Încălzirea globală va înmulţi catastrofele meteo

Cu câteva săptămâni în urmă, scriam în paginile cotidianului nostru despre topirea gheţei Antarcticii. Însă, şi gheţurile Arcticii se topesc! Blocuri foarte mari de gheaţă s-au desprins de cel mai important prag al Arcticii, evenimentul fiind considerat cel mai important din 2005 şi până acum. Două insule plutitoare, una de 4,5 kilometri pătraţi şi o alta de 14 kilometri pătraţi, s-au desprins din pragul de gheaţă Ward Hunt, situat în vecinătatea insulei Ellesmere, din nordul Canadei. Acest proces este rezultatul adâncirii unor crăpături foarte extinse, apărute de mai multă vreme în planşeul Ward Hunt Ice.

Măsurătorile recente arată că, după atingerea recordului de topire al gheţii din 2005, schimbările climatice au o forţă tot mai mare. Topirea gheţii a redesenat practic linia conturului de coastă al Arcticii. În ansamblu, cifrele sunt sumbre: în ultimul secol, s-au topit 9.000 de kilometri pătraţi de gheaţă, faţă de 1.000 de kilometri pătraţi topiţi în secolul precedent!

Când se sparge balonul de săpun?

Este adevărat, există perioade de timp în care topirea gheţei pare mai lentă, însă aceasta este urmată de evenimente petrecute cu o repeziciune extraordinară. Specialiştii spun că procesul seamănă cu felul în care se comportă un balon de săpun, atunci când este umflat. Câtă vreme în el este suflat încet aer, volumul creşte lent. Însă, această creştere lentă este urmată, la un moment dat, de un eveniment cu mult mai violent: balonul de săpun se sparge. Iar spargerea balonului de săpun poate fi anticipată, într-un fel, pentru că ea este precedată de diminuarea tot mai accentuată a grosimii peliculei de apă… La fel se întâmplă şi cu calota de gheaţă. Ea se topeşte într-un ritm ce pare a nu fi foarte mare, însă odată ce grosimea minimă critică a fost depăşită, porţiuni largi de gheaţă se desprind şi alunecă cu repeziciune în ocean. Subţierea planşeului de gheaţă a fost observată încă din anii 1950. De la o grosime de 70 de metri, cât avea gheaţa la începutul anilor 1950, ea a ajuns la 35 de metri, în anii 1990. Aşa se explică amploarea şi viteza cu care, după anii â90, s-au desprins suprafeţe întinse din pragurile de gheaţă.

Cercetătorii spun că, în ultimii cinci ani, s-a înregistrat o accelerare a acestui proces. Aproape în fiecare an se trece un nou prag în schimbarea condiţiilor de mediu, în fiecare an ritmul transformărilor fiind tot mai surprinzător. Până şi previziunile cele mai sumbre sunt, de multe ori, depăşite, încât s-a ajuns ca, pe baza unor indicii, specialiştii să afirme acum că, în scurt timp, gheaţa din planşeul plutitor al Arcticii va dispărea complet!

Procesul de topire este posibil pentru că gheaţa pragurilor (plutitoare) se topeşte mai repede decât ritmul în care rezervele de gheaţă se regenerează, iar cauzele stau în noile condiţii ale climei afectate de încălzirea globală.

Fenomene extreme pe întreg cuprinsul Globului

Recentele fenomene extreme concordă, de asemenea, cu previziunile referitoare la schimbările climatice determinate de încălzirea globală.

Ucraina şi Germania se confruntă cu grave inundaţii. În Ucraina, acestea sunt cele mai mari din ultimii 100 de ani. Cinci zile ploioase au provocat inundaţii de mare amploare: 7.000 de persoane au fost evacuate, mai mult de 20.000 de gospodării au fost inundate, înregistrându-se şi 13 victime.

România a fost încercată în aceste zile de inundaţii foarte mari. Cifrele sunt impresionante şi ascund multă suferinţă: 12.000 de sinistraţi din 200 de sate evacuate; peste 8.000 de gospodării afectate, 20.000 de hectare de teren agricol şi 1.800 de hectare de păşune inundate, nivel de precipitaţii şi cote record pentru unele râuri, în ultimele secole.

Potrivit specialiştilor, inundaţiile din acest an sunt cauzate de un fenomen meteo nou, ciclonul retrograd, apărut la noi în condiţiile noi, determinate de încălzirea globală. Precipitaţii foarte abundente, care se manifestă pe durate foarte scurte de timp, provoacă inundaţii instantanee, aşa numitul fenomen flash-flood.

La începutul lunii iulie a acestui an, India s-a confruntat cu inundaţii determinate de precipitaţiile sezonului musonic. După ce ploi abundente au căzut timp de mai multe zile, inundaţiile au provocat 359 de morţi (72 de oameni fiind ucişi în India de Nord - Uttar Pradesh -, în numai 24 de ore). Mai mult de 5,5 milioane de locuitori au fost afectaţi de marile deversări de ape, pe teritoriul a cinci state.

În India, sezonul musonic durează din iunie până în octombrie; însă, în acest an, specialiştii spun că semnele lui au început cu câteva săptămâni mai devreme.

Căldura strică mecanismele de echilibru ale vegetaţiei

În ultimul deceniu, în repetate rânduri, cercetătorii au recunoscut că fenomenele extreme depăşesc chiar şi previziunile date de modelele climatice cele mai bune. Care sunt cauzele acestui fapt? Într-un studiu publicat în 2005, în „Geophysical Research“ s-a dovedit pentru prima dată felul în care încălzirea globală acţionează asupra anumitor specii de plante şi modul cum acestea, prin reacţia lor, contribuie la intensificarea fenomenelor declanşate de încălzirea globală. Studiul arată că felul în care plantele răspund la încălzirea globală, modifică atât frecvenţa, cât şi magnitudinea fenomenelor extreme (temperatura şi precipitaţiile, seceta, dar şi furtunile severe).

Era un fapt dovedit că anumite gaze din atmosfera Pământului afectează clima, prin creşterea efectului de seră. Dar efectul de seră nu este nici pe departe singurul factor care ar trebui luat în calcul. Anumite condiţii meteorologice extreme, cum ar fi furtunile şi valurile de căldură, pot varia substanţial în frecvenţă şi severitate într-o anumită regiune, în funcţie de cât de multă vegetaţie există şi de felul cum această vegetaţie răspunde la încălzirea climei.

Cantitatea de dioxid de carbon prezent în atmosferă în 1700 era, conform măsurătorilor din sol, de 280 părţi per milion. Astăzi, sunt 380 ppm. Rezultatele arată însă că numai în anumite regiuni de pe Glob fenomenele extreme sunt datorate cu precădere creşterii emisiilor gazelor cu efect de seră (în cazul studiului, zona de coastă din statul Oregon). În altele însă, cum ar fi California, vegetaţia este mult mai mult responsabilă de fenomenele extreme. În esenţă, felul în care vegetaţia răspunde încălzirii globale influenţează în multe regiuni intensificarea sau diminuarea evenimentele meteorologice extreme.

Aşadar, interacţiunile dintre uscat, aer şi lumina soarelui sunt mai complexe decât erau înţelese în mod comun. Viitoarele modele climatice trebuie să includă şi efectele pe care le induce vegetaţia. („As World Warms, Vegetation Changes May Influence Extreme Weather“, „ScienceDaily“, 10 mai 2005)

Tot mai multe fenomene meteorologice extreme

Alte analize arată că frecvenţa evenimentelor extreme va creşte (ploi abundente, secetă, ninsori, uragane sau îngheţ). În anumite regiuni, iernile vor deveni mai grele, în altele, verile mai fierbinţi, în timp ce, în alte regiuni, sezonul ploios va aduce mai multe inundaţii. Modelele arată că, până la sfârşitul acestui secol, nici o regiune de pe Glob nu va fi scutită de fenomene meteorologice extreme.

Ultimul raport al unei comisii de specialitate privind schimbările climatice din SUA, dat publicităţii în luna iunie a acestui an, arată că, în următoarele decenii, fenomenele extreme vor deveni evenimente curente. Încălzirea globală va însemna nu doar creşterea frecvenţei fenomenelor extreme şi a intensităţii lor, ci şi o semnificativă creştere a duratei lor, a perioadelor din an şi a zonelor geografice în care acestea se vor manifesta.

- Zilele şi nopţile foarte călduroase în sezonul cald, (aşa cum se manifestă, în general, valurile de căldură), foarte probabil vor deveni mai calde;

- Nopţile reci, foarte probabil, vor deveni mai puţin comune;

- Banchizele de gheaţă este de aşteptat să continue să scadă. Ele pot chiar dispărea complet în Ocean, pe timpul verii, în deceniile viitoare;

- Precipitaţiile, în medie, probabil vor deveni mai puţin frecvente, dar semnificativ mai intense;

- Perioadele secetoase foarte probabil vor deveni mai frecvente şi mai severe, în anumite regiuni;

- Uraganele vor creşte nivelul precipitaţiilor şi al vitezei vântului.

(„Expect More Droughts, Heavy Downpours, Excessive Heat, And Intense Hurricanes Due To Global Warming, NOAA“, „ScienceDaily“, 20 iunie 2008)