Anxietatea, boala lumii zbuciumate

Alături de depresie și tulbu­rările psihosomatice, tulburările de anxietate sunt printre primele trei afecțiuni psihice ce afectează populația țării noastre, după cum notează Agerpres. Anxietatea este o tulburare comună în zilele noastre, iar pentru a o înțelege trebuie descoperite cauzele, simp­tomele și metodele de ameliorare a acesteia.

Pierre Janet definește anxietatea ca „teama fără obiect, manifestată prin neliniște psihomotorie, modificări vegetative și dis­funcții comportamentale”. Tulburările anxioase se referă la: fobia socială, agorafobia (acestea sunt cele mai frecvente dintr-o listă cu sute de fobii), atacurile de panică, tulburarea anxioasă generalizată, tulburarea obsesiv-com­pulsivă, reacția acută la stres și tulburarea de stres posttraumatică. Anxietatea poate fi un însoțitor al depresiei, tulburărilor obsesiv-compulsive, psihozelor și chiar al schizofreniei.

Spre deosebire de străbunicii și bunicii noștri, care duceau o viață simplă și relativ stabilă, pe o planetă mai puțin poluată, cu hrana procurată din (re)surse proprii, generația actuală se confruntă cu o serie de schimbări, care prin natura lor generează anxietate. Schimbarea implică necunoscut și ieșirea din zona de confort, premise ale declanșării an­xietății.

Gândirea are potențialul de a naște în primă fază îngrijorare și ulterior anxietate temporară sau permanentă. Cu ajutorul gândurilor, noi deformăm viitorul, prevăzându-l sumbru, ostil și lipsit de siguranță.

Există, însă, o componentă benefică a anxietății - ne face conștienți de pericol, alertând organismul și pregătindu-ne pentru acțiune sau supraviețuire. Atunci când anxietatea capătă dimenisuni patologice, starea de bine și funcționalitatea sunt afectate. Printre cele mai frecvente simp­tome ale anxietății se numără starea de alertă a organsimului chiar și atunci când nu este un pericol iminent, când are în componența sa elemente psihosomatice ca tremurul sau trans­pirația și este însoțită de nepu­tință și dezorganizare.

Anxietatea are simptome psihice precum iritabilitate, lipsa concentrării și anxietate anticipatorie. Simptomele somatice se referă la gură uscată, palpitații, tremurături, dureri musculare, inspir dificil, senzația de con­s­tric­ție toracică, insomnie, depresie, idei obsesive.

Igiena mintală este la fel de necesară ca și cea fizică, de aceea este importantă conștientizarea miilor de gânduri ce ne trec prin minte zilnic, filtrarea lor în func­ție de cât de raționale. Analiza de sine este una dintre moda­litățile de prevenție a anxietății patologice.

În cazul în care funcționa­litatea este afectată, adică individul nu mai reușește să-și îndeplinească responsabilitățiile sau nu mai poate avea grijă de el, intervenția unui psihiatru pentru medicație și a unui psiholog pentru consiliere sau psihoterapie este necesară. Seriozitatea cu care trebuie tratată este similară cu seriozitatea cu care tratăm o afecțiune fizică. Dacă observăm printre apropiații noștri astfel de cazuri, fără judecată, cu blândețe, acceptare și dragoste, îi putem îndruma spre a căuta ajutor specializat.

Reprimând problemele sau afecțiunile pe care le avem, acestea nu dispar, ci se cronicizează, necesitând apoi intervenții de lungă durată. Din păcate, mentalitatea de a pune la colț victima de multe ori face ca aceasta să întârzie să apeleze la un specialist în sănătate mintală, iar daunele psihice produse pot fi ireversibile.

Augusto Cury, un psihiatru care a reușit să dea o altă perspectivă modului de funcționare a minții umane și construcției de gânduri, spune: „Omul modern trebuie să descopere măreția, subtilitatea și importanța de a fi administrator al propriului psihic, deoarece acolo sălășluiește marele său succes”.