Cu ce-ți împodobești sufletul de sărbători?

Ornamentele specifice sărbătorii Crăciunului, bradul împodobit și luminile de pe stradă se doresc a fi o expresie a luminii din interiorul nostru, nu doar o reflexie palidă a unei perioade de timp festivă şi trecătoare. Ne ocupăm de aspectele exterioare, însă ar fi bine să ne îngrijim şi de interiorul nostru, de suflet, să avem preocupări reale față de starea lui pozitivă.

M-am întrebat ce anume hrănește sufletul, iar răspunsul care mi-a venit imediat în minte a fost acela că bucuria este hrana sufletului. Cuvintele și faptele ne caracterizează pe fiecare și „împodobesc” viața noastră, în cel mai propriu sens. Ne definim prin ceea ce gândim, spunem și facem. Cum arată aceste componente ale vieții tale, îți aduc bucurie sau nu?

„Lumea asta e ca un munte înzăpezit care îți face vorbele să răsune îndelung. Orice spui, bun sau rău, se va întoarce într-un fel sau altul la tine. Prin urmare, dacă cineva nutrește gânduri urâte despre tine, să spui vorbe la fel de urâte despre el nu va face decât să înrăutățească lucrurile. Vei fi prins într-un cerc de rea-voință fără ieșire. În loc să faci asta, patruzeci de zile și nopți spune și gândește numai lucruri frumoase despre acel om. Totul va fi altfel la capătul celor patruzeci de zile pentru că tu vei fi altfel pe dinăuntru”, scrie Elif Shafak în cartea sa „Cele 40 de legi ale iubirii”.

Sufletul frumos şi armonia fizică

Frumusețea sufletului înseamnă bunătate, empatie, sprijin reciproc, ascultare activă, iar toate acestea se cultivă zi de zi, cu fiecare alegere spre a fi mai bun, cu fiecare învingere a egoului, cu fiecare rugăciune sinceră. Atunci când fru­musețea sufletească întâlnește frumu­sețea, sau armonia fizică, avem un om complet, echilibrat, preocupat atât de frumusețea interioară, cât și de cea exterioară.

Adesea femeia este asociată cu frumusețea fizică. Am descoperit nu demult „Atlasul frumu­seții”, o enciclopedie fotografică, realizată de o româncă, cu 500 de chipuri ale femeilor din toată lumea. Cartea aceasta este o experiență în sine. Dincolo de aspectul atractiv, de frumusețea pozelor și descrierile cel puțin interesante, acest proiect este un fenomen online. La începutul cărții se arată că, atunci când cauți pe internet „femei frumoase”, primești, de regulă, poze cu femei senzuale, trăsături perfecte, corp sculptat, imagini care se regăsesc prea puțin în femeia obișnuită, cu atât de multe responsabilități pe cap: copii de îngrijit, o familie de gestionat, numeroase provocări în viaţa personală şi profesională. Ea nu este interesată atât de mult ca imaginea din oglindă să fie perfectă, să corespundă standardelor societăţii.

Am văzut 500 de fotografi cu femei obișnuite, surprinse pe stradă, când muncesc sau călătoresc, în drum spre facultate, școală sau cămin, femei din toate colțurile lumii, de pe toate continentele, simple, emancipate, nonconformiste, cu lumină sau durere în ochi, femei cu o viață grea, femei care trăiesc și muncesc în condiții improprii, femei pe al căror chip se vedea într-un fel sau altul povestea fiecărei femei alcătuită din vise, speranțe, zbateri, conflicte, maternitate, luptă, iubire, protecție, resemnare, durere, demnitate, libertate, inteli­gență, fericire, împăcare, spe­ranţă...

Am văzut femei obișnuite, dar atât de frumoase prin feminitatea lor, prin ochii care exprimau o lume întreagă, frumoase prin sutele de povești adunate într-o privire, prin miile de emoții trăite de-a lungul vieții. M-am regăsit în chipul fiecărei femei, am citit pe fețele lor bătălii care se dau și în mine. Am simțit că toate femeile din lume au ceva în comun, m-am uitat la chipurile lor și într-un fel sau altul toate semănau. E tare ciudat să simți că te identifici cu o femeie de aproape 100 de ani, dintr-un trib din Africa de Sud, sau cu una din China, Thailanda sau România.

„Atlasul frumuseţii” arată, de exemplu, faptul că toate mamele seamănă între ele, într-un fel. Admir femeile care trăiesc în culturi care le oprimează și totuși ele își păstrează strălucirea din ochi și optimismul. Admir femeile care muncesc toată viața în condiții improprii, pentru a-și întreține familia, pentru a le asigura un trai mai bun copiilor, care luptă pentru binele altor femei, din apropierea lor sau din cele mai îndepărtate colțuri ale planetei. Admir femeile care sunt demne, oricâte tragedii au traversat. Am descoperit că frumusețea fizică nu stă în trăsături simetrice sau un corp bine întreţinut, ci în bunătate, grijă, armonie, echilibru, relații împlinitoare, toate acestea acompaniate de atenție la nevoile corpului.

Întoarcere înspre Dumnezeu

În psihologie, vorbim foarte mult despre cogniții (gânduri), emoții funcționale sau dis­funcționale, comportamente adaptative sau dezadaptative, spectrul de sănătate mintală și boală mintală, mecanisme implicate în sănătate și boală, tot ce se poate studia, analiza, măsura cantitativ sau calitativ, tot ce se poate pune în studii clinice controlate și indexate în bazele de date internaționale sau reviste de specialitate, accesibile unui public restrâns. Însă, sunt atâtea nuanțe care nu pot fi analizate obiectiv şi care sunt de o importanță covârșitoare când vorbim despre starea subiectivă de bine a omului.

„Golul de forma lui Dumnezeu”, așa cum l-a numit Blaise Pascal, nu poate fi umplut de achiziții, aprecieri sau laude din exterior. Această „foame” se domolește cu întoarcere înspre Dumnezeu, cu smerenie, pentru a putea găsi valorile care-ți dau sens, care nu se degradează în funcție de trend, ci care ne ancorează în stabilitate și ne oferă un scop pentru fiecare zi. Şi, pentru că am menţionat cartea despre „Cele 40 de legi ale iubirii”, una dintre acestea sună așa: ​​„Calea către Adevăr este o trudă a inimii, nu a cugetului. Fă-ți din inimă cel dintâi sfetnic! Nu din cuget. Întâmpină, înfruntă și în cele din urmă biruiește-ți egoul cu inima”. În acelaşi volum se precizează că „felul în care îl vedem pe Dumnezeu oglindește limpede felul în care ne vedem pe noi înșine”.

Vinovăția sau teama nu sunt verdicte, ci emoții care aduc un mesaj. Acesta din urmă reprezintă un motiv de analiză de sine și renunțare la ceea ce îți creează emoțiile negative. Înstrăinarea de gândurile și acțiunile care nu te fac mândru de tine constituie un prim pas spre conștiență, un prim pas spre schimbare.