Memoria Bisericii în imagini: Biserica Zlătari din Bucureşti

Situată pe Calea Victoriei în apropierea Muzeului Naţional de Istorie şi CEC, Biserica Zlătari îşi are începuturile încă din vremea domnitorului Matei Basarab. În timpul acestui mare voievod, Elena, fata lui Radu vodă Şerban, mama Cantacuzinilor din Muntenia, primea această parte din Bucureşti, unde se afla mahalaua zlătarilor (aurarilor), iar în 1667 va fi fost o biserică de lemn. În 1705, aceeaşi familie a Cantacuzinilor, prin spătarul Mihai, ctitorul Mănăstirii Sinaia, a zidit pe acest loc o altă biserică, înconjurată de un han, pe care a închinat-o Patriarhiei de Alexandria, fiind cunoscută drept „monastirea cu han“. După cutremurele din 1802 şi 1838, biserica a fost rezidită în 1860 de arhiereul Calistrat Livis, egumenul grec care se îngrijea de acest aşezământ. Noul lăcaş a fost ridicat după planurile arhitectului Xavier Villacrosse şi a fost pictat de Tattarescu. Hanul Bisericii Zlătari aducea venituri importante aşezământului. Acesta era situat între strada Lipscani şi Muzeul Naţional de Istorie de astăzi, avea un etaj şi aproape 200 de camere şi prăvălii. Potrivit lui Dumitru Papazoglu, în 1777, în timpul războiului cu austriecii, în acest han, turcii şi-au stabilit cartierul, iar între 1867-1887, etajul acestuia a găzduit Ministerul Instrucţiunii Publice. Pentru lărgirea căii Victoria, în 1903, hanul a fost demolat, inclusiv turnul-clopotniţă de la intrare. În biserică se păstrează moaştele Sf. Mucenic Ciprian.