Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
„Hristos împărtăşit copiilor“, un proiect de anvergură internaţională
În perioada 19-25 iunie 2007 a avut loc Conferinţa Regională ToT din Cipru, Larnaca, pe proiectul „Hristos împărtăşit copiilor“ („Youth Bible Curriculum“), organizată de World Vison International.
Proiectul „Youth Bible Curriculum“, la care participă mai multe ţări, este susţinut şi finanţat de către organizaţiile World Vision şi Gospel Light şi are ca subiect organizarea şcolilor de cateheză biblică pentru copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani. Ţările implicate în acest proiect au dezvoltat relaţii proprii cu Biserica (Ortodoxă în mod special), aşa încât fiecare are un specific aparte în ceea ce priveşte evoluţia şi stadiul implementării lui, depinzând în bună măsură de natura acestor relaţii. În ţara noastră, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a iniţiat acest proiect prin parteneriatul cu World Vision şi Editura Golia şi el se dezvoltă la nivelul Patriarhiei prin Hotărârea Sfântului Sinod nr. 4508 din 16 - 17 ianuarie 2006. România a fost reprezentată la Conferinţa Regională ToT din Cipru de către pr. dr. Constantin Naclad, în calitate de manager de proiect, din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, şi pr. Nicu Sorin Dobre, din partea Arhiepiscopiei Bucureştilor. Au fost prezente delegaţii din 14 ţări: Albania, Armenia, Bosnia şi Herţegovina, Egipt, Georgia, Liban, România, Rusia, Serbia, Polonia, Palestina, Iordania, Cipru şi SUA. Anul acesta au mai intrat în proiect 2 ţări din Orientul Apropiat. Lucrările conferinţei s-au ţinut la hotelul Lordos Beach Hotel aflat în apropiere de Larnaca. Agenda întâlnirii a cuprins prezentarea stadiului la care se afla proiectul în ţările participante, susţinerea unor sesiuni de lucru de către Sirarpi Aivazian şi Valerie Zahirski (editorii principali din SUA) privind feluritele teorii de psihologie, psihopedagogie şi educaţie religioasă, care au stat la baza dezvoltării curriculumului, prezentarea unor lecţii demonstrative pentru vârstele de 6, respectiv 14 ani, vârste pentru care s-au alcătuit ghidurile noi, şi prezentarea unor chestiuni de ordin tehnic privind bugetul proiectului de către Jim Morgenroth (coordonatorul regional) şi Petros Florides (director economic WV regiune MEERO). Situaţia proiectului în ţările participante În Bisericile Ortodoxe din Albania, Bosnia, Armenia şi Georgia, ghidul de cateheză pentru categoriile de vârstă 6–8, 9–12 ani a fost tipărit şi s-au organizat deja sesiuni de pregătire a celor care susţin cateheza biblică. În Albania au avut loc deja 5 sesiuni de formare în cinci regiuni diferite. În Biserica Ortodoxă a Georgiei s-au editat ghidurile de cateheză, materialele fiind traduse şi adaptate specificului local. În Biserica Ortodoxă Rusă, proiectul a fost preluat de către Patriarhia Moscovei, prin Departamentul de Educaţie creştină şi s-au tipărit câteva zeci de mii de volume din ghidul catehetic. În Biserica Ortodoxă din Liban se lucrează la contextualizarea conţinutului ghidului catehetic, fiind în stadiul final de tipărire. În Biserica Ortodoxă din Polonia primele ghiduri de cateheză au fost tipărite şi sunt deja distribuite. În ceea ce priveşte situaţia din ţara noastră, comparativ cu celelalte ţări participante, este de departe cea mai bună. La noi, proiectul s-a extins pe o arie largă, în aproape un an de zile am organizat în total 14 ateliere de lucru, 5 conferinţe de presă în oraşe mari şi capitală (Iaşi, Timişoara, Craiova, Constanţa şi Bucureşti), 2 conferinţe ale profesorilor de Teologie la Arad şi Bucureşti, susţinute de proiect, alte activităţi colaterale (curs pilot de cateheză, 2 filme de prezentare, o istorie de impact, un film cu o cateheză demonstrativă etc.) şi desigur traducerea şi tipărirea ghidurilor (3.000 de seturi pentru 9-10 ani şi traducerea şi contextualizarea pentru 11-12 ani). În parteneriat cu Biserica din fiecare ţară Concluziile de la Conferinţa Regională ToT din Cipru, Larnaca, pe proiectul „Hristos împărtăşit copiilor“, sintetizate, vi le prezentăm în cele ce urmează. O problemă ridicată cu obstinenţă a fost aceea că acest proiect se adresează celor care au vocaţia formării tinerilor şi în general este destul de greu să găseşti sau să trezeşti această vocaţie. Au mai fost luate în discuţie pe această temă finanţările pentru perioada următoare (2008–2010). S-a subliniat că, în viitor, conform tendinţei exprimate în strategia proiectului şi anume aceea de a se ajunge la autosusţinere, finanţarea externă va fi diminuată gradual în fiecare an cu 25%. În ce priveşte relaţia cu Biserica s-a enunţat un tip comun de Partnership Agreement care se doreşte a fi implementat în fiecare ţară. S-a făcut o revizuire a acestui document, însă nu s-a ajuns la un consens întrucât situaţia este foarte diferită în fiecare ţară. Relaţia cu Biserica Ortodoxă este, în cele mai multe cazuri, dependentă de statutul Bisericii în societatea respectivă, de deschiderea ei către acest proiect, precum şi de determinarea conducătorilor Bisericii în a implementa un program catehetic articulat la nivelul întregii ţări. În privinţa planificării şi raportării consecvente a stadiului proiectului s-a dezbătut un format de raportare folosit frecvent în cadrul Organizaţiei World Vision. LEAP (Learning through Evaluation with Accountability and Planning) prezintă o formă succintă bazată pe schiţa iniţială a proiectului (logframe), care este adusă la zi cu realizările propuse, în rapoarte anuale şi semianuale. Organizarea unei campanii de mediatizare a proiectului Discuţiile privind distribuţia ghidurilor catehetice şi implementarea proiectului au fost legate mai ales de strategia potrivită pentru succesul distribuţiei, promovarea produsului realizat, realizarea unui website şi organizarea unei campanii de mediatizare a proiectului. Şi această problemă este legată de situaţia specifică a fiecărei ţări. La noi un ajutor foarte important este dat de implicarea efectivă a ierarhilor din zonele în care proiectul a fost dezvoltat şi menţionez în primul rând ajutorul Înalt Prea Sfinţitului Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, mass-media locală şi naţională. Un sprijin important l-am primit şi prin intermediul studioului TV Trinitas, care a realizat un film documentar pentru proiect, film pe care l-am prezentat în conferinţă şi care a fost apreciat în mod deosebit. În ceea ce priveşte metoda de evaluare a impactului proiectului s-a conturat necesitatea de a se prelua cât mai multe mărturii directe din rândul celor care beneficiază de acest proiect pentru a se alcătui „istorii“ ce dau relevanţă demersului susţinut de proiect. Educatorul contemporan creştin trebuie să fie dedicat slujirii aproapelui În concluzie, această întâlnire a însemnat un pas important în evoluţia proiectului „Hristos împărtăşit copiilor“. Participarea la această conferinţă ne-a ajutat să surprindem amploarea proiectului şi locul foarte important pe care-l ocupă în agenda Bisericilor Ortodoxe din regiune. Managementul acestui proiect presupune o strategie articulată, un sprijin susţinut din partea Bisericii, conlucrarea cu Biserica şi Organizaţia World Vision pentru implementarea proiectului şi determinarea tuturor factorilor implicaţi. Cea mai importantă concluzie care poate fi trasă în urma participării la această conferinţă este că educatorul contemporan creştin trebuie să fie dedicat slujirii aproapelui, să aibă calităţi reale de formator de caractere, să posede cunoştinţe de psihologie şcolară şi a copilului, abilităţi de comunicare, cunoştinţe temeinice şi credinţă lucrătoare. Întâlnirea aceasta ne-a dat motivaţii în plus pentru continuarea dezvoltării proiectului în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi în Biserica Ortodoxă Română.