565 de ani de la prima mențiune documentară a Bucureștilor

Se împlinesc astăzi 565 de ani de la prima mențiune documentară a orașului București. Într-un hrisov al lui Vlad Țepeș, domn al Țării Românești, datat 20 septembrie 1459, se făcea prima referire la cetatea Bucureștilor.

Prin acest act, scris în limba slavonă, domnitorul Vlad Țepeș întărea proprietatea lui Andrei și fiilor lui: Iova, Drag și al treilea, al cărui nume nu a fost descifrat. Faptul că Domnul Țării Românești a emis mai multe documente de cancelarie din București arată statutul de reședință domnească al orașului.

În ceea ce privește numele ora­șului, există un document din 7 iunie 1766, în care se spune că acesta vine de la un oarecare Bucur, care „primul a bătut parul”. Istoricul Constantin C. Giurescu susține că Bu­cureștii au existat ca așezare urbană, ca târg, cu mult înainte de domnia lui Vlad Țepeș, chiar înainte de întemeierea statului medieval Țara Românească. Lui Țepeș i s-ar datora doar ridicarea unei cetăți la Bucu­rești sau refacerea ei și, firește, atestarea documentară.

Istoricul Ionescu Gion, în cartea „Istoria Bucureşcilor”, a cules de la unii înaintași legenda potrivit căreia „Bucur ciobanul - povesteau unii cu emoţiune - păscându-şi oile, pe colinele păduroase ale Dâmboviţei, a durat aici, în malul gârlei, o bisericuţă de lemn, ca să-i fie sieşi şi moştenitorilor săi un lăcaş de rugăciune către Bunul Dumnezeu”.

Și Nicolae Iorga susținea că acolo unde se află biserica lui Bucur Ciobanul „este leagănul cetății!” Unii istorici arată că biserica a fost ridicată de Mircea cel Bătrân la 1416.

Cert este că în 1659, în vremea domnitorului Gheorghe Ghica, Bucu­reș­tiul a devenit capitala Țării Ro­mânești, după ce cu alternanțe împăr­țise acest rol cu Târgoviștea. Curtea domnească a fost centrul orașului, iar planul urbanistic s-a configurat în funcție de aceasta.

În vremea domnitorului Mircea Ciobanul, între 1558 şi 1559 a fost construită la Curtea Veche, Biserica Domnească, aceasta fiind cea mai veche clădire care s-a păstrat în forma originală în Bucureşti. În timpul lui Constantin Brâncoveanu, în 1694, a fost înființată Academia Domnească, prima şcoală superioară din Ţara Românească.

În 1704, spătarul Mihai Cantacuzino a construit Spitalul Colțea, prima instituție din domeniul medical din Bucureşti. Înainte de epoca modernă, Capitala a fost un oraș al hanurilor, al meșteșugarilor, al comercianților, dar și al mahalalelor.

În vremea regelui Carol I, când s-a produs o mare modernizare a orașului, prin edificarea unor clădiri monumentale, proiectate de arhitecți străini, Bucureștiul a primit renumele de Micul Paris. Calea Victoriei era de un lux extravagant, care aducea aminte nu numai de Paris, ci și de Viena, dar în același timp se mai păstrau și unele reverberații ale Istanbulului, ca o reminiscență a vechii influențe otomane.