Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Societate Psihologie Cum învățăm grija față de noi înşine

Cum învățăm grija față de noi înşine

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Psihologie
Un articol de: Alina A. Rotaru - 24 Mar, 2022

„De o mie de ori murim într-o singură viață. Ne prăbușim, ne rupem și ne sfărâmăm până când straturile iluziei sunt arse și tot ce a mai rămas este adevărul despre cine și ce suntem cu adevărat”, scrie Teal Swan. Viața este o continuă provocare, iar a învăța să avem grijă de noi este esențial pentru o stare de bine, care să ne însoțească toată viața.

Sănătatea se bazează pe trei piloni: corp, psihic și legătura spirituală. Să ignori pe oricare dintre ele înseamnă să atragi dezechilibrul și boala. Corpul este cel mai inteligent mecanism, iar deseori acesta ne spune nu, vorbește prin boală, incapacitate, durere, iar dacă înveți să-l asculți când șoptește, nu-l vei auzi strigând.

Gabor Maté vorbește despre competența emoțională, și anume capacitatea de a ne simți emoțiile, astfel încât să fim conștienți când ne confruntăm cu stresul: „capacitatea de a ne exprima sentimentele în mod eficient și, prin urmare, de a ne afirma nevoile și de a menține integritatea granițelor emoționale, posibilitatea de a distinge între reacțiile psihice relevante pentru situația actuală și reziduurile din trecut; ceea ce ne dorim și cererea din partea lumii trebuie să fie în conformitate cu nevoile noastre actuale, nu cu nevoile inconștiente, nesatisfăcute din copilărie; dacă granițele dintre trecut și prezent se estompează, percepem pierderea sau amenințarea pierderii acolo unde nu există și conștientizarea acestor nevoi reale care necesită satisfacție, mai degrabă decât reprimare, în scopul obținerii acceptării sau aprobării altora”.

Competența emoțională se obține prin introspecție și dorința de a te îmbunătăți constant, prin vindecare interioară și cunoașterea misiunii personale.

Dulcea povară de a te accepta complet

Calea acceptării necondiționate nu e nici ușoară, nici scurtă, de cele mai multe ori. Câteodată este necesar să treacă ani de zile până ajungi să te iei în brațe cu compasiune și să te ierți pentru toate greșelile din trecut și prezent, acceptând faptul că la momentul acela ai luat cele mai bune decizii posibile. E falsă afirmația „dacă aș fi știut atunci ce știu acum, lucrurile ar fi stat cu totul altfel”. De ce? Pentru că evenimentul negativ prin care ai trecut te-a învățat lecția pe care o ști astăzi. Experiențele trecute, fericite sau nefericite, au construit omul care ești acum, ți-au format mentalitatea pe care o ai.

Un prim obstacol identificat de mine în calea acceptării necondiționate a fost perfecționismul. Orice lucru voiam să-l fac așa cum consideram eu că trebuie făcut, la standarde superioare, indiferent că este vorba despre o întâlnire profesională sau curățenie, iar pentru a mă accepta era necesar să-mi îndeplinesc măcar standardele mele, indiferent cât de înalte sau irealiste sunt.

Nu poți face toate lucrurile la un nivel impecabil, ci e necesar să selectezi care sunt lucrurile cu adevărat importante și relevante, cele pe care le vei face foarte bine și care sunt lucrurile pe care poți să le faci doar bine, înțelegând că timpul fizic și resursele nu-ți ajung pentru a avea exigențe ridicate în fiecare domeniu. Selectează trei domenii unde vrei să performezi, acceptând posibilitatea că poți greși și aici, dar care este nișa în care te perfecționezi într-o zi, fără a face vreo eroare? Nici una este răspunsul corect. Așa ajungi să faci pace cu tine, să accepți că ești om, că eșecul este firesc și că nu poți face toate lucrurile la standarde înalte.

Un al doilea obstacol identificat de mine în calea acceptării necondiționate a fost convingerea că nu sunt suficient de bună pentru a reuși în ceea ce-mi propun sau în viață, în general. M-am tot întrebat, de-a lungul timpului, ce a generat această convingere? Am ajuns la concluzia că se datorează unei scheme distorsionate de interpretare. Biasul minții noastre este îndreptat spre evenimentele negative, în consecință, e foarte ușor să interpretăm distorsionat aspecte neutre din viața de zi cu zi, care mai apoi să ducă la convingeri disfuncționale.

Strategia care a funcționat pentru mine a fost repetiția unei convingeri funcționale în scris, până am asimilat-o. Acum, mă accept ne­con­di­ționat, știu că am dreptul să greșesc și să o iau de la capăt, știu că e necesar să fiu blândă cu mine și de fiecare dată când convingerile iraționale își fac drum spre mine, am instrumentele potrivite pentru a le analiza și contracara. Sunt un om angajat într-un proces de evoluție și dezvoltare, nu sunt perfectă, dar sunt perfectibilă și minunată așa cum sunt. În aceasta constă miracolul și puterea acceptării necon­diționate. Este eronat să crezi că dacă te accepți complet nu mai investești în a te perfecționa sau dezvolta, din contră, e mult mai ușor să faci aceasta apoi, pentru că schimbarea vine dintr-o dorință conștientă de evoluție, nu din încrâncenare împotriva propriei persoane. 

Surse de bine din propriul corp

Vindecarea se întâmplă atunci când începem să ne simțim confortabili cu propriul corp și învățăm că cea mai importantă sursă de bine poate fi generată de noi, pentru noi. Dependența este amortizorul pentru emoțiile negative, inconfortabile, iar substanțele, jocurile de șansă sau promiscuitatea nu fac decât să ne ajute să obținem o plăcere sau satisfacție de moment, urmată de alergarea după o nouă doză din obiectul dependenței.

„Drogurile” gratuite sunt așa-numiții hormoni care ne ajută să obținem starea de bine atât de necesară pentru o viață împlinită. Hormonii responsabili de starea de bine sunt următorii, secretați de circuitul neurochimic în următoarele circumstanțe: adrenalina - atingi obiective, încerci ceva nou; dopamina - faci activități care-ți plac; serotonina - hormon secretat atunci când practicăm recunoștința, savurăm o experiență; endorfine - mișcare fizică intensă pentru cel puțin 30 de minute; oxitocina - hormon secretat atunci când stăm cu oameni în preajma cărora ne simțim bine, în medii unde suntem iubiți și acceptați; receptori GABA - activități care ne relaxează (cititul, un concert de muzică clasică, odihnă, un somn bun).

Puterea comunității

Am observat, în acest an, mai mult ca în alții, că oamenii au redescoperit puterea comunității și încep să se adune în grupuri cu valori comune și țintesc spre obiective asemănătoare. Există o energie aparte când oamenii împărtășesc valori comune și se încurajează unul pe altul spre atingerea obiectivelor sau urmarea pasiunilor. De aceea, găsirea comunităţii constituie un pas important spre o viață mai bună. Dr. Shefali scrie: „Căprioara nu plânge că nu e jaguar. Nici margareta nu se ofilește lângă trandafir. Leoaica nu se micșorează în fața leului. Și nici păunul nu-și ascunde penajul în fața vulturului. Fiecare își acceptă dreptul de a fi valoros, fără vreo îndoială”.

Dacă ne trăim adevărul, ne vom găsi comunitatea. Aceasta este o sursă importantă de satisfacții și stare de bine. Întoarce-te spre tine, cu grijă, blândețe și compasiune, este cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru sănătatea ta și pentru generațiile care vor veni după tine!