Catedrala episcopală „Sfântul Ierarh Nicolae“ din Tulcea a fost resfinţită duminică de Preasfinţitul Episcop Visarion. Catedrala este considerată unul dintre cele mai reprezentative lăcaşuri de cult din Dobrogea. Construcţie monumentală, în stil bizantin, Catedrala episcopală „Sfântul Ierarh Nicolae“ din Tulcea domină împrejurimile. În zilele de sărbătoare, existenţa i se face cunoscută până la mari depărtări prin sunetul deosebit de melodios al vestitelor sale clopote, turnate în Bavaria la 1882.
De peste 140 de ani, Biserica „Sfântul Nicolae“ stă mărturie prezenţei româneşti pe meleagurile dobrogene, ca element predominant între celelalte naţionalităţi conlocuitoare. Nu se ştie cu exactitate anul, oricum înainte de 1862, când în actuala curte a bisericii a fost ridicată o modestă biserică de lemn de către românii refugiaţi din localitatea Beştepe, situată la aproximativ 25 km est de Tulcea. Un lucru important este faptul că în această biserică slujea în limba română preotul transilvănean Dimitrie Luca. Pe locul sfintei mese există astăzi un monument comemorativ ridicat cu sprijinul Primăriei oraşului în anul 1894.
Însemnările primilor preoţi slujitori ai Bisericii „Sfântul Nicolae“ consemnează faptul că în anul 1862 s-a început construcţia actualei Catedrale, piatra de temelie fiind pusă de către mitropolitul Dionisie al Durostorului. Textul pisaniei de la intrarea în biserică menţionează faptul că biserica a fost construită în timpul stăpânirii turceşti, de către creştinii micii colonii româneşti. În anul 1862 s-a deschis în curtea bisericii o şcoală denumită până în 1878 Şcoala Primară Română. Dreptul de a ridica un locaş impozant cu trei turle a fost obţinut printr-un firman împărătesc de către guvernatorul Dobrogei, Resim Paşa, ca urmare a stăruinţelor mitropolitului Dionisie şi a consulului francez Emille Langlé.
Un registru cu „averea şi darea“ din arhiva parohială ne informează însă că pregătirile pentru începerea lucrărilor la biserica mare au demarat încă din anul 1858. Potrivit aceleiaşi surse, lucrările au început în anul 1862 şi s-au terminat în 1872. Lucrările s-au desfăşurat sub îndrumarea preotului Dimitrie Luca.
O concepţie arhitecturală rafinată
În întregul său ansamblu, Catedrala prezintă o concepţie arhitecturală modernă, rafinată, cu soluţii de acoperire complexe. Predomină formele curbe sau rotunjite, ceea ce conferă ansamblului o eleganţă specifică. Atât faţada de vest, cât şi faţadele laterale sunt decorate cu elemente neoclasice (coloane adosate, pilaştri, frontoane triunghiulare) îmbinate cu altele tradiţionale (firide, muluri). Este o decoraţie bogată, fără a fi supraîncărcată, distribuită cu gust, şi care reuşeşte să sublinieze monumentalitatea ansamblului.
Pictura, realizată în stil renascentist, a fost executată între anii 1905-1906 de pictorul profesor D. Marinescu, de la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti. Dar problema pictării Bisericii „Sfântul Nicolae“ a fost pusă în anul 1897, când a fost închisă în vederea restaurării şi înzestrării acesteia cu cele folositoare. Un document din arhiva Bisericii specifică faptul că „trebuie ştiut că în afară de câteva icoane de lemn, nu avea nici o pictură. (...) În anul închiderii a fost însărcinat de către Ministerul Cultelor la pictarea bisericii marele nostru pictor Ştefan Luchian, secondat de Artachina; nu au dus lucrarea la bun sfârşit de vreme ce fondurile puse la dispoziţie de minister nu erau suficiente şi nici plătite la vreme. Cu acest prilej, Ştefan Luchian a pictat partea superioară a naosului, cei patru evanghelişti din pandantivi, decorând şi arcele din zona altarului. Tot acum s-au realizat o parte din icoanele împărăteşti.
Pictura acestui monument se încadrează curentului neoclasic ce se manifestă în pictura religioasă românească la începutul secolului al XX-lea. Tendinţele neoclasice pot fi observate atât în ceea ce priveşte stilul, cât şi din punctul de vedere iconografic.
În anul 1867, fiind în drum spre Constantinopol pentru a primi învestitura, domnitorul Carol I s-a oprit la Tulcea, în urma invitaţiei făcute de mutaşeriful de atunci, Ismail Paşa.
Cu acest fericit prilej, Carol I a vizitat şi Biserica „Sfântul Nicolae“, care era pe atunci în construcţie. Înţelegând nevoile în care se afla, a donat bisericii un potir argintat, aflat şi astăzi printre odoarele bisericii. În anul 1878 a fost înfiinţat corul bisericii, condus de dirijorul Ion Costescu, care mai târziu a ajuns profesor de muzică în Bucureşti.
Restaurată în ultimii ani
Având în vedere că în anul 2002 biserica se afla într-o stare avansată de degradare, edificiul prezentând fisuri atât la nivelul infrastructurii, cât şi la cel al suprastructurii, s-a început demararea amplelor lucrări de reparaţie capitală a bisericii, care au durat 5 ani, între anii 2003-2008. Pr. consilier Nicolae Sorin-Ion, care a editat anul acesta şi un frumos album despre Catedrala episcopală, ne-a declarat: „Catedrala episcopală a suferit ample lucrări de restaurare şi consolidare, din care amintim: turnarea centurilor la fiecare din coloanele din interiorul bisericii, spargerea şi apoi turnarea stâlpilor şi grinzilor din interiorul pridvorului, achiziţionarea centralei termice, turnarea plăcii din cafasul bisericii, consolidarea fisurilor din zidăria suprastructurii, refacerea elementelor de profilatură la nivelul cornişelor şi faţadelor exterioare, placarea pardoselii cu granit sau înlocuirea materialului lemnos vechi la turle şi la bolţi şi acoperirea bisericii cu tablă de zinc. Totodată, din iniţiativa preoţilor bisericii, s-a amenajat în spaţiul din jurul bisericii un adevărat colţ de rai, prin plantarea mai multor plante ornamentale şi a unei fântâni arteziene aduse din Italia. În luna august 2006 s-au realizat pe faţada bisericii 4 icoane mari în tehnică mozaic. În cursul anului 2007-2008 s-au montat stranele noi de stejar, la care au fost folosite şi elemente din stranele vechi şi, prin purtarea de grijă a PS Părinte Visarion, achiziţionarea unui policandru în naosul bisericii. O altă importantă lucrare realizată printr-o muncă asiduă între anii 2007-2008 a fost restaurarea picturii bisericii“.
Complex multifuncţional şi Asociaţie umanitară
In anul 2003 au demarat lucrările pentru un complex multifuncţional cu hramurile „Izvorul Tămăduirii“, „Sf. Alexandru“ şi „Sf. Eugenia“, compus din parter cu pridvor, capelă funerară, bucătărie şi sală de mese, care a fost pictat în tehnică fresco şi finalizat în cursul anului acestuia.
În luna iulie a anului 2004, la iniţiativa preoţilor Catedralei, a luat fiinţă Asociaţia umanitară Aegyssus. De buna funcţionare a acesteia se ocupă preotul paroh Bogdan Florin Herţa. Acesta şi-a manifestat bucuria, spunând că: „Resfinţirea Bisericii «Sfântul Nicolae», de acum Catedrala episcopală din Tulcea, ne bucură nespus. De acum înainte, această biserică, maica bisericilor din eparhie, va lumina ca o candelă aprinsă. Dacă până în anul 2001, aceasta era supranumită «biserica neagră»,din pricina stării dezastruoase în care se afla, iată că astăzi aceasta este în haină nouă, luminoasă“.
PS Visarion ne-a declarat că: „Impunătoare şi sobră, zveltă şi monumentală, construită în stil bizantin, Catedrala «Sfântul Nicolae», devenită de la 25 martie 2008 Catedrală episcopală a nou înfiinţatei Eparhii a Tulcii, cuprinde în zidurile ei toată istoria zbuciumată a unui neam aşezat în calea tuturor încercărilor istoriei în acest pământ sfânt şi binecuvântat al Dobrogei din care, cu ajutorul lui Dumnezeu, a ieşit mereu biruitor. Recent restaurată în exterior, cu o pictură aleasă primenită şi ea, înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe, Catedrala «Sfântul Nicolae» şi-a primit iată podoaba de lumină şi de har prin slujba resfinţirii“.
Solemnităţile resfinţirii Catedralei episcopale au debutat sâmbătă, prin aducerea, la iniţiativa Preasfinţitului Părinte Visarion şi cu binecuvântarea Prefericitului Părinte Daniel, a moaştelor Sfântului Ierarh Nectarie, de o delegaţie de la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti. Acestea au fost întâmpinate de credincioşi şi preoţi la intrarea în oraş, iar apoi de Întâistătătorul Eparhiei la Catedrala episcopală. După primirea moaştelor şi aşezarea lor spre închinare, vlădica Visarion a săvârşit slujba Vecerniei şi a Litiei, înconjurat de un ales sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa unei mulţimi de credincioşi.
Încununarea acestor lucrări a fost săvârşită duminică 6 decembrie, chiar de hramul Catedralei, prin solemna slujbă de resfinţire oficiată de către Episcopul Tulcii, PS Visarion, înconjurat de un impresionant sobor de preoţi, veniţi din municipiu şi din judeţ şi diaconi, la care au asistat câteva mii de credincioşi, iar apoi a fost oficiată Sfânta Liturghie arhierească. La finalul acesteia au fost răsplătiţi prin ranguri şi diplome toţi ostenitorii şi binefăcătorii.
