Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Preotul Nicolae Isbăşoiu - denunţat de Sfatul Popular şi trimis în temniţa comunistă

Preotul Nicolae Isbăşoiu - denunţat de Sfatul Popular şi trimis în temniţa comunistă

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 20 Iul, 2016

S-a născut la 15 ianuarie 1906, în familia unor oameni simpli din localitatea Albeşti, judeţul Muscel. După obţinerea licenţei în teologie la Cernăuţi, tânărul Nicolae Isbăşoiu a fost hirotonit preot, mai apoi primind în slujire Parohia Poeniţa II, comuna Bălileşti, judeţul Muscel. În documentele penale întocmite de fosta Securitate găsim foarte puţine date biografice anterioare perioadei comuniste. Aflăm că părintele Isbăşoiu a fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc-Maniu. Interacţiunea cu organele de represiune s-a datorat unei sesizări înaintate de Sfatul Popular al comunei Bălileşti, la 11 mai 1959, către Securitatea raionului Muscel, în care se arăta că întovărăşirea agricolă în această localitate s-a putut crea, „cu mare greutate”, abia în anul 1957. Responsabile de această situaţie erau vizate 13 persoane, foşti ofiţeri, agricultori, un profesor şi preotul Isbăşoiu, „care au îndemnat mai mulţi cetăţeni din comună să nu se înscrie în întovărăşire sau să nu accepte schimbul de teren, iar pe alţii să intre în perimetru şi să-şi ia produsele de pe locurile lor ce căzuseră în acest perimetru individual”. În opinia celor de la Sfatul Popular, impedimentele la „procesul de socializare a agriculturii” se datorau comportamentului manifestat de aceste persoane, „care ţin legătura unul cu altul, se întâlnesc adesea pe stradă sau la locuinţele lor, unde discută duşmănos la adresa regimului democrat din RPR şi împotriva hotărârilor elaborate de guvern”. În consecinţă, responsabilii din conducerea locală cereau luarea de măsuri, pentru ca persoanele semnalate să nu mai influenţeze şi pe cele care doresc să alăture întovărăşirii agricole. A urmat inevitabilul. La 30 octombrie 1959, părintele Isbăşoiu era arestat de Securitatea din Piteşti şi trimis în anchetă alături de ceilalţi 12 vizaţi în denunţul autorităţilor locale. Ancheta s-a desfăşurat după scenariul bine cunoscut: din cauza trecutului politic interbelic, inculpatul nu s-a putut acomoda în regimul democrat-popular, trecând astfel la sabotarea procesului de socializare a agriculturii, în speranţa unei schimbări alimentate de posturile de radio străine pe care le asculta în mod frecvent (şi comenta ştirile împreună cu alţii). Părintele Isbăşoiu nu a recunoscut nici o acuzaţie de activitate împotriva regimului, arătând că întâlnirile se datorau unor aniversări, onomastice sau praznice bisericeşti, că se ajutau reciproc la plata cotelor agricole şi că nu ar fi discutat împotriva regimului politic. Oricum, atitudinea lui nu a contat, atâta vreme cât an­cheta a fost una sumară, mai mult o formalitate îndeplinită de anchetatori.
Prin Sentinţa nr. 190 din 8 aprilie 1960 a Tribunalului Militar Craiova, părintele Isbăşoiu a primit o condamnare de 3 ani închi­soa­re corecţională pentrus in­fracţiu­nea de „uneltire contra ordinii sociale”. Cea mai mare condamnare a fost de 4 ani închisoare corecţională. A cunoscut penitenciarele de la Piteşti (decembrie 1959) şi Jilava (noiembrie 1960), apoi lagărul de muncă de la Salcia (noiembrie 1960). În aprilie 1961 a ajuns în Penitenciarul Botoşani, de unde a fost eliberat la 28 octombrie 1962. A revenit la parohia sa, de unde, din motive medicale, la 1 mai 1967 s-a retras. La 18 octombrie 1975 a trecut la cele veşnice.