Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Ajutorarea semenilor sporeşte lumina credinţei

Ajutorarea semenilor sporeşte lumina credinţei

Un articol de: Dumitru Manolache - 25 Mai, 2015

Realitatea postdecembristă a României, care dezvoltă în prezent chipuri paradoxale, legitimează, în mod luminos, şi o evidentă sporire a credinţei. Nu atât numărul mare de locaşuri ortodoxe ridicate în această perioadă confirmă adevărul acesta, cât mai ales duhul curat, primenit, statornicit în sufletele celor mulţi, abandonaţi, umiliţi, agresaţi, ignoraţi, surprinşi de iuţeala vremurilor, care se regăsesc în pacea şi lucrarea Bisericii. În Parohia „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie“ din Câmpina, judeţul Prahova, pe care am vizitat-o recent, am avut ocazia să vedem această lumină lucrătoare a credinţei.  

Parohia „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie“ a fost înfiinţată dintr-o necesitate pastorală în 1998. Doi ani mai târziu, la 6 iunie 2000, era sfinţit locul noii ei biserici, iar un an după aceea sfântul locaş era târnosit.

Părintele paroh Grigore Melnic, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel protoiereu al Câmpinei de la începutul anului 2015, ne-a dezvăluit istoria noii biserici ridicate ca împlinire a dorinţei sfinţiei sale din copilărie, când a cunoscut drama Bisericii „Sfânta Vineri“ din Capitală, dar şi ca lucrare a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. „Am spus în 1987, când a fost demolată „Sfânta Vineri“ din Bucureşti, că dacă Dumnezeu îmi va ajuta să ajung preot, am să ridic eu o biserică, pe care o voi închina Cuvioasei Parascheva. Dar ce s-a realizat aici este şi lucrarea Sfântului Dimitrie, unul dintre cei mai mari ocrotitori ai familiei mele, Mireş, din Protoieria Urlaţi, prima parohie în care am slujit, îl avea ca ocrotitor; pe socrul meu, care a fost preot la Mă-năstirea Brebu, îl cheamă Di-mitrie; băiatul meu se numeşte la fel, iar când am venit la Câmpina şi am aflat că noua parohie înfiinţată va purta hramul acestui sfânt, am înţeles lucrarea sfântului. În plus, în primele luni în Câmpina, am slujit în capela unui mare pe-trolist al secolului al XIX-lea, care se numea Dimitrie Hernea! De aceea parohia a primit hramul acestui sfânt. Apoi, cu bani puţini, dar cu dragoste multă, am ridicat acest sfânt locaş, care îl mai are ocortitor şi pe Cuviosul Antonie cel Mare“, spune părintele protoiereu.

Locaşul dintre blocuri

Chipul alb, strălucitor, al locaşului, ridicat într-o fostă parcare dintre blocuri, florile care îl îmbrăţişează, pictura interioară, deosebit de frumoasă, lărgesc aproape la propriu inima când te pătrunzi de rugăciunea lui, de bucuria lui. O mărturisesc şi cuvintele credincioaselor pe care le-am întâlnit în biserică. Mihaela Petrovici: „Mă bucur să vin în această sfântă biserică. Aici îmi găsesc liniştea, alinarea, bucuria. Din experienţa mea de medic, pot spune că fără Biserică, fără rugăciune şi fără ajutorul lui Dumnezeu, doctorul este neputincios. Am avut situaţii în familie, cazuri deosebite în rândul pacienţilor mei, când am observat că acolo unde medicul depune armele, Dum-nezeu ridică bolnavul, nu numai din boală, ci chiar din moarte. Fără Dumnezeu, ştiinţa nu are glas“. Gabriela Mihaela Dănciuc: „Este o bucurie şi o mângâiere să vin aici unde simt prezenţa Sfântului Dimitrie şi a celorlalţi sfinţi“. Emilia Matei: „Eu lucrez în apropiere şi de câte ori ies de la serviciu vin şi mă rog aici. Astăzi mă rog pentru o prietenă care este bolnavă.

De fiecare dată simt cum coboară Duhul Sfânt şi cum sfinţii ne ocrotesc şi ne ajută“. Adriana Machedon: „Mulţumim Bunului Dumnezeu că ne-a adus această sfântă biserică în cartierul nostru şi pe părintele protopop, care este o binecuvântare pentru noi. Biserica pare mică de afară, dar în interior este mare şi bogată spiritual. Căci aici se află moaştele Sfântului Grigorie Teologul, icoane frumoase şi două sfinte veşminte: ale Cuvioasei Parascheva şi ale Sfântului Nectarie. Venim aici cu dragoste să ajutăm prin rugăciuni şi pe cei care nu pot ajunge din cauza serviciului sau din alte pricini“. Otilia Neacşu Constantin: „Eu deservesc la pangar şi cred că nu întâmplător. Am avut un necaz cu mama şi am dorit să fiu mai aproape, într-un fel, de ea. Bucuria din sufletul meu este că aici mă simt împlinită cu adevărat“.

Biserică şi viaţă

În 2011, la vreo 600 metri de biserică, a fost sfinţit locul unde urmează a se ridica un aşezământ cultural-social-filantropic. Până acum, s-a turnat fundaţia pe două din laturi. Lucrare importantă a Bisericii, având în vedere prezentul decadent al oraşului. Acolo unde vremurile au transformat o urbe înfloritoare (cândva Câmpina era considerat oraşul cu cei mai mulţi intelectuali pe cap de locuitor, în care existau importante institute de cercetare în petrol, şcoli, licee, foarte multe întreprinderi, cu zeci de mii de muncitori) într-o aşezare distrusă economic, destructurată de sărăcie şi depopulare, iniţiativa Bisericii se vădeşte răspunsul misionar firesc şi corect la provocările prezentului. „În Câmpina, înainte de 1989, erau doar patru biserici. După 1990, s-au mai ridicat încă cinci şi toate sunt implicate în proiecte social-filantropice. Începe să se dezvolte o conştiinţă nouă de parohie, necunoscută până acum. De aceea, lucrăm cu fiecare credincios în parte. În parohia noastră, deşi sunt vreo 1.000 de apartamente, credincioşii sunt puţini. Mulţi concitadini au plecat la muncă în alte oraşe din ţară sau în străinătate. În vizitele noastre pastorale descoperim în blocuri etaje întregi nelocuite. De aceea ne pregătim, cum putem, să răspundem adecvat problemelor generate de asemenea fenomene. Vreo zece ani, am derulat parteneriate sociale importante cu membrii asociaţiei olandeze „Ajutăm Câmpina“. Ei aduceau de două ori pe an importante cantităţi de alimente, îmbrăcăminte, jucării, pe care împreună le distribuiam celor nevoiaşi. De doi ani, colaborarea a slăbit din cauza crizei. Parohia noastră dezvoltă acum programe de ajutorare pentru copiii de la Valea Plopului şi pentru cei din Aşezământul „Sfânta Filofteia“ din oraşul nostru, pentru care colectăm alimente, dulciuri şi alte lucruri necesare vieţii“, spune părintele. Iar mărturisirea sfinţiei sale ne face să înţelegem cum Biserica, în aceste vremuri de încercare, rămâne parte vie în viaţa fiecărui creştin.