De la gând la cuvânt și de la cuvânt la viață

Cel puțin în câteva privințe, viața duhovnicească pare să fie mai dificilă astăzi decât era acum 40-50 de ani. Un aspect care ar putea împovăra nevoința spirituală a omului recent, cred că ține de zgomotul de fond, de aglomerația marilor orașe. În particular, am putea discerne aici zumzetul neîntrerupt al comunicării, abundența mesajelor primite sau trimise încă din primele momente ale zilei și până seara târziu. La serviciu sau acasă, în activitățile noastre sau în timpul liber, suntem însoțiți de mesajele comunicării globale și de solicitările ce vin odată cu ele. Toate acestea ne modelează creierul și ne influențează capital viața. Paza minții rămâne o exigență la care ne îndeamnă perioada Postului Mare, timp al reflecției spirituale și al gândirii mai profunde la înnoirea noastră.

Trăim înconjurați din toate părțile de mesaje, de cuvinte scrise, vorbite, auzite sau exprimate, fie că noi suntem aceia care vorbim, fie că alții ne vorbesc, rude, apropiați, colegi de serviciu sau necunoscuți. Fluxul aproape neîntrerupt de cuvinte la care suntem conectați amestecă știrile cu mesajele din sfera profesională, comunicarea cu cei apropiați și diversele emisiuni de divertisment, paginile ziarelor și cele ale cărților citite. Peste tot, cuvinte. Scrise sau vorbite, auzite sau cântate, ele așteaptă - la porțile atenției, să fie receptate și să descarce în mintea fiecăruia dintre noi milioane de înțelesuri.

Și, important să constatăm, în era digitală pe care o traversăm, această comunicare generalizată, care amestecă și pune în circulație informații și pro­ducții culturale, divertisment și reclame publicitare, mesaje apropiaților și sarcini de serviciu, își sporește intensitatea.

Un ocean de cuvinte și câteva provocări pentru viața spirituală

Unele statistici arată că apar tot mai multe cărți¹. Evident, există tot mai mult conținut în internet, într-un spațiu virtual care se extinde rapid, în fiecare oră. Sunt tot mai multe piese muzicale puse în circulație și tot mai multe producții de cinematografie², tot mai multe reclame publicitare, fiecare purtând propria nara­țiune, urmărind, prin artificii psihologice tot mai convingătoare, să ne convingă de faptul că trebuie luate în seamă, analizate distinct și păstrate pentru multă vreme în minte. Într-un fel, întreaga producție de cuvinte a prezentului ne solicită atenția și revendică un loc în mintea noastră. Suntem chemați să trăim, la serviciu - prin computer, în mașină - prin radio, acasă - prin tv, în concediu - prin telefon, conectați non-stop.

La prima vedere, s-ar putea­ spune că decontul principal pentru această supraîn­cărc­are cog­nitivă este imensa împrăștiere a minții. Și așa este. În cea mai mare parte nestructurat, oceanul de mesaje alcătuiește, în viziunea specialiștilor, ceea ce ei au numit data-smog³, un câmp informa­țional care adesea confuzează. Dar o radiografie atentă a acestei situații dezvăluie chiar mai mult. Odată receptate, cuvintele mesajelor pe care le primim imprimă în mintea noastră înțelesurile lor, exercitând o influență corespunzătoare înțelesului lor asupra dispozițiilor și acțiunilor noastre.

Poate pentru cineva conectat la comunicarea globală, obișnuit să schimbe permanent mesaje și care nu are răgazul să cugete la puterea cuvintelor, acest ultim aspect pare neverosimil. El este însă întâlnit adesea în obser­vațiile cu caracter practic, în textele nevoitorilor spirituali și, recent, a fost evidențiat de unele cercetări din neuroștiințe.

Puterea cuvintelor

Știm deja, din experiența obișnuită, că o vorbă bună sau rea ne poate schimba starea de spirit. O serie de cercetări din aria neuroștiințelor au scos la iveală câte ceva despre felul cum cuvintele influențează dispozițiile noastre, readucând în actualitate tema privitoare la puterea cuvintelor. Ele arată, cum vom vedea, că e justificată atenția - prezentă, de regulă, în scrierile duhov­nicești, pentru cuvintele exprimate și pentru cele ascultate.

Unele cercetări mai vechi au evidențiat că receptarea unor cuvinte determină modificări în dispoziția ascultătorului, în strânsă legătură cu înțelesurile lor. Un studiu a arătat că expresiile cu înțelesuri referitoare la putere, la capacitățile personale au determinat în receptori stări diferite în raport cu cele induse de cuvintele care sugerau neputință. În prima situație, persoanele au dovedit o atenție mai bună. Testele au evidențiat că ei au o capacitate sporită în blocarea semnalelor care creează interferențe, ceea ce corespunde unei putințe mai mari de a degaja cu succes informațiile inutile dintr-un câmp de stimuli și execuția reușită a unei sarcini concrete⁴. Alte rezultate au evi­den­țiat că, prin ascultarea unor fraze care descriu mișcarea, creierul ascultătorului devine activ în zonele cerebrale care răspund de mișcare⁵, în vreme ce ascultarea unor discursuri determină o activitate cerebrală în centrii care comandă mușchii limbii⁶.

Ulterior s-au relevat experimental și modificări în dispoziția vorbitorului, în funcție de cuvintele pe care el le exprimă. S-a dovedit, de exemplu, că verbalizarea sentimentelor slăbește tristețea, furia și durerea. Un studiu a dovedit că strădania de a exprima într-o discuție un sentiment negativ slăbește intensitatea acelei emoții. Prin etichetare și comunicare, e activat cortexul prefrontal ventro-lateral drept (situat în spatele frunții), regiune asociată gândirii ce caută exprimarea adecvată a emo­țiilor trăite. Totodată, se diminuează și activitatea în amigdală, un loc cerebral activ în emoțiile negative⁷. Dimpotrivă, exprimarea în cuvinte și împăr­tășirea unei bucurii, a unui moment fericit, sporesc bucuria și starea de bine a vorbitorului⁸. În fine, relevat pentru discuția noastră, o altă cercetare a scos la iveală efectele pe care cuvintele le au asupra ascultătorului. Odată expuși unor cuvinte precum Biblie, Dumnezeu, dreptate, morală, corectitudine etc., subiecții au dovedit un grad crescut de autocontrol, fiind mai rezistenți la tentaţii⁹.

Așadar, pe de o parte, expunerea persoanei la anumite cuvinte influențează dispoziția ei, într-un acord strâns cu sem­ni­ficația lor. Pe de altă parte, și exprimarea unor cuvinte are efecte asupra creierului, activând locuri cerebrale ce corespund emoțiilor sau acțiunilor semnificate de ele, influențând prin aceasta starea și acțiunile ulterioare ale persoanei.

Rezultate de acest fel avertizează în același timp că, fiind expuși de-a lungul zilei diverselor mesaje aflate în circulație, suntem în același timp sub influența conținutului lor. Mai mult decât atât, influența lor, deși reală, dovedită în substratul biologic al creierului, nu e întotdeauna conștientizată. Ea se petrece pe nesimțite, sub pragul de sesizare conștientă.

Și, așezând cele spuse până acum într-un context mai larg, căpătăm un înțeles mai adânc. De multă vreme, cercetările din psihologie au scos la iveală condi­ționarea subliminală (experien­țele de priming), adică situații care arată că expunerea la o experiență ne condiționează felul în care vom reacționa la o altă experiență. Cuvintele, fiind capabile să modifice dispozițiile noastre, se pot înscrie aici. Ele ne pot condiționa alegerile, în moduri nu totdeauna conștien­tizate.

Constatările acestea sunt însă într-o remarcabilă consonanță cu vechile remarci formulate în cuprinsul vieții duhovnicești! Numeroase locuri din Filocalie avertizează cu privire la modul de utilizare a cuvintelor. Măsura înfrânării, ne spune de exemplu, un loc din Varsanufie și Ioan, ține, între altele, și de a vorbi¹⁰, adică de ce anume vorbim și de ce alegem să ascultăm. Aceasta pentru că, osândind pe altul, omul îşi pecetluieşte relele sale¹¹, iar dacă ascultă cu plăcere bârfirea, e ca și cum noi înșine am bârfi, ajungând „sub aceeaşi osândă¹²”.

Fiecare gând are un trup ce se poate naște din cuvânt

Dar explorările neuroștiințifice și locurile Filocaliei privitoare la utilizarea cuvintelor vizează adâncimi chiar mai mari. Aceasta pentru că există legături ascunse între cuvânt și gând. Până la un punct, putem constata această legătură chiar în experiența obiș­nuită. Orice lector erudit poate spune că a citit cărți care i-au schimbat modul de a gândi și, în unele cazuri, chiar viața. În prezent, unele cercetări din aria neuroștiințelor au reușit să scoată la lumină câte ceva despre modul acesta ascuns în care lectura pătrunde și modifică judecățile și structurile cerebrale aferente.

În contextul celor spuse până acum, situația nu e o surpriză. Dacă și disparate, fără a face parte din vreo propoziție, cuvintele pot modifica dispozițiile ascultătorului și vorbitorului, e de așteptat ca citirea unui pasaj sau a unui roman să provoace schimbări mai profunde în activitatea mentală și în conectivitatea cerebrală. Vom vedea însă imediat că procesul acesta prezintă aspecte neașteptate, cu înțelesuri prețioase pentru nevoința spirituală.

O explorare recentă a scos la lumină cum anume experiența lecturii e transpusă biologic în sinapse și trasee neuronale. Un studiu a permis analiza înregistrărilor imagistice prin rezonanţă magnetică funcţională a unor porțiuni de țesut nu mai mari de 1 mm³, în cazul mai multor cititori ai aceluiași text. Aceasta a permis realizarea unei hărți a locurilor cerebrale corespunzătoare diverselor conținuturi cognitive prezente în propozițiile unui capitolul din cartea citită. Harta a eviden­țiat unde și cum sunt gândite diversele conținuturi exprimate în cuvinte. Cercetătorii au observat că fragmentele ce prezentau personajele în mișcare au activat cerebral cititorul, într-o regiune utilizată în perceperea mișcării altor persoane, în vreme ce fragmentele ce priveau acțiu­nea personajelor au activat regiuni folosite pentru procesarea intențiilor altor persoane¹³.

Rezultatele sugerează că fiecare gând are un trup ce se poate naște din cuvânt, o amprentă fizică, o rețea neuronală activă situată într-o anumită regiune din creier. (Această naștere a gândului din cuvânt e menționată și de Părinții filocalici: „Oricărui cuvânt îi premerge un gând”, a formulat Sfântul Ioan Scărarul¹⁴.) Și, în decorul mai larg al neuro­plas­ticității deja cunoscute, s-ar putea spune că trupul gândului se îngroașă cu fiecare repetiție a gândului sau a cuvântului din care s-a născut. Activarea repetată a conexiunii conduce la fixarea ei profundă, un fel de încarnare a gândului, care va putea fi ștearsă tot mai greu, pe măsură ce gândul și cuvântul sunt repetate.

Din perspectivă spirituală, acest gen de explorare e valoros, întrucât arată cum anume cuvintele nasc gânduri și cum gândurile se depozitează în trup, primind un suport organic. Într-un fel, se întrevede că și gândurile au concretețea unor fapte, încărcând cu responsabilitate pe cei care le poartă. Și pentru ele nevoitorul trebuie să aibă atenție, la fel ca și pentru faptele sale. Și aici ne întâlnim cu Părinții filocalici: „…nepătimire numesc nu simpla oprire a păcatului cu fapta, căci aceasta se zice înfrânare, ci aceea care taie din cugetare gândurile pătimaşe, pe care Sfântul Pavel a numit-o şi tăiere duhovnicească împrejur a iudeului ascuns (Romani 2, 29)”¹⁵.

Cărțile duhovnicești - hrană pentru suflet

Într-o altă cercetare s-a putut constata chiar mai mult, anume că purtăm în noi, pentru mai multe zile, amprenta lecturilor noastre. Studiul a urmărit efectele neuronale persistente de pe urma citirii unei narațiuni. 21 de studenți au lecturat un roman care prezenta erupția vulcanului Vezuviu din Italia în perioada Antichității. Ei citeau 30 de pagini în fiecare seară. A doua zi erau investigați imagistic (RMN), în stare de repaus. Rezultatele au arătat că dimineața participanții aveau o conectivitate sporită în zonele creierului care depozitează reprezentări ale senzațiilor corporale în diverse acțiuni. Cu alte cuvinte, când studenții citeau seara despre acțiunile personajelor cărții, despre alergarea și eforturile lor de salvare, dimineața era constatată o activitate a neuronilor care codifică senzația propriului corp în alergare și acțiune. Într-un fel, absorbiți în lectura tensională, studenții replicau lăuntric acțiu­nile personajelor, având ei înșiși o parte din experiența acelora.

Mai mult decât atât, cercetătorii au verificat dacă urmele cerebrale induse de lectură se păstrează și după finalizarea cărții. Ei au descoperit că, la 5 zile de la terminarea lecturii, participanții încă mai păstrau amprenta acțiunilor citite, fără ca în acest timp ei să fi recitit textul.

Ce înseamnă toate acestea? Conectivitatea sporită a rețelelor cerebrale din zonele activate de citirea textului („activitate din umbră”) evidențiază un fel de memorie nervoasă a lecturii. Ceea ce citim ne transportă, întrucâtva, în corpul și în experiența prota­goniștilor narațiunii. Lecturând o carte, suntem locuiți de experiența personajelor, cuvintele pe care le citim ne făuresc interior, lăsând în noi urme pentru multă vreme¹⁶.

Și aceste constatări sunt în acord cu observațiile vieții duhov­nicești. Este bine cunoscut că una dintre cele mai prețioase îndeletniciri ale nevoitorului spiritual e citirea Sfintei Scripturi și a cărților duhovnicești. „Citeşte continuu şi cu nesaţ din cărţile învăţătorilor despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Pentru că acestea călăuzesc mintea, ca să vadă rânduiala făpturilor lui Dumnezeu şi o împuternicesc prin ele şi o pregătesc să dobândească înţelesuri luminoase… Citeşte şi din Evangheliile cele dăruite de Dumnezeu, spre cunoaşterea întregii lumi, ca să iei merinde din puterea proniei Lui…. O astfel de citire ajută sufletului tău. Dar citirea ta să o faci liniştit din partea tuturor şi în vremea ei să fii liber de multa grijă pentru trup şi de tulburarea din partea lucrurilor, ca să te împărtăşeşti în sufletul tău de cea mai dulce gustare a celor dumnezeieşti…”¹⁷ Acum putem întrevedea, și din perspectiva experimentală oferită de știință, de ce în perioada Postului se cuvine să ne protejăm mintea cât mai mult de înțele­surile vătămătoare și să ne îndeletnicim cu lectura cărților ziditoare de suflet. Acum putem înțelege și pe calea aceasta de ce viața spirituală ne îndeamnă să urmărim cu atenție întreaga mișcare a ființei noastre, de la gând la cuvânt și de la cuvânt la viață.

Note:

1 Gilles Lipovetsky, Fericirea paradoxală. Eseu asupra societăţii de hiperconsum, Editura Polirom, 2007, p. 74.

2 Ibidem.

3 Reluăm ideea, amintită și cu alt prilej că expresia smog provine din combinația a două cuvinte din limba engleză, smoke (= fum) și fog (= ceață), în Andrew Weil, Fericirea spontană, Editura Curtea Veche, 2013, p. 247.

4 Cf. Smith, P.K., et al, „Lacking power impairs executive functions”, în Psycholocal Science, 2008, 19: 441-47, doi: 10.1111/j.1467-9280.2008.02107.x.

5 Cf. Buccino G, et al, „Listening to action-related sentences modulates the activity of the motor system: a combined TMS and behavioral study”, în Cognitive Brain Research, 2005, 24(3):355-63, doi:10.1016/j.cogbrainres. 2005.02.020.

6 Cf. Fadiga, L. et al, „Speech listening specifically modulates the excitability of tongue muscles: a TMS study”, în European Journal of Neuroscience, 2002,15:399–402, doi:10.1046/j.0953-816x.2001.01874.x.

7 Cf. Matthew D. Lieberman, et al, „Putting Feelings Into Words”, în Psychological Science, 18(5): 421-28, DOI:10.1111/j.1467-9280.2007.01916.x.

8 Cf. Otake, et al, Happy people become happier through kindness: a counting kindnesses intervention, în Journal of Happiness Studies, 7(3): 361–75. http://doi.org/10.1007/s10902-005-3650-

9 Cf. Roy F. Baumeister, John Tierney, Voinţa. Cum să-ţi redescoperi cea mai mare putere interioară, Editura Paralela 45, Bucureşti, 2012, 186-187.

10 Sfinții Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti cap.155, în Filocalia românească, vol. XI, p. 197.

11 Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească, cap.126, în Filocalia românească, vol. I, p. 247.

12 Sfinții Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, Răspunsul 561, în Filocalia românească, vol. XI, p. 520.

13 Cf. Leila Wehbe et al, „Simultaneously Uncovering the Patterns of Brain Regions Involved in Different Story Reading Subprocesses”, PLOS ONE, 2014; 9 (11): e112575 DOI: 10.1371/journal.pone.0112575.

14 Observația apare în Scara, Cuvântul 6, cap.1, în Filocalia românească, vol. IX, p. 156.

15 Evagrie Ponticul, Capete despre deosebirea patimilor şi a gândurilor, cap.25, în Filocalia românească, vol. I, p. 81.

16 În felul acesta poate se explică și alte constatări mai vechi care evidențiaseră faptul că gândurile nobile amintite mai des par să ajute persoana în exercitarea autocontrolului. Cf. Roy F. Baumeister, John Tierney, op. cit., pp. 170-171.

17 Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, cuvântul 23, în Filocalia românească, vol.X, p.128