Preotul Ioan Ciosu din Petricica, judeţul Bacău, în temniţa comunistă

S-a născut la 12 mai 1924 în familia unui ceferist din localitatea Călugăra, judeţul Bacău. După şcoala primară din satul natal (1934), a încercat să se înscrie la liceu, unde fusese admis primul, dar pe un loc nebugetat de către stat. A urmat „liceul preparator al profesorului Gheorghiu” de pe lângă Biserica „Buna Vestire” din Bacău, iar un an mai târziu s-a înscris la Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe” din Roman (1935-1943). La absolvirea seminarului a fost mobilizat, timp de un an urmând Şcoala de ofiţeri de rezervă de la Ploieşti-Slănic (1944). Tot în 1944 se înscrie la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, acum aflată în refugiu la Râmnicu-Vâlcea, pe care o va finaliza în iunie 1947. Pentru a putea să-şi urmeze studiile, tânărul Ciosu s-a angajat pe un post de pedagog la Şcoala normală de băieţi din Bacău, apoi ca profesor suplinitor de limba franceză timp de un an. În octombrie 1945 îşi întemeiază o familie, iar la puţin timp primeşte darul diaconiei pe seama Bisericii „Sfântul Gheorghe” din Moineşti, judeţul Bacău. Un an mai târziu, ajunge preot III în Parohia Poduri, judeţul Bacău. Pentru că i se desfiinţează postul, părintele Ciosu este nevoit să se transfere, ajungând să slujească la Parohia Schitu Frumoasa, judeţul Bacău. În timpul activităţii sale pastoral-misio­nare, acolo unde interacţiona cu diferiţi clerici băcăuani, părintele Ciosu a aflat de „organizaţia subversivă anticomunistă” în care era implicat un coleg de-al său de facultate, Adrian Cărăuşu, sau de o mişcare anticomunistă de care socrul său nu era străin, mai ales în mai 1948, când i-a înmânat un manifest. Din documentele rezultate din ancheta Siguranţei/Securităţii nu rezultă în mod clar despre ce fel de organizaţie anticomu­nistă era vorba. Probabil, va fi fost vorba de o organizaţie care se zvonea în mediul preoţesc, în care preotul Ciosu gravita. Dar, ajuns în Petricica, preotul Ciosu a făcut cunoscută această organizaţie în mediul său, susţinând că are ramificaţii în întreaga ţară şi că ar pregăti o eventuală răsturnare politică. În timpul anchetelor de la Bacău, în care securiştii încercau să identifice pe toţi cei care aveau cunoş­tinţă de aşa-zisa organizaţie, s-a pronunţat şi numele preotului Ioan Ciosu. Astfel, la 21 iulie 1949 a fost arestat de Securitate şi trimis pentru anchetă la Bacău. A fost acuzat de omisiune de denunţ. Prin Sentinţa nr. 509 din 9 iunie 1950 a Tribunalului Militar Galaţi a primit o condamnare de 3 ani închisoare corecţională, pentru delictul de „omisiune de denunţ la uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut închisoarea de la Galaţi (iunie 1950) şi coloniile de muncă de la Poarta Albă (aprilie 1951) şi Galeşu (noiembrie 1952). La 19 februarie 1953 a fost eliberat.