europeni, desfăşurată la sediul Parlamentului European din Strasbourg şi având drept obiect dificultăţile cu care se confruntă continentul nostru pe plan uman şi social: imigraţia, şomajul, criza economică şi umanitară etc. Iniţiativa întâlnirii a aparţinut Consiliului Bisericilor creştine din Alsacia, din care fac parte reprezentanţii locali ai Bisericilor catolică, protestantă, reformată, anglicană şi ortodoxă. Am cinstea să reprezint în această structură Biserica Ortodoxă, în calitate de delegat ecumenic pentru Estul Franţei al Adunării Episcopilor Ortodocşi din Franţa.

Temele menţionate au fost dezbătute, se înţelege, dar succint, căci ceea ce a reţinut încă de la început atenţia a fost problema romilor, extrem de acută în Europa occidentală în aceste zile. S-a convenit că multe din luările de poziţie de până acum în acest domeniu sunt tributare stereotipurilor şi prejudecăţilor de tot felul şi s-a exprimat dorinţa unei mai bune cunoaşteri şi documentări.

În calitate de preot al Bisericii Ortodoxe Române, mi s-a cerut să fac o prezentare a situaţiei romilor "români" din… Alsacia. Aceasta pentru că s-a considerat că preotul este cel mai în măsură să cunoască situaţia concretă a celor care s-au stabilit temporar pe teritoriul acestei provincii, aspiraţiile lor şi modul în care pot fi ajutaţi. S-a afirmat, de asemenea, că Biserica Ortodoxă Română, în ansamblul ei, graţie proximităţii geografice şi istorice în raport cu comunităţile romilor, ar putea ajuta într-o primă etapă la o mai bună înţelegere a lor şi la prevenirea perenizării blocajelor la care s-a ajuns. Într-o etapă ulterioară, Biserica ar putea sugera cele mai potrivite măsuri prin care să fie ajutaţi să se integreze în societarea europeană pe termen mijlociu şi lung.

Sunt receptivi la orice gest de atenţie din partea celui care vine în numele lui Dumnezeu

De aceea, la sfârşitul întâlnirii, s-a decis organizarea la Strasbourg a mai multe acţiuni de informare şi sensibilizare a factorilor de reprezentare - atât europeni, cât şi bisericeşti şi sociali -, iar preotul român a fost solicitat să prezinte în zilele şi săptămânile următoare expuneri documentate, dar şi să însoţească pe cei care doresc să viziteze taberele de romi din zonă. Deplasarea pe teren a fost înscrisă pe agenda mai multor parlamentari europeni.

În preajma oraşului Strasbourg, unde îmi desfăşor activitatea de mai bine de 25 de ani, trăiesc mai multe sute de romi originari din România. În afara unor incidente "obişnuite", aceştia nu au fost până în prezent actorii vreunui eveniment dăunător imaginii ţării noastre şi nici nu constituie obiectul vreunei măsuri de expulzare. De unde şi lipsa de atenţie a presei la adresa lor. Din acest motiv, chiar şi majoritatea enoriaşilor parohiei ignoră că preotul lor este permanent în mijlocul acestor oameni, care, după cum se ştie, nu prea frecventează slujbele în accepţia îndătinată a cuvântului. Se poate spune că ei au o "spiritualitate" aparte, de care trebuie să se ţină cont, ceea ce nu înseamnă că refuză asistenţa religioasă. Dimpotrivă - iar acest lucru m-a surprins la început din cauza lipsei de experienţă -, solicită slujbe nu atât duminica, cât mai ales în timpul săptămânii şi sunt extrem de receptivi la orice gest de atenţie din partea celui care vine în numele lui Dumnezeu. Depun mărturie că nu am a deplânge neajunsuri sau gesturi necuviincioase din partea vreunuia din ei de când mă aflu aici. Ştiind că mulţi se găsesc în închisoare pentru delicte de cele mai multe ori minore -, dar destul de aspru pedepsite - am obţinut acum trei ani autorizaţia de a merge cu regularitate în mediul carceral atât pentru vizite personale, cât şi pentru slujbă (de două ori pe săptămână). Iar aici, mulţumită discuţiilor şi rugăciunii, la care toţi romii participă activ prin cântare şi lecturi, am învăţat să îi cunosc mai bine şi m-am legat sufleteşte de ei. Sunt bucuros când constat că unii dintre ei, la ieşirea din închisoare, caută de lucru şi se feresc de situaţii care i-ar expune la noi pedepse.

Dar, mai mult decât orice, am devenit conştient că evoluţia spre o integrare reală este extrem de lentă şi că rezultatele adevărate nu se vor vedea la scara vieţii unui om: lucrul va trebui să se întindă cu răbdare, dragoste şi smerenie, pe durata mai multor generaţii. Doar atunci Biserica, alături de alţi factori sociali responsabili, îşi va fi spus cu adevărat cuvântul.

"Depun mărturie că nu am a deplânge neajunsuri sau gesturi necuviincioase din partea vreunuia din ei de când mă aflu aici. Ştiind că mulţi se găsesc în închisoare pentru delicte de cele mai multe ori minore -, dar destul de aspru pedepsite - am obţinut acum trei ani autorizaţia de a merge cu regularitate în mediul carceral atât pentru vizite personale, cât şi pentru slujbă (de două ori pe săptămână). Iar aici, mulţumită discuţiilor şi rugăciunii, la care toţi romii participă activ prin cântare şi lecturi, am învăţat să îi cunosc mai bine şi m-am legat sufleteşte de ei."