Acolo de unde copiii nu vor mai vrea să plece

Dragi copii, dacă vreți să conduceți o rachetă, să operați un pacient, să creați pești, să manipulați roboți, să cântați la clopoței, să deveniți oameni de radio ori de televiziune, să pilotați un submarin și să aflați o mulțime de lucruri spectaculoase, toate sunt acum la dispoziția voastră, ba încă gratis! Părinți, bunici și profesori care citiți aceste rânduri, nu întârziați să duceți copiii în proaspăt inauguratul Muzeu al Copiilor din București, primul din țară, un loc fermecător și în același timp instructiv, în care vor învăța într-un tur cât într-o lună de școală.

Locul acesta minunat se află pe Bulevardul Decebal, la nr. 11, și acoperă nu mai puțin de 2.000 de metri pătrați. Încă de la intrare ne-a impresionat organizarea impecabilă, asigurată de o echipă de tineri cu real talent de-a interacționa cu copiii. Măsurile de siguranță sunt fără cusur și am remarcat cu un zâmbet că există un termoscanner la înălțimea unui minor mai măricel și altul pentru cei mai mici...

Am fost preluați de Cătălin Bîrsan, reprezentant PROEDUS (Centrul de Proiecte Educaţionale şi Sportive Bucureşti), care s-a dovedit a fi un ghid supercompetent, dar și un om foarte pasionat de ceea ce face.

Am început aventura - cred că e cuvântul cel mai potrivit! - cu zona revoluțiilor științifice, având la intrare un „tablou viu” ce combină secvențe din memorie cu imaginea celor care trec prin fața camerei. Într-o singură încăpere vezi evoluția de la telefonul cu disc la hologramă și o imprimantă 3D în funcțiune, plus un robot ale cărui mâini, articulate și func­ționale - realizate pe acea imprimantă! - pot fi acționate de vizitatori, căci interactivitatea este componenta-cheie a întregului muzeu. Aici, copiilor li se povestesc episoade spectaculoase din istoria științei, cum ar fi acela că Graham Bell a devenit „părintele” telefonului, deși Elisha Gray îl brevetase cu șase ore îna­inte.

Urmează Planetariul și... simulatorul de rachetă, care este foarte realist, iar copiii pot umbla la butoane! La etaj ne întâmpină clopoței multicolori la care se pot interpreta melodii, ca la o claviatură. Cum vă imaginați, este una dintre distracțiile favorite ale copiilor! 

În continuare, expoziția costumelor de epocă a Creart, plus jocuri din perioada antebelică și porturi tradiționale. O informație în exclusivitate pentru „Ziarul Lumina“: cineva a contactat de curând muzeul anunțând că are o impresionantă colecție de jucării... La sugestia noastră, Cătălin Bîrsan a promis că se vor gândi și la un atelier de jocuri, care să nu fie doar văzute, ci și jucate. Sunt deja în plan ateliere de teatru, gătit (pentru care există o bucătărie senzaţională, cu 6 bancuri de lucru, instalaţii de apă, frigider, cuptor, hotă, tot ce trebuie - activitate deocamdată suspendată de COVID-19 (căci nu poţi da masca jos să guşti), de dezvoltare personală și de public speaking.

În zona Operei Comice există o simpatică simulare a culiselor (copiii pot să intre în „culise” și să iasă în „scenă”), o minisală de teatru și copacul care dansează după versurile pe care le rostește! La rândul său, Teatrul Țăndărică expune păpușile sale originale, din lemn, și o desfășurare cronologică a realizării unei marionete, de la desen până la produsul final.

Scheletul Gică și pacientul care țipă

Din bucătărie, călcând pe... o limbă uriaşă, intri printr-o gură idem în corpul uman! Dinții (pentru care există și o perie), camera celor 5 simțuri (știați că există gustul umami?) - toate aparatele fiind interactive, inima și plămânii, pe care le poți face să bată/respire mai tare, sistemul digestiv, mușchii (podeaua și pereții sunt elastici), oasele (un schelet de pui de dinozaur, dar și „Gică”, scheletul casei, și „nevasta” lui, biciclistă, care poate fi acționată astfel încât să se vadă cum i se mișcă oasele), un aparat de „radiografii”, coloana verte­brală.

Camera cea mai tare din această zonă este sala de operații, în care, printr-un sistem ingenios, copiii pot să „opereze” un „pacient” care, când „medicii” fac o mișcare greșită, țipă „Au! Au! Mă doare!!” E aproape bătaie... Tot aici înveți principalele organe și cum se acordă primul ajutor.

În zona de geografie-istorie, foarte interesantă și utilă este harta interactivă a României, unde gazdă este „domnul Fane, pasionat de istorie de numa-numa!”. Harta poate fi prezentată administrativ (pe județe), hidrologic, climatic, cu formele de relief sau cu vegetația, plus detalii pentru fiecare județ. Sunt proiectate pe mai multe ecrane imagini cu locuri frumoase din țară (printre care ne-am bucurat să vedem Patriarhia, biserici și mănăstiri).

În zona de chimie, deși eram preveniți, ne-a stat inima-n loc când ne-a sărit în față Profesorul Trăsnit, strigând „Bună dimineațaaaa! Poftiți la experimenteee!” E o zonă dezinfectată cu grijă, obiect cu obiect, după fiecare grup, și unde copiii se pot juca de-a chimiștii.

Alături este o cameră de gamming, deocamdată - tot din motive de pandemie - folosită de IT-iștii muzeului și care, detaliu senzațional, funcționează într-un... seif, căci în urmă cu trei ani aici se afla sediul unei bănci!

În zona multimedia, vizitatorii primesc informații despre istoria filmului și a fotografiei, pot vedea o rolă de peliculă, li se spune că „mai întâi citim cartea, pe urmă vedem filmul și la urmă jucăm jocul”, se fotografiază, apoi se inițiază în tainele a trei tipuri de studio: radio, montaj video și televiziune, cu tot cu prompter, monitoare, regie tehnică etc.

Coborâm pe submarin - reproducerea interiorului e minuțioasă, iar copiii pot „naviga” cu el, apoi intrăm în acvariu - unde poți să desenezi propriii tăi pești, care sunt scanați și trimiși să zburde în proiecție, pe perete, printre celelalte viețuitoare acvatice, și unde, dacă bați cu mâna în perete, „sperii” pisicile de mare! În final, pătrundem în teritoriul zgomotos al camerei de jocuri video...

Zâmbetul, cel mai frumos feed-back

Funcționarea muzeului este finanțată de la bugetul local, iar intrarea este gratuită până la sfârșitul acestui an, ulterior urmând să se plătească un preț modest, diferența fiind, de asemenea, asigurată de Primăria Capitalei.

Uimitor, proiectul n-a fost realizat de către vreo firmă privată, ci e rezultatul unui brainstorming al celor de la PROEDUS! După care aparatura și materialele au fost obținute în urma licitațiilor, iar amenajarea s-a făcut, țineți-vă bine, într-o lună și jumătate! Din care, precizează Cătălin Bîrsan, două săptămâni au fost consumate de formalități și hârtii. Dar „aici a lucrat o armată de oameni”, explică el performanța. Iar de lucrat se lucrează și acum, pentru că muzeul urmează să fie extins cu alte colecții. În cadrul expoziției temporare de la etaj se va sărbători Crăciunul. Aici va fi mereu ceva nou: „Suntem în parteneriat cu Expo Arte, Creart, Teatrul Ion Creangă, Opera Comică pentru Copii, Teatrul Țăndărică și în discuții cu Politehnica pentru zona de robotică”.

Două întrebări pe care le pregătisem și-au găsit răspunsul de cum am intrat: Vine lume multă? - Era plin, atât cât e posibil în condițiile actuale, drept care vizitele se fac doar cu programare on-line; Se bucură copiii de ceea ce găsesc aici? - Vocile lor cristaline erau un răspuns edificator... În plus, fiecare primește, dacă e de acord, un formular pe care îl completează cu meritatele calificative. „Dar cel mai frumos feed-back sunt zâmbetele copiilor. De neprețuit!”, spune ghidul nostru.