Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Psihologie Capcana vulnerabilității

Capcana vulnerabilității

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Psihologie
Un articol de: Ștefania Coșuleanu - 04 Oct, 2020

Evoluția noastră în viață oglindește modul cum acționăm, relaționăm și ne raportăm la lume în general, toate având la bază tipare profunde de gândire de care nu suntem conștienți de cele mai multe ori. Când tiparele sunt pozitive determină o dezvoltare armonioasă a omului pe toate planurile. Dar când acestea sunt limitative ori negative, ele conduc la sentimentul lipsei, stări de izolare și singurătate, tendința de a ne ignora nevoile proprii în beneficiul altor persoane, precum și dependența nesănătoasă sau bizuirea completă pe ceilalți. Identificarea acestor capcane mentale și depășirea lor redau omului libertatea de acțiune și armonia ființei.

Cel mai dificil obstacol pe care trebuie să-l depășim în viață este mintea noastră cu tiparele de gândire limitative sau negative. Dacă putem depăși aceste bariere, putem depăși orice. Cu toții avem capcane mentale sau tipare de gândire care ne determină acțiunile, reacțiile și atitudinile de-a lungul timpului. Acestea încep prin ceva ce ni s-a făcut în copilărie de către familie sau de către alți copii. Fie am fost abandonați, fie criticați sau hiperprotejați ori chiar abuzați și excluși - altfel spus am fost răniți într-un fel sau altul. Treptat, capcana mentală sau tiparul de gândire a ajuns să facă parte din viața noastră și chiar după ce am plecat din casa părintească sau din locul unde nu ne-am simțit bine. Astfel că noi continuăm să creăm situații în care suntem tratați nepotrivit, ignorați, umiliți sau controlați și în care nu reușim să ne îndeplinim cele mai importante obiective.

Capcanele mentale determină modul cum gândim, simțim, acționăm și relaționăm cu cei din preajma noastră, atât membri ai familiei, cât și persoane mai puțin apropiate. Tiparele de gândire ne declanșează sentimente puternice, precum furia, tristețea și anxietatea. Chiar și atunci când dăm impresia că avem tot ce ne trebuie (statut social, o căsătorie ideală, respectul celor apropiați, succes în carieră), de multe ori nu suntem capabili să ne bucurăm de viață sau să credem în propriile noastre realizări. În lucrarea „Cum să-ți reinventezi viața. Cum să pui capăt comportamentelor negative și să te simți din nou bine” scrisă de psihoterapeuții Jefrey E. Young și Janet S. Klosko sunt prezentate 11 cele mai întâlnite capcane mentale, precum și modul cum se poate lucra cu ele pentru a fi depășite cu ușurință.

„O să se întâmple o nenorocire” 

Mulți dintre noi avem uneori sentimentul că urmează să ni se întâmple ceva rău sau că oricând poate avea loc o nenorocire, ne temem că am putea ajunge în stradă, că vom fi victima unui atac sau jaf. Alții se tem că se vor îmbolnăvi de o boală gravă, deși nici un doctor nu i-a diagnosticat cu nimic. Mulți se tem că își vor pierde controlul în public, că vor înnebuni, că vor da faliment și vor pierde toți banii sau multora le este frică să circule singuri cu avionul, trenul sau liftul.

Sentimentul cel mai puternic asociat acestei capcane a vulne­rabilității este anxietatea. Identificăm aici două aspecte, pe de o parte riscul unui dezastru este exagerat, iar pe de altă parte persoana își minimalizează propria abilitate de a se ajuta în aceste eventuale situații dificile.

De cele mai multe ori, capcana vulnerabilității sau sentimentul că „o să se întâmple o nenorocire” se dezvoltă din interacțiunea cu un părinte prins în aceeași capcană. E vorba de învățare prin modelarea sau copierea adultului. De multe ori părinții prinși în capcana vulnerabilității sunt supraprotectori, văd primejdii peste tot și îi transmit copilului mesajul că lumea e un loc periculos.

Dacă anumite persoane se îngrijorează excesiv că vor ajunge săraci lipiți pământului, atunci vor deveni foarte zgârciți și se vor opune schimbărilor în carieră sau în bugetul propriu. Vor avea tendința să păstreze ceea ce au și vor respinge proiectele sau investițiile noi, pentru că nu sunt în stare să își asume riscuri. Cei care fac eforturi extreme pentru a evita să cadă victimă unor infractori vor evita să iasă din casă seara, să viziteze orașe mari, să folosească transportul public, aceștia având o viață destul de limitată. Asemenea persoană alege partener de viață puternic din punct de vedere fizic, cu potențial financiar, eventual să fie medic sau să aibă alte calități prin care îl poate ajuta și proteja de propriile temeri.

Vulnerabilitate și dependență 

Dependența merge mână în mână cu vulnerabilitatea. Prin alegerea unui partener puternic care să-i protejeze și să-i aline temerile, o astfel de persoană nu va învăța niciodată că se poate descurca pe cont propriu, iar situația poate duce la resentimente de ambele părți. Număratul, verificatul, spălatul, curățatul - toate sunt exemple de ritualuri obsesiv-compulsive pe care asemenea persoane le folosesc pentru a aduce mai multă siguranță în viața lor. Toate aceste tipare duc la convingerea că lumea este periculoasă. Ei nu pot accepta că lumea poate fi un loc sigur, dacă o abordează cu un grad de precauție rezonabil.

Depășirea vulnerabilității aduce libertate

Specialiștii recomandă o serie de acțiuni pentru a modifica această capcană a vulnera­bi­lității. Astfel, e bine ca persoana în cauză să înțeleagă originea capcanei de care suferă și să facă o listă cu fricile specifice. Apoi se face o ierarhizare a situațiilor de care îi este frică. De asemenea, se cere celor dragi (soț/soție, rude, prieteni) să îi ajute să înfrunte fricile, estimând și posibilitatea ca evenimentele de care se tem să aibă loc cu adevărat. Pe lângă alte tehnici specifice care pot fi recomandate de un specialist, persoana prinsă în capcana vulnerabilității ar fi bine să-și abordeze fricile în viața reală și, mai ales, să se răsplătească pentru fiecare pas îndeplinit.

Adevărata recompensă pentru schimbarea capcanei vulnera­bilității constă în faptul că viața persoanei se îmbogățește pe multe planuri și cunoaște ceea ce înseamnă libertatea.

Să alegem smerenia în locul deznădejdii

Din învățăturile Bisericii aflăm că toate sunt în voia lui Dumnezeu, care îngăduie încercări asupra noastră pentru mântuire. De aceea, atunci când identificăm această capcană mentală a vulnerabilității și avem impresia că urmează să se întâmple o nenorocire, nu trebuie să ne lăsăm pradă descurajării. Înaintea lui Dumnezeu nu sunt importante poziția socială și succesul, ci credința, smerenia, purtarea fără cârtire a propriei cruci. Creșterea în viața duhovnicească este posibilă doar atunci când omul este de acord să recunoască adevărata stare a lucrurilor și să se smerească. Harul lui Dumnezeu lucrează și poate să vindece într-o clipă pe om de orice boală și să-l ajute să înlăture orice gând rău.

Când o persoană prinsă în capcana vulnerabilității găsește curajul de a da drumul lucrurilor pe care nu le poate controla, se lasă în voia Domnului, Care știe cel mai bine cum să rânduiască toate în viața omului. Și în loc să-și imagineze ce este mai rău poate să folosească imaginația pentru ceea ce este bun și pentru ceea ce se poate face pentru a rezolva situația în care se află. Nu greutatea ne doboară, ci modul cum alegem să o purtăm. Putem folosi durerea și frustrarea pentru a ne motiva în loc de a ne enerva, să ne smerim în loc să deznădăjduim. Să ne antrenăm mintea să vadă binele în orice situație. Lucrurile bune se întâmplă în momentul în care ne îndepărtăm de gândirea negativă, căci Dumnezeu este autorul binelui, frumuseții și bucuriei.