Viaţa şi conştiinţa în orizontul temporalităţii

20 de cadre universitare şi cercetători din Iaşi şi Bucureşti, numeroşi doctoranzi şi masteranzi, precum şi 100 de profesori din învăţământul liceal au participat, în perioada 13-16 septembrie, la ediţia a V-a a Simpozionului naţional "Dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă", desfăşurat la Mănăstirea Durău, judeţul Neamţ. Tema supusă dezbaterii anul acesta a fost "Viaţa şi conştiinţa în orizontul temporalităţii - abordare teologică, filosofică şi ştiinţifică".

În cadrul simpozionului s-au desfăşurat două şcoli de vară, cu temele "Religie şi psihologie" şi "Miracolul vieţii", programate în proiectul "Cursuri privind dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă din perspectiva teologiei ortodoxe", care se desfăşoară în România, în perioada martie 2011 - martie 2013, de către Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi (prin Centrul de Cercetare Interdisciplinară în Religie, Filosofie şi Ştiinţă), Universitatea din Bucureşti (prin Centrul de Dialog şi Cercetare în Teologie, Ştiinţă şi Filosofie) şi în cooperare cu Patriarhia Română, cu sprijinul Fundaţiei "John Templeton" din Statele Unite ale Americii.

Pe parcursul celor două zile dedicate comunicărilor ştiinţifice şi dezbaterilor, au fost abordate din perspective ştiinţifice, filosofice şi teologice aspecte privind viaţa şi conştiinţa în condiţiile temporalităţii, aşa cum sunt ele receptate la nivelul fiecărei existenţe concrete, în viaţa persoanei umane şi în dinamica societăţii. Participanţii la simpozion au avut ocazia să asculte prelegeri privind contribuţiile ştiinţifice actuale asupra timpului cosmologic, termodinamic şi biologic al existenţei, dar şi aspecte prezente în reflecţia filosofică privind condiţia vieţii umane şi comunitare sub auspiciile timpului. În acelaşi timp au fost evocate unele semnificaţii teologice ale timpului, prezente în gândirea patristică şi în experienţa vieţii spirituale, evidenţiindu-se potenţialul lor edificator, în contextul culturii şi vieţii actuale. În toate aceste abordări, ştiinţifice, filosofice şi teologice, s-a subliniat necesitatea unei înţelepte raportări la timp şi la viaţă, importanţa păstrării unei vieţi personale şi comunitare autentice, orientată către dimensiunea spirituală a existenţei şi a timpului, dezvăluită de reflecţia filosofică fenomenologică şi de gândirea teologică. Între concluziile întâlnirii trebuie remarcat faptul că, în ceea ce priveşte abordarea noţiunii de timp, ştiinţa, filosofia şi teologia ortodoxă se pot deschide într-un mod edificator, prin interpretările şi semnificaţiile pe care le propun, şi reuşesc, în experienţa deschiderii şi a dialogului, să identifice câteva dintre marile probleme ce se ivesc în orizontul temporalităţii şi care provoacă viaţa omului şi a comunităţii.

În prima zi a lucrărilor simpozionului naţional, 14 septembrie, au fost prezentate opt prelegeri care au evidenţiat modurile de receptare a timpului în diferite domenii de cercetare şi au afirmat, totodată, posibilitatea valorificării lor într-o viziune integratoare cu ecouri puternice în planul concret al vieţii personale şi sociale. Prima prelegere a fost susţinută de Florin Caragiu, care a prezentat un punct de vedere psihologic asupra dimensiunii participative a cunoaşterii şi a vieţii. Florin Caragiu a explicat că psihologia în genere priveşte către fenomenul uman, remarcându-i unicitatea, ce constă în existenţa psihismului conştient, dar, cu toate acestea, se confruntă cu o întrebare-cheie: "Cum poate fi studiat ştiinţific, experimental, sufletul omului?" Pentru a răspunde la această întrebare, psihologia a folosit diferite metode, aflate însă sub riscul reducţionismului ontologic, a înţelegerii sufletului doar ca fenomen fiziologic, fizic sau social. În acest sens, referentul a adus în discuţie interpretările propuse de psihoneurologia credinţei, psihologia diferenţială, psihologia experimentală, psihologia personalităţii, psihologia asociaţionistă, care deşi au făcut eforturi considerabile în înţelegerea conştiinţei umane, nu au reuşit să o explice într-o cheie integratoare. În opinia lui Florin Caragiu, "o psihologie a întregului, în autenticul sens al cuvântului, nu poate fi întemeiată decât prin reîntoarcerea la metafizică, la antropologia iconică, răsturnând perspectiva asupra fundamentelor ontologice. (…) Creştinismul este prima şi unica religie care valorifică până la capăt dinamica vie a psihologiei umane, punând în valoare simţirea, sentimentul, iubirea, dar şi suferinţa, numai întrucât Dumnezeu S-a întrupat, coborând în domeniul simţirii… Astfel, taina iubirii treimice şi manifestarea ei în raport cu creaţia, care este taina Întrupării dumnezeieşti, constituie cheile de acces spre cunoaşterea lumii şi a omului, a originii, parcursului şi finalităţii vieţii create".

Timp şi temporalitate în economie şi psihoterapie

Prof. dr. Costea Munteanu, de la Academia de Studii Economice din Bucureşti, a arătat că forma colocvială cea mai răspândită sub care este abordată şi înţeleasă problematica timpului în economie este redată de expresia: "Timpul înseamnă bani". Altfel spus, timpul are un preţ, iar acest preţ este dat de mărimea câştigului obţinut sau a pierderii suferite într-un anumit interval de timp. Totodată, dacă timpul se poate exprima în bani, la rândul lor şi banii pot fi exprimaţi în termeni de tip temporal, adică sunt caracterizaţi, într-un fel, de temporalitate. Este ceea ce teoria economică numeşte valoarea temporală a banilor sau, mai exact formulat, valoarea schimbătoare în timp a banilor. În continuare, profesorul a afirmat existenţa unei legături organice între temporalitate şi spiritul antreprenorial şi a subliniat faptul că învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă a Sfinţilor Părinţi răsăriteni poate avea o relevanţă aparte pentru înţelegerea mai profundă a problemei temporalităţii în economie, prin evidenţierea legăturii organice între eternitate şi spiritul de întreprinzător: "Raţiunea existenţei umane pământeşti stă în folosirea acestei existenţe atât pentru cele ale trupului, cât şi pentru cele ale sufletului. Astfel că, nerezumându-se doar la cele trupeşti, ci preocupându-se şi de cele duhovniceşti, omul "aduce cerul pe pământ" şi "trăieşte pe pământ ca în cer". La nivelul antreprenorului, un astfel de comportament conduce la transfigurarea preferinţei sale reduse de timp (ilustrată de disponibilitatea sa de a renunţa la o parte din consumul prezent în favoarea unui probabil şi incert consum viitor mai mare) într-o preferinţă nulă de timp pentru bunurile lumeşti, însoţită cu o preferinţă infinită de timp pentru bunurile duhovniceşti (transfigurare ilustrată de disponibilitatea sa de a sacrifica certitudinea consumului "prezent" al bunurilor materiale în viaţa pământească pentru certitudinea consumului "viitor" de bunuri duhovniceşti în viaţa veşnică). Este însă un sacrificiu cu o dublă recompensare, întrucât jertfirea bunurilor lumeşti ale vieţii de aici aduce - conform făgăduinţelor divine - nu numai îmbogăţirea în bunurile cereşti ale vieţii viitoare, ci şi îndestularea în bunurile materiale ale vieţii pământeşti".

Prof. dr. Ion Dafinoiu, decanul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi, a explicat modul în care distorsionarea timpului poate fi utilizată în scop terapeutic în cadrul unor tratamente clinice. Din perspectivă psihoterapeutică, percepţia timpului este puternic influenţată de starea afectivă şi de activitate. Prin diverse procedee terapeutice care operează o deformare a timpului, practicile psihoterapeutice încearcă să ofere remedii pentru regăsirea unui echilibru care se stabileşte în baza valorilor fundamentale, care pot duce la dezvoltarea de noi comportamente eficiente în anumite situaţii concrete din viaţa reală. Prof. Ion Dafinoiu a mai arătat că, prin maniera sa de abordare, psihoterapeutul poate contribui la mobilizarea interioară a persoanei în vederea unei motivaţii mai puternice pentru actul credinţei, încercând în acelaşi timp o orientare eficientă către obiectivul terapeutic. El a mai precizat că, în psihoterapie, credinţa religioasă este recunoscută ca fiind sursa de energie cea mai eficientă în organizarea comportamentală a omului.

Memorie şi uitare: o abordare fenomenologică a timpului

Ultima prelegere a primei sesiuni de comunicări ştiinţifice a fost susţinută de lect. dr. George Bondor, de la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Socio-Politice, Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi, care a vorbit despre receptarea memoriei şi uitării, în opera Fericitului Augustin, cel care a inaugurat în istoria filosofiei o tradiţie a vederii interioare. Cu acest prilej, s-a subliniat faptul că teologia Fericitului Augustin depăşeşte concepţiile filosofice antice potrivit cărora memoria are doar rolul de a prezentifica trecutul, de a aduce sentimentele din trecut la o stare de prezenţă. Pentru a argumenta acest fapt, lect. dr. George Bondor a prezentat auditoriului o serie de texte din Cartea a X-a a "Confesiunilor" lui Augustin, referitoare la funcţiile memoriei în raport cu timpul trecut, prezent şi viitor. În descrierea fenomenelor legate de memorie şi apoi de uitare, Augustin face referire deseori la problema imaginii. El spune că "în palatele memoriei se află comorile nenumăratelor imagini aduse de lucrurile care sunt percepute de simţuri". Adică, atunci când simţurile noastre percep lucruri, se formează în noi imagini pe care memoria le reface prezente ca amintiri. Există însă şi amintiri pe care memoria le actualizează fără ca persoana să fi experimentat direct lucrul reprezentat în amintirea respectivă, amintiri care nu sunt dependente de percepţiile trupului şi despre care Augustin spune: "Când le-am învăţat, nu le-am luat din afară, ci le-a recunoscut în inima mea". Astfel de amintiri sunt artele liberale, sunetele care alcătuiesc cuvintele, sistemul numerelor şi al dimensiunilor, legile şi simţămintele sufletului, pe care memoria le face prezente diferit faţă de cum sunt ele iniţial în suflet. Aşadar, nu toate amintirile sunt imagini în sens propriu, ceea ce îl face pe Augustin să identifice memoria cu sufletul şi să se întrebe astfel: "Unde îl pot găsi pe Dumnezeu?" Pe de o parte, Augustin spune: "Trebuie să trec dincolo de memorie ca să-L găsesc pe Dumnezeu", iar pe de altă parte spune: "Dacă Te găsesc dincolo de memoria mea, nu-mi amintesc de Tine. Şi cum Te voi găsi dacă nu-mi amintesc de Tine?" Aceasta deschide ideea că o formă a memoriei privitoare la Dumnezeu este necesară pentru a-L căuta pe Dumnezeu, dar ea trebuie totodată depăşită pentru a-L găsi pe Dumnezeu. "La Augustin, una este memoria în lumea lucrurilor cotidiene, adică a acelor lucruri percepute şi care creează în noi imagini; alta este memoria în lumea credinţei, care a fost organizată de Dumnezeu în noi încât aceasta posedă în ea ideea de viaţă veşnică, şi alta este memoria care trezeşte în noi, nu obiecte şi imaginile lor trecute, ci sentimente care însoţesc aceste imagini", a arătat lect. dr. George Bondor în finalul expunerii.

Receptarea timpului în inteligenţa artificială şi lingvistică

Sesiunea a doua a lucrărilor simpozionului, programată vineri după-amiază, a debutat cu prelegerea prof. dr. Ştefan Trăuşan-Matu, de la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, Universitatea Politehnică Bucureşti, care a descris maniera de receptare şi înţelegere a timpului în inteligenţa artificială şi lingvistică. "Inteligenţa Artificială (IA), domeniu de avangardă al ştiinţei calculatoarelor, prin însăşi ambiţia ei de a modela sau chiar înlocui omul, este evident legată de problematica spaţio-temporală. Pentru mode-larea logico-matematică a timpului s-au dezvoltat logici dinamice, temporale. Secvenţe de evenimente probabiliste care se înlănţuie în timp sunt modelate de lanţuri Markov. Pentru analiza intervalelor temporale există teoria lui Allen. În analiza limbajului natural este esenţială păstrarea unei liste de istoric. În verificarea corectitudinii programelor problema cea mai dificilă este determinarea invarianţilor existenţi în structurile ciclice. Problema cea mai dificilă, însă, a Inteligenţei Artificiale este conştiinţa, caracteristică esenţială a omului, care este legată de dimensiunea temporală a existenţei. Ea este un adevărat Everest foarte greu de cucerit al IA." Prof. Ştefan Trăuşan-Matu a mai precizat că prezenţa conştiinţei este corelată cu capacitatea de a dialoga, iar implementarea acestei capacităţi la IA, în urma a nenumărate teste, s-a dovedit un demers ştiinţific lipsit de perspective apropiate.

Sensul eshatologic al timpului

Despre sensul eshatologic al timpului a vorbit conf. dr. Adrian Lemeni, directorul Centrului de Dialog şi Cercetare în Teologie, Ştiinţă şi Filosofie de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti. În prima parte a prelegerii, conf. dr. Adrian Lemeni a explicat modul în care este distorsionat sensul eshatologic al timpului în cultura societăţii actuale: "Prin influenţa unor utopii generate de fenomenul secularizării, conştiinţa eshatologică a fost, pe de o parte, diluată, iar pe de altă parte deturnată. Prima situaţie corespunde cu erodarea conştiinţei eshatologice prin inducerea în mod constant a unei mentalităţi conform căreia nu există altă realitate decât cea palpabilă, empirică. Astfel "aici" şi "acum" devin cadrul pentru valorificarea clipei prezente în orizontul unei temporalităţi iremediabil închistate într-un timp al egoismului. Sloganul acestei ideologii este "trăieşte-ţi clipa". Însă nu este vorba de o maximizare a intensităţii vieţii, ci de o falsificare a existenţei, prin faptul că timpul este asumat ca un cadru de săvârşire a diferitelor patimi, într-o cheie hedonistă. În al doilea rând, sensul eshatologic al timpului nu este doar diluat prin ideologia consumerismului, ci este şi deturnat prin himerele generate de unele utopii care istoricizează radical eshatonul. Există ideologii care au distorsionat grav conştiinţa eshatologică prin faptul că au produs anumite sisteme amăgitoare promiţând realizarea raiului pământesc, în condiţii exclusiv istorice. Inclusiv în societatea actuală tehnologizată în mod excesiv, sistemul tehnologizat bazat pe logica birocratică a eficienţei tehnocratice promite prosperitate şi fericire prin instaurarea paradisului pământesc". Referentul a mai descris şi maniera în care este reflectată săgeata timpului în relaţia dintre teologie şi ştiinţă în contextul cosmologiei contemporane: "Ceea ce poate fi reprezentativ pentru dialogul dintre teologie şi ştiinţă în contextul cosmologic actual este faptul că inclusiv cosmologia ştiinţifică precizează existenţa unui început al universului şi faptul că universul are o istorie. Unul dintre oamenii de ştiinţă care au cercetat cu acuitate implicaţiile referitoare la concepţia despre săgeata timpului este Ilya Prigogine. El relaţionează ireversibilitatea timpului şi condiţiile-limită ale universului. Ireversibilitatea timpului nu poate fi explicitată şi epuizată strict în istoria universului dată de coordonatele ştiinţifice. Sursa ireversibilităţii timpului este dincolo de istorie şi astfel ea poate fi relaţionată cu teologia creaţiei."

Prof. dr. Anton Carpinschi, de la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi, a lansat patru ipoteze onto-epistemologice asupra conştiinţei sinoptice şi fiinţării comprehensive în orizontul temporalităţii, despre care a afirmat, în final, că trebuie întărite printr-un postulat onto-teologic: "În lumina acestuia, omul failibil îşi asumă starea de veghe a fiinţării comprehensive şi, astfel, recunoscând pe celălalt şi înţelegându-se pe sine în comunitate, înţelege totodată că acest proces securizant-comunitar îşi află temeiul ultim, fiinţial în unica sursă de securitate absolută, credinţa prin comuniune cu Fiinţa infailibilă personalizată numită Dumnezeu".

În ediţia următoare a săptămânalului "Lumina de Duminică", vom prezenta un rezumat al ideilor expuse în celelalte prelegeri, susţinute în cadrul simpozionului naţional de prof. dr. Nicu Gavriluţă, prof. dr. Gelu Bourceanu, asist. dr. Sorin Mihalache, prof. dr. Ştefan Afloroaei, pr. prof. dr. Gheorghe Popa, lect. dr. Marin Bălan şi pr. prof. dr. Ştefan Buchiu.

Rubrica "Lumina cunoştinţei. Religia, filosofia şi ştiinţele în dialog" este realizată cu sprijinul Fundaţiei "John Templeton" din SUA, în cadrul unui proiect desfăşurat de Universitatea "Al. I. Cuza" Iaşi şi Universitatea Bucureşti, în cooperare cu Patriarhia Română.