Acum 15 ani, Dunărea l-a ţintuit în cărucior

Începutul poveştii lui Daniel Claudiu Bîţă îl regăsim cu uşurinţă în biografia multora dintre noi: o zi superbă, un puşti înfierbântat de soarele năprasnic al verii care-şi urcase exploziile în mijlocul cerului, o săritură în undele apei pe care o ştia bine. De aici încolo, povestea capătă unicitate şi tăişuri, fiindcă în acel moment sănătatea băiatului de 14 ani s-a topit în Dunăre, aproape instantaneu, ca o pastilă efervescentă de bună calitate.

Daniel a paralizat de la gât în jos, iar această încremenire a prins într-un fel şi toată familia lui. La 30 iunie 1996, pentru acest tânăr începe lupta cu boala. "După câteva secunde mi-am dat seama ce s-a întâmplat şi am aşteptat să mă scoată cineva din apă", îşi aminteşte Dan primele momente ale noii lui vieţi, clipe ce par un adevărat botez al suferinţei şi al renaşterii în alte condiţii, care au şlefuit cu vremea, ca-ntr-un diamant, alte şi alte faţete.

"Atunci a intervenit norocul, cineva a călcat pe mine, acolo în apă." Puţin mai încolo, mergând pe firul rememorării, Dan ne revelează indirect că a înţeles cine are legătură cu acel noroc, când spune: "Am avut doar 5% şanse de supravieţuire, dar Cineva, acolo sus, mă iubeşte".

Face recuperare cu tatăl său, profesor de sport

Au urmat patru luni de spitalizare, cu chinuri grele şi momente de firească disperare. După trecerea perioadei critice a fost dus acasă, iar o parte a vieţii obişnuite de până atunci a început să-şi reintre în drepturi. Colegii lui din clasa a VIII-a îl vizitau, prietenii i-au rămas aproape. Dar greul, în mod firesc, l-a dus familia - mamă, tată, frate şi soră -, cu toţii făcând din acel moment tot ce se poate pentru Dan. Tatăl lui este profesor de educaţie fizică la o şcoală din Zimnicea, localitate unde trăieşte Dan alături de familie. Când am auzit care este ocupaţia tatălui, prima mea reacţie a fost una uşor lipsită de înţelepciune şi chiar niţel atee. "Asta e culmea ironiei, tatăl profesor de sport şi tu... aşa!", am aruncat gugumănia, pentru ca imediat Dan să îmi arate cum a înţeles el lucrurile: "M-a ajutat mult chestia asta, a făcut cu mine recuperare!". Mama s-a dedicat total îngrijirii şi asistării lui Dan. Băiatul îşi foloseşte acum mâinile în proporţie de 10%, în sensul că nu le simte, dar le mai scutură din umeri, balansând trupul, pentru a se scărpina. În rest, de la gât în jos, este complet paralizat. Doamna Doina Bîţă, adică mama lui, avea până de curând statutul de însoţitor, însă convulsiile crizei economice au făcut să se cutremure şi zone ale societăţii care trebuiau să rămână neatinse, astfel că din luna martie este şomeră. Primeşte ca ajutor de şomaj 440 de lei. Cu toţii au început să caute soluţii de însănătoşire. Direcţia din care părea să vină salvarea a fost panaceul la modă: celulele stem şi o operaţie costisitoare în China. Într-o zi, familia a avut şansa să-l audă la televizor pe George Becali spunând că vrea să dea bani în primul rând celor care au programare la operaţie. I-au cerut şi ei ajutorul, iar omul de afaceri le-a dat 27.000 de euro. A urmat o călătorie cumplit de grea, până în China, în urma căreia Dan s-a ales cu o nouă problemă de sănătate. Ruta pe care s-a deplasat însoţit de mama sa a fost Bucureşti-Londra-Beijing, cu avionul, fireşte. Colac peste pupăză, la Londra a făcut cineva o glumă proastă cu o ameninţare cu bombă, lucru ce a determinat lungirea călătoriei cu peste 12 ore. În felul acesta, Dan a trecut prin 35 de ore de chin, căci a fost nevoit să stea în scaun tot acest timp. "Cum la mine circulaţia sângelui în zonele paralizate este scăzută şi nu simt durerea, mi s-au făcut două răni până la os, câte una pe fiecare fesă! De atunci, de patru ani, am aceste răni. S-ar vindeca prin operaţie, dar şi costă mult", povesteşte Dan. Ăsta este însă un efect colateral al călătoriei… Odată ajunşi în China, au avut surpriza să constate că din cele 12 saloane, 11 erau ocupate de români. Personalul s-a purtat ireproşabil, cu profesionalism şi cu amabilitate ieşite din comun. "Asistentele şi doctorii băteau la uşă şi aşteptau răspunsul. Dacă nu le dădeai permisiunea să intre, nu intrau!", îşi aminteşte Dan. "La plecare le dădeau copiilor un muţunache, o păpuşică, ceva care să le facă plăcere. Sunt amănunte, dar amănunte care contează, mai ales în situaţia aceea disperată!". Din păcate, operaţia cu celulele stem nu a avut nici un efect în paralizia lui Dan Bîţă.

La venirea în ţară i s-a recomandat să parcurgă nişte proceduri de recuperare, pentru care era nevoie de o bicicletă specială care a costat 4.428 de euro. Familia lui n-a stat pe gânduri, a făcut împrumut la bancă şi a cumpărat-o. De altfel, toată familia s-a mobilizat în jurul suferindului. Daniela Cătălina, sora lui Dan, urmează Facultatea de Kinetoterapie din cadrul Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti, iar în paralel lucrează pentru a se întreţine singură. Când va fi specialistă, îl va ajuta cu recuperarea pe fratele ei bolnav. De fapt, deja cunoaşte unele taine ale terapiei.

Dan are propriul site şi lucrează!

Însuşi Daniel Claudiu Bîţă, deşi imobilizat aproape complet, face tot ce poate din postura lui. Şi, cum nu se poate mişca, a căutat să facă o muncă intelectuală. A învăţat multe despre calculatoare, şi-a făcut un site, www.pretmic.ro, prin care vinde produse electronice ale unei mari firme de gen. În felul acesta, la fiecare cumpărătură on-line intermediată, Dan primeşte şi el o mică parte, un comision. Modul în care el lucrează la calculator este cu totul impresionant. Este logic că el nu poate scrie, nefolosindu-şi mâinile. Cu ajutorul unui program special, numit Dragon Naturally Speaking, care funcţionează doar pentru limbile engleză, germană, franceză, spaniolă şi italiană (nu şi română), el dă comenzi vocale computerului, care o transformă apoi în limbaj specific. Asta înseamnă o muncă imensă pentru "a scrie" un text în limba română, deoarece fiecare literă în parte a oricărui cuvânt trebuie rostită computerului în engleză, limba cu care lucrează Daniel. Astfel, nu se simte un om fără sens, ba aduce şi ceva venit în bugetul familiei sale.

Crescătorie de porci vietnamezi

În 2009, familia Bîţă a deschis şi o mică activitate pe cont propriu, care constă în creşterea porcilor vietnamezi. Aceşti porci au o carne fără colesterol, care este indicată în special persoanelor cu probleme de sănătate, care urmează un regim alimentar, dar şi celor sănătoase, care ţin să se hrănească mai sănătos. Dar cum această carne este ceva mai scumpă decât carnea de porc autohton, afacerea lor abia supravieţuieşte.

Cine îi poate ajuta?

Aceşti oameni pe care i-a lovit necazul atunci cât Dan a paralizat de la gât în jos se străduiesc să nu facă din asta o nenorocire. Îşi duc crucea cu răbdare şi optimism. Am întrebat cât l-ar mai costa să i se refacă cele două răni, care nu i s-au vindecat nici azi de la statul mult în şezut în avion. Am aflat că este vorba de o sumă în jurul a 5.000 de lei. Sigur, ar mai trebui ceva pentru transportul la Bucureşti şi spitalizarea în sine. Chiar dacă pare o sumă mică, familia Bîţă nu a reuşit în aceşti patru ani să strângă banii, fiindcă greutăţile şi cheltuielile au venit peste ei în valuri, necontenit. Dacă cineva este doritor să îi ajute, o poate face trimiţând bani în contul deschis pe numele mamei lui Dan Claudiu Bîţă: Raiffeisen Bank, sucursala Zimnicea, titular cont Bîţă Doina, RO76RZBR0000060007432135 (cont în lei).