30 de copii au pictat icoane bizantine la Sihăstria din Codrii Delenilor

▲ Peste 30 de copii din judeţele Iaşi, Bacău şi Suceava au învăţat, timp de o săptămână, cum să picteze o icoană bizantină în cadrul Taberei de creaţie religioasă „Sfântul Apostol Luca“ de la Mănăstirea Lacuri din Deleni, judeţul Iaşi ▲ La finalul taberei, copiii care s-au remarcat au primit premii din partea organizatorilor ▲ Tabăra a fost organizată de Protopopiatul Hârlău din cadrul Arhiepiscopiei Iaşilor ▲

Peste 30 de copii din judeţele Moldovei au desluşit sau au aprofundat tainele picturii de icoană bizantină la Mănăstirea „Sfântul Nicolae“ din Deleni, Protopopiatul Hârlău - Iaşi, în cadrul celei de-a noua ediţie a Taberei de creaţie religioasă „Sfântul Apostol Luca“. Evenimentul a fost organizat de Protopopiatul Hârlău, din cadrul Arhiepiscopiei Iaşilor, prin grija părintelui protopop Nicolae Crăciun, sub îndrumarea profesorului de pictură Dorin-Marian Orzetic, care i-a învăţat pe copii pictura pe lemn, şi a învăţătoarei Maria Budacea, care i-a învăţat cum se pictează o icoană pe sticlă. „Chiar dacă a fost mai greu la început, tabăra fiind organizată în altă parte, iată că acum am ajuns la a IX-a ediţie şi de fiecare dată am avut foarte mulţi copii. Am avut chiar şi 52 de copii la una dintre ediţii, iar cel mai puţin au fost 25. Acum, de când o organizăm la Mănăstirea Lacuri, sau Sihăstria din Codrii Delenilor, cum i se mai spune, lucrurile merg foarte bine. Copiii învaţă să picteze, participă la programul de rugăciune de la mănăstire, dar au şi unde să se joace, poiana de aici fiind un loc extraordinar“, a explicat părintele protopop Nicolae Crăciun.

Pentru a realiza o icoană este nevoie, în primul rând, de rugăciune

Pe tot parcursul taberei, copiii, cu vârsta cuprinsă între 3 şi 22 de ani, nu au învăţat doar tainele unei icoane bizantine, ci au participat şi la slujbele de la mănăstire, au cântat şi s-au rugat alături de vieţuitorii de aici, iar la finalul postului Adormirii Maicii Domnului, s-au spovedit şi s-au împărtăşit. „O icoană nu este doar o operă de artă pe care o desenezi sau o pictezi. Spre deosebire de tablouri, pentru o icoană este nevoie şi de rugăciune. În momentul în care faci o icoană, nu trebuie să te gândeşti că ea trebuie să îţi placă ţie sau celor din jurul tău, şi de aceea trebuie să o faci frumoasă. În primul rând, trebuie să placă sfântului pe care îl reprezinţi pe acea bucată de lemn. De aceea, cel mai important aspect este rugăciunea, atunci când realizezi o icoană“, a explicat profesorul Dorin Marian Orzetic.

Chiar dacă mulţi dintre participanţi nu au mai ţinut vreodată un penson în mână, până la finalul taberei, icoanele lor s-au dovedit a fi foarte reuşite, demne de mâinile experimentate ale marilor artişti, astfel încât juriului i-a fost greu să întocmească un clasament al celor mai bune lucrări. „Acum, la final, am împărţit oarecum munca, pentru a merge mai rapid şi să terminăm în timp util. Aşa că unii dintre noi, care avem oarecum experienţă, pictăm fondurile icoanelor, pentru că merge mai repede. După ce a fost făcută faţa şi veşmintele, facem noi rapid fondul şi marginile, pentru ca să nu existe riscul să strice cineva icoana chiar la sfârşit“, a explicat Marian Pendos, unul dintre participanţii la tabără, absolvent al secţiei Patrimoniu Cultural, la Seminarul „Veniamin Costachi“ din Neamţ.

Pentru că toate icoanele au fost aproape la fel de frumoase, organizatorii taberei au decis să ofere doar premii de la I la III, precum şi un premiu special unui proaspăt absolvent de patrimoniu cultural, respectiv Marian Vasile Pendos, care a realizat o troiţă cu Răstignirea Mântuitorului, cu Maica Domnului şi Sfântul Ioan alături.

Răsplata pentru munca depusă timp de o săptămână, constând în cărţi, iconiţe, reviste, dar şi articole de îmbrăcăminte sau jucării a fost oferită de Protopopiatul Hârlău, de Centrul Eparhial Iaşi, dar şi de unii sponsori.

Planuri măreţe pentru viitor

Ajunsă deja la a IX-a ediţie, organizatorii se gândesc deja la cum va fi cea de-a zecea ediţie de tabără, care este una jubiliară. Astfel, aceştia s-au gândit să invite din nou pe acei tineri care au participat în anii din urmă şi care acum au ajuns să studieze în domeniu.

„Sperăm ca anul viitor, când se vor împlini zece ani de când organizăm tabăra, să putem organiza o ediţie jubiliară, cu tineri care au participat la ediţiile din urmă şi care au ajuns fie la şcoli de artă, fie la seminariile teologice, fie la facultate. Vrem să fie o ediţie la care să participe, în primul rând, cei care şi-au pus bazele în tabăra noastră şi care apoi au decis să aprofundeze pictura de icoane“, a spus părintele protopop Nicolae Crăciun.

De trei ani, tabăra are loc la Mănăstirea Lacuri

Primele şase ediţii au avut loc la Pârcovaci, tot în Protopopiatul Hârlău, iar ultimii trei ani au avut loc la Mănăstirea Lacuri. Motivul principal pentru care a fost mutată tabăra de la Pârcovaci la Mănăstirea Lacuri, este acela că, aici, tinerii sunt mult mai aproape de Dumnezeu. „Au fost făcute rugăciuni în fiecare zi şi am observat că de fiecare dată când auzeau toaca, toţi mergeau la slujbă şi stăteau cuminţei în biserică. Aşa au avut parte şi de o viaţă duhovnicească mult mai intensă faţă de ce ar fi avut parte în Pârcovaci. Astfel, câştigul a fost mult mai mare, pe de o parte că au învăţat cum să picteze, dar şi că au fost mai aproape de Dumnezeu“, a adăugat părintele protopop.

Muncă, rugăciune, dar şi joacă

Săptămâna în care copiii au învăţat cum se pictează o icoană nu a fost una dedicată doar învăţăturii şi rugăciunii. Fiind copii, jocurile sunt la fel de tentante ca şi realizarea unei icoane. Astfel, pe lângă orele de pictură şi rugăciune, cei 30 de participanţi au avut timp suficient să şi alerge prin poieniţă sau să joace diferite jocuri, alături de îndrumători sau de supraveghetori, fără să supere pe monahii de aici. „Sunt copii şi înţelegem. Nu e nici o problemă că aleargă sau că mai ţipă, pentru că aşa e vârsta copilăriei. Noi ne bucurăm că am putut să îi găzduim la noi în mănăstire şi îi aşteptăm cu drag şi la ediţiile viitoare“, a spus părintele Petroniu, stareţul mănăstirii.