Sf. Ier. Martir Neofit Cretanul, Mitropolitul Ţării Româneşti; Sf. Ier. Tihon, Episcopul Amatundei (Dezlegare la peşte)

Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul, Mitropolitul Ţării Româneşti (†1753), s-a născut pe la anul 1690 în insula Creta. A fost crescut în credința ortodoxă. De tânăr și-a îndreptat pașii spre viața monahală, în care a sporit duhov­nicește. A învățat teologia și știin­țele vremii, ajungând un călugăr învățat și virtuos, fiind hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah.

Este chemat în Țara Românească de domnitorul Constantin Mavrocordat (1735-1741), pentru a fi dascălul copiilor săi. În ianuarie 1737 este hirotonit arhiereu cu ti­tlul onorific al Mirelor Lichiei. După un an, „cu sfatul a toată cinstita boierime și a tot clerul bisericesc”, a fost ales Mitropolit al Țării Românești.

Mitropolitul Neofit „a susținut introducerea deplină a limbii române în cult, prin reînființarea Tipografiei Mitropoliei de la București, în care a publicat 14 cărți de slujbă, în mai multe ediții, și alte cărți de învățătură, cele mai multe în limba poporului. Dorind să sprijine pe creștinii ortodocși aflați sub jug otoman, mitropolitul l-a ajutat pe Patriarhul Silvestru al Antiohiei în tipărirea, la București, a unei Psaltiri arabe, în anul 1747. Sfântul Neofit a înfiinţat şi înzestrat Biblioteca Mitropoliei, pentru care a construit un loc potrivit, lăsând, prin testament, bogata sa colecție personală de tipărituri și manuscrise. El a sprijinit renașterea isihastă, începută de Sfântul Vasile de la Poiana Mărului (25 aprilie), pe care l-a chemat să-și prezinte învățătura îna­intea patriarhilor Matei al Alexandriei, Silvestru al Antiohiei și Partenie al Ierusalimului, aflați atunci în București, ierarhi care au dat mărturie despre ortodoxia învăță­turii propovăduite și trăite de Sfântul stareț Vasile” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul X, luna iunie).

Mitropolitul Neofit a susținut învățământul, Biserica sprijinind financiar toate școlile care funcționau atunci la București, Râmnicu Vâlcea, Buzău, Târgo­viște, Craiova, Câmpulung și Slatina. El a înfiinţat o şcoală românească la Schitul Buliga din Piteşti (județul Argeș) și o școală cu învățătură românească, grecească și slavonă la Schitul Pătroaia (jude­țul Dâmbovița), cu învăţământ gratuit pentru copiii țăranilor.

„Pentru activitatea sa, Patriarhia de Constantinopol i-a conferit titlul de locțiitor al tronului Cezareei Capadociei, care, din anul 1776, va deveni un titlu permanent al mitropoliților Țării Românești. În timpul arhipăstoriei sale, a înlăturat treptat, în datarea documentelor, numărarea anilor de la facerea lumii și a introdus definitiv numărarea anilor de la Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, potrivit calculului făcut de scriitorul și monahul străromân, Sfântul Dionisie Exiguul (1 septembrie). Mitropolitul Neofit Cretanul a fost principalul susținător al desfiin­țării rumâniei sau șerbiei (iobăgiei), prin care țăranii erau dependenți de boierii pe moșia cărora locuiau, dar şi cel dintâi care a eliberat pe toți țăranii de pe moșiile Mitropoliei. Zelul său pastoral s-a arătat și prin susținerea cerințelor poporului, asuprit de domnitorul fanariot Matei Ghica (1752-1753). Potrivit cronicarilor, mitropolitul s-a pus în fruntea poporului și a mers la trimisul sultanului, căruia i s-au plâns de toate abaterile domnitorului” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul X, luna iunie). Acesta a poruncit ca mitropolitul să fie otrăvit. La 16 iunie 1753, Mitropolitul Neofit a trecut la Domnul, ca un ierarh martir.