„A fi credincios nu înseamnă doar să participi la slujbe“

Parohia „Buna Vestire“ din Botoşani se numără printre comunităţile de credincioşi înfiinţate de numai câţiva ani, dar care se remarcă prin realizări deosebite. Lăcaşul de cult construit în scurt timp, aşezământul social din frumoasa curte a bisericii, cavoul primului paroh sunt doar câteva exemple care demonstrează că, în parohia botoşăneană, credinţa se împleteşte cu hărnicia şi devotamentul credincioşilor şi al preotului paroh.

Biserica „Buna Vestire“ din Botoşani a fost construită în urmă cu doar câţiva ani, pentru a oferi enoriaşilor parohiei posibilitatea de a primi asistenţă religioasă într-un lăcaş de cult apropiat de locuinţele lor.

Lăcaşul de cult este situat în cartierul Primăverii, una dintre zonele mai noi ale oraşului din nordul Moldovei. Frumoasa biserică a oferit zonei, odată cu reamenajarea locului de construcţie, o nouă înfăţişare. Dacă, înainte de construirea lăcaşului de cult, terenul dintre blocurile cartierului botoşănean era destinat unei insalubre şi inestetice depozitări a gunoiului, odată cu proiectul bisericii, zona a devenit mai curată şi s-a împodobit cu o bijuterie arhitecturală de care se mândresc credincioşii parohiei.

Micuţa biserică, frumos împodobită, oferă un spaţiu generos şi primitor, iar aspectul exterior ne duce cu gândul la bisericile de munte, unde lemnul sculptat şi arhitectura unică oferă credinciosului care intră şi se roagă în aceste lăcaşuri de cult atmosfera şi liniştea sufletească mult căutate.

Demersuri pentru obţinerea terenului

Iniţial, terenul unde se înalţă astăzi biserica parohiei „Buna Vestire“ fusese cerut de o grupare neo-protestantă, pentru a construi o casă de rugăciune. Ideea de a ridica un lăcaş de cult pentru o grupare neo-protestantă într-un cartier populat de credincioşi ortodocşi nu a fost concretizată şi aceasta se datorează oponenţei credincioşilor şi a reprezentanţilor Bisericii. „În 1995, Protopopiatul Botoşani a cerut atunci de la Primăria Botoşani mai multe locuri pentru construirea unor biserici, printre care şi a noastră. S-au obţinut atunci şi terenurile unde se află astăzi bisericile «Sfânta Treime», «Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel», «Izvorul Tămăduirii» şi «Antonie cel Mare». A fost atunci o mare binecuvântare de la Dumnezeu“, ne-a spus preotul paroh de la Biserica „Buna Vestire“, pr. Dan Afloarei.

După obţinerea terenului, parohul de atunci, părintele Emilian Hrubaru, a sfinţit locul bisericii şi a început demersurile pentru construirea acesteia. Cu ajutorul enoriaşilor, în scurt timp, biserica a fost înălţată şi dotată cu toate obiectele necesare cultului.

Cavou pentru primul preot al parohiei

Din 2003, după trecerea la cele veşnice a primului paroh de la Biserica „Buna Vestire“, părintele Emilian Hrubaru, a fost numit paroh aici părintele Dan Afloarei, actualul paroh. Primul lucru pe care l-a făcut pr. Afloarei a fost realizarea unui cavou pentru regretatul părinte Hrubaru, trecut la Domnul la doar 41 de ani. „Am considerat că este de datoria noastră să ne arătăm recunoştinţa faţă de părintele Hrubaru, cel care s-a ostenit atâţia ani pentru a construi biserica şi a organiza cele 800 de familii ale parohiei într-o comunitate de credincioşi. Amintim efortul şi grija epitropilor, în special a d-lui comisar C. Ostin, la realizarea acestui cavou“, ne-a spus pr. Afloarei. Cavoul părintelui Emilian Hrubaru se află în curtea bisericii, credincioşii şi rudele regretatului preot venind aici periodic, pentru a aprinde o lumânare şi a se ruga pentru sufletul celui care le-a fost primul părinte duhovnicesc.

Odoare noi pentru noua biserică

La scurt timp după instalarea ca preot paroh, părintele Afloarei a achiziţionat cu ajutorul credincioşilor mai multe obiecte necesare cultului, fie că lipseau, fie că trebuia să înlocuiască altele mai vechi. Astfel, s-a achiziţionat mobilier nou pentru lăcaşul de cult, s-au făcut stranele, s-au cumpărat odoare şi veşminte noi, pentru a le înlocui pe cele mai vechi. „Am considerat că trebuie să facem din această biserică o bijuterie şi de aceea, împreună cu enoriaşii, am achiziţionat aceste obiecte. Pe lângă acestea, am cumpărat covoare noi, mocheta şi, nu în ultimul rând, am achiziţionat icoane praznicare, toate numai cu ajutorul enoriaşilor“, ne-a spus pr. paroh. Dar poate cel mai important lucru realizat a fost reamenajarea catapetesmei. Podoaba a fost refăcută şi îmbrăcată în foiţă de aur.

O casă socială unică

Parohia „Buna Vestire“ se mândreşte cu una dintre cele mai mari şi dotate case sociale pe care le deţine o parohie botoşăneană. Construcţia aşezământului social a început în 2006 şi a durat mai puţin de un an. Casa este formată dintr-o capelă mortuară, o sală de mese, bucătărie şi biroul parohiei. Construcţia a fost realizată cu ajutorul enoriaşilor şi are 23 de metri lungime şi 8 metri lăţime. „A fost o necesitate această casă socială. Mulţi dintre credincioşi nu au posibilitatea să organizeze toate serviciile funerare în propria locuinţă. De aceea, noi le oferim spaţiul, bucătărese şi toate cele necesare. Este un spaţiu modern şi primitor. Prima trapeză pe care am avut-o era amenajată într-un fost garaj, din spatele bisericii. Dar era un spaţiu mic şi nu oferea condiţiile necesare. Acum îl folosim pentru muncitori“, ne-a povestit pr. Afloarei.

La construirea casei sociale au contribuit membrii Consiliului parohial şi epitropii, amintind aici pe colonelul Dionisie Brădăţan, pe comisarul Constantin Munteanu şi dl. Niţă Sotir, care a donat tabla de pe acoperiş. „Au contribuit din plin şi doamnele din Comitetul parohial. Ne-au ajutat mult cu hrana pentru cei 18 muncitori care lucrau aici“, ne-a mai spus părintele. Sfinţirea casei a avut loc pe 25 martie 2007.

O curte frumos amenajată

O altă realizare importantă în parohia botoşăneană este amenajarea curţii exterioare. Construirea unui frumos gard din piatră de râu şi fier forjat a necesitat eforturi mari din partea credincioşilor. S-au cheltuit peste 60.000 de lei, incluzând aici procurarea materialelor şi plata muncitorilor. Gardul a fost terminat în scurt timp, în 2007, folosindu-se piatră de râu de la Humuleşti - Neamţ. Unii dintre consilierii parohiei au împrumutat bani pentru realizarea lucrării. Pe lângă acest gard, în curtea bisericii au fost plantaţi brăduţi, dar o parte dintre ei au fost furaţi. Au fost înlocuiţi cu tufe de tuia aduse din Germania. Pe lângă acestea, în curtea bisericii s-au plantat flori şi arbuşti, pentru înfrumuseţarea curţii. În faţa casei sociale s-a realizat o frumoasă jardinieră cu arbuşti ornamentali. „Ne propunem ca în viitor să continuăm amenajarea curţii, prin plantarea mai multor flori şi prin construirea unor bănci, pentru a fi folosite de cei care doresc să se recreeze. Au fost necesare multe lucări pentru amenajarea acestei curţi, inclusiv la instalaţiile termice şi electrice care trec pe aici“, a continuat părintele Afloarei.

Ajutoare pentru săraci

Programul litrugic al Bisericii „Buna Vestire“ din Botoşani este conform cu cel stabilit de Protopopiatul Botoşani. Astfel, pe lângă Sfânta Liturghie oficiată duminica şi în sărbători şi Vecernia din serile precedente, la parohia botoşăneană se mai oficiază şi slujba Sfântului Maslu, în fiecare miercuri şi vineri. În posturi şi în celelalte perioade din timpul anului bisericesc în care slujbele religioase se intensifică nu lipsesc nici activităţile filantropice. „În fiecare sâmbătă, ducem jertfa adunată de la pomenirile care se fac la parohie la Centrul de Noapte al Primăriei Botoşani. Acolo se află peste 40 de nevoiaşi, pentru care ducem alimente şi alte lucruri care se aduc jertfă la biserică“, continuă părintele Afloarei. Comunitatea de credincioşi are în grijă şi câteva familii sărace aflate în parohie, pentru care se aduc periodic pachete cu alimente, haine şi alte lucruri. Pe lângă aceste activităţi, în parohie se organizează periodic şi pelerinaje la mănăstirile din ţară, la preţuri mici.

▲ Colaborare cu instituţii de învăţământ

În colaborare cu elevii şi profesorii de la Colegiul Naţional „Gheorghe Asachi“ din Botoşani, înainte de Paşti, dar şi după marea sărbătoare, s-au adunat la biserica botoşăneană 110 pachete cu alimente, haine şi alte obiecte. Aceste ajutoare au fost duse de credincioşii din parohie şi elevii de la instituţia de învăţământ amintită la Căminul de Bătrâni de la Leorda. „A fost o activitate care

ne-a demonstrat că atunci când suntem uniţi putem face multe pentru semenii noştri care se află în nevoi“, ne-a explicat pr. Afloarei. Parohia a colaborat de-a lungul timpului şi cu alte instituţii din Botoşani. În fiecare an, la Paşti, educatoarele de la Grădiniţa „Prichindelul“ aduc la biserică copiii care învaţă în instituţia respectivă pentru a fi catehizaţi de preotul paroh, pentru a-i împărtăşi, dar şi pentru a-i învăţa cântece şi poezii religioase. De asemenea, elevii de la Liceul „Mihai Eminescu“ din Botoşani, însoţiţi de profesorul de religie, vin periodic la Biserica „Buna Vestire“ pentru a purta discuţii pe teme religioase.

▲ „Trebuie să ajuţi biserica, să munceşti pentru comunitate“

Greutăţile începutului, dar şi eforturile depuse pentru construirea bisericii parohiei, casei sociale şi a celorlalte lucruri au fost depăşite numai cu ajutorul credincioşilor. Am stat de vorbă cu câţiva dintre ei pentru a afla cum au sprijinit eforturile preoţilor slujitori de a face din parohia botoşăneană un exemplu de solidaritate şi credinţă.

Olga Pârlog, 60 de ani, pensionară: „În 1995, când s-a înfiinţat parohia, nu credeam că vom realiza atâtea lucuri. În 1996, când s-a sfinţit locul de biserică, nu era nimic aici. Acum, cu eforturile noastre şi păstoriţi de preoţii care au slujit aici, ne mândrim cu biserica, casa socială şi toate celelalte. Putem spune că suntem o parohie cu oameni harnici şi darnici, meritul principal fiind al părintelui Afloarei, care a ştiut întotdeauna să ne mobilizeze şi să ne fie alături.“

Elisabeta Hrişcă, 67 de ani, pensionară: „Au fost momente grele, dar şi multe momente frumoase. Niciodată eforturile şi munca depuse nu lasă urme atunci când este credinţă şi când ne dorim să facem ceva frumos pentru biserica noastră. Acum avem toate condiţiile pentru a ne considera o comunitate de credincioşi unită.“

Ioan Buligă, 68 de ani, pensionar: „Părintele a ştiut întotdeauna cum să ne motiveze. Am înţeles că a fi credincios nu înseamnă doar să participi la slujbe. Trebuie să ajuţi biserica, să munceşti pentru comunitate, să laşi celor din urmă ceva.