Flagelul perfecționismului

Am evoluat ca specie, dorindu-ne în perma­nență să fim mai buni, mai capabili, mai competitivi în viața personală și economică, iar acest fapt ne-a adus o serie de recompense, ca recunoaștere socială, statut social sau prosperitate. Totuși, a fi bun astăzi, indiferent că vorbim despre latura personală sau carieristică, nu mai este suficient. 

În zilele noastre, trebuie să fii cel mai bun din domeniul tău, să reușești cumva să te reinventezi permanent până aproape nu mai știi care-ți sunt reperele și valorile, din cauza schimbărilor atât de rapide cerute direct sau indirect de mediu. Acest trend a adus cu sine rezultate, dar și frustrare, nemulțumire, o calitate mai scăzută a vieții, din cauza presiunii și a comparației continue. M-am gândit la resorturile psihice care ne predispun către perfec­ționism. Ce anume din structura noastră de personalitate determină un comportament stabil perfecționist?

 Am găsit în literatura de specialitate câteva explicații care ne trimit spre copilăria timpurie și experiențele trăite atunci. Perfecționismul este un mecanism de apărare al psihicului foarte la îndemână pentru copilul lipsit de sprijinul unui adult disponibil emoțional. Prin disciplină, autocontrol și control, avem o direcție și se răspunde unei nevoi personale fundamentale: nevoia de predictibilitate, de control, ordine și simetrie.

Ca să fii în siguranță, trebuie să faci tot posibilul să controlezi mediul, să-l supui într-un fel sau altul standardelor tale, ca să obții impresia că lumea este un loc în care există constanță și previzibilitate, poți supraviețui în ea. Ne dezvoltăm, creștem și deja flagelul perfecționismului s-a cuibărit în comportamentul nostru de toate zilele. Standardele excesiv de înalte ne fac să ne devalorizăm, să subestimăm ceea ce am realizat până în prezent, să fim frustrați, indiferent câte succese am avea. Mereu se putea mai bine, mai mult, e o buclă care se autoalimentează, ducând la mai multă nefericire. Sunt oameni cu rezultate extraordinare, dar în continuare nemulțumiți de ei, și sunt oameni cu rezultate modeste, dar fericiți și cu o calitate a vieții satisfăcătoare. Diferența dintre cele două grupuri este reprezentată de standardele avute, dar și de punctul de referință de la care pornește comparația.

Costurile perfecționismului

Rețelele de socializare exploatează la maximum latura perfecționistă din noi, fiind spațiul unde fiecare își etalează partea cea mai luminoasă din tot ce înseamnă viața în ansamblul ei: cele mai reușite poze, evenimente, concedii etc. Uităm că un profil pe o rețea socială nu este o reprezentare fidelă a realității. O imagine înfățișează o captură de moment și nu vorbește despre ce se află în spatele ei, luptele interioare și aspectele banale din viața celuilalt. În mod cert, la un moment dat, în viața noastră, a fi perfecționiști a reprezentat o alegere cu sens, adaptativă, altfel nu am fi perpetuat-o și transformat-o într-un comportament stabil, care astăzi ajunge să ne saboteze.

Bunăstarea psihologică sau starea de bine subiectivă este afectată. Oricât de bun ai fi într-un domeniu, mereu va exista cineva mai bun, mai frumos, mai competent. Un standard nerealist îți cauzează frustrare perpetuă și îți diminuează bucuria pentru micile sau marile realizări din prezent. Relațiile cu ceilalți au de suferit de pe urma comportamentului nostru perfecționist și rigid. Ajungem să îi rănim sau îi îndepărtăm pe ceilalți, pentru că nu mai au loc de standardele noastre: ajungem să le impunem exigențele noastre sau aceștia trăiesc într-o încercare continuă de a ne mulțumi.

Adevărata miză

 Gabor Mate vorbește despre competența emoțională în relație cu mediul. Aceasta înseamnă să conștientizăm unde este problema, originea ei și ce putem face astfel încât să rămânem într-o relație sănătoasă cu mediul înconjurător, adică să nu ne victimizăm sau sabotăm. Să ne acceptăm natura umană, supusă greșelii, dar care tinde mereu spre mai mult.

Devenirea (maturizarea) noastră, în orice domeniu, este un proces, iar miza acestuia este împlinirea noastră ca ființe umane. Atingerea țintei stabilite este un moment important, dar parcursul și ceea ce devenim reprezintă adevărata miză.

Pe acest drum, deloc simplu, ne-am putea aminti ce spunea Eckhart Tolle: „Mintea umană, datorită dorinței sale de cunoaștere, înțelegere și control, crede în mod eronat că opiniile și punctele sale de vedere reprezintă adevărul. Mintea spune: iată cum stau lucrurile. Trebuie să ai o perspectivă mai largă decât propria gândire pentru a-ți da seama că, indiferent cum interpretezi viața ta ori comportamentul altora, indiferent cum judeci o situație, acest lucru nu reprezintă altceva decât un punct de vedere. Realitatea însă este un întreg unificat, în care toate piesele sunt interconectate și nimic nu există de unul singur”.

Soluții

Învață să-ți tolerezi imperfecțiunea în timpul procesului de schimbare, în viața de zi cu zi! Să nu te autoflagelezi pentru greșelile tale. Să-ți recunoști și să accepți statutul de ființă umană. Să fii blând cu tine și cu cei din jurul tău. Mai târziu poți ajunge să practici autocompasiunea.

Ajustează-ți standardele! Încearcă să vezi cu mai multă obiectivitate cât de realiste sunt acestea de fapt. Ia în calcul că pot apărea neprevăzute pe parcursul drumului, iar flexibilitatea și adaptabilitatea sunt importante pentru sănătatea psihică și împlinirea în viață.

Fii conștient de tiparul de gândire pe care îl rulezi automat! Este, poate, cea mai dificilă provocare, însă gândirea care nu este înrădăcinată în conștiință ajunge egoistă și dis­funcțională, iar scopul nostru este o gândire cât mai ancorată în realitate și funcțională.

- Rețelele de socializare exploatează la maximum latura perfecționistă din noi

- Bunăstarea psihologică sau sta­rea de bine subiectivă este afectată

- Devenirea (matu­rizarea) noastră, în orice domeniu, este un proces, iar miza acestuia este împlinirea noastră ca ființe umane

- Ajus­tea­ză-ți standardele! Încearcă să vezi cu mai multă obiectivitate cât de realiste sunt acestea de fapt

- Un standard nerealist îți cauzează frustrare perpetuă și îți diminuează bucuria pentru micile sau marile realizări din prezent.