Alba Carolina, o stea strălucitoare pe firmamentul istoriei

Câtă istorie poate încăpea într-un singur loc? Când intri pe poarta Cetății Alba Carolina din Alba Iulia ești copleșit de istorie, călcând pe urmele strămoșilor romani, ale lui Mihai Viteazul, Horea, Cloșca și Crișan, acolo unde au avut loc Marea Adunare Națională a Unirii şi încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria. Aici și-au trăit supliciul Horea, Cloșca și Crișan, aici a fost adus arestatul Avram Iancu și tot aici se află mormântul lui Iancu de Hunedoara, pe a cărui piatră funerară scrie „S-a stins lumina lumii” și despre care Mahomed al II-lea a declarat: „Cu toate că a fost inamicul meu, la moartea lui m-am întristat, pentru că lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea om”.

Și totuși, asaltat de atâta istorie, străbați drumurile cetății într-o plimbare senină, cu un zâmbet pe buze, pentru că tot ceea ce te înconjoară este neasemuit de frumos, de luminos și de aerisit. Alba Carolina, fortificația principală a Transilvaniei, ridicată între anii 1715 și 1738, în timpul împăratului Carol al VI-lea, de unde și numele, este exemplul superlativ al modului în care ar trebui păstrat, renovat și întreținut orice vestigiu arhitectonic, cultural și istoric. În întregul său, este o operă de artă.

Dar mai întâi câteva cuvinte despre orașul care o cuprinde, el însuși istoric. Alba Iulia a purtat de-a lungul timpului mai multe nume. În Antichitate, pe locul actualei cetăți s-a aflat castrul roman Apulum, fortificația dacică pre­existentă fiind extinsă de către soldații Legiunii a XIII-a Gemina staționate aici. În Evul Mediu, în slavonă, orașul se numea Bălgrad, în maghiară Gyulafehérvár („Cetatea Albă a lui Iuliu” - un conducător local din secolul al X-lea), în germană Weißenburg, apoi Karlsburg. Orașul a fost între anii 1541 și 1711 reședința principilor Transilvaniei, deci capitala politică a Principatului Transilvaniei.

O așezare omenească s-a aflat aici încă din mileniul al V-lea înainte de Hristos. Voievodul Gyula, de la care vine numele maghiar Gyulafehérvár, a ctitorit la sfârșitul secolului al X-lea o bazilică avându-l ca episcop pe grecul Ieroteu. Ruinele acesteia au fost descoperite în 2011, dar, din lipsa fondurilor necesare, au fost conservate in situ, adică practic reîngropate.

Urmând sinuozităţile unei agitate istorii, Alba Iulia a fost pe rând reședință episcopală în regatul Ungariei, posesiune a Episcopiei Transilvaniei, capitala principatului Transilvaniei, apoi tributară Porții Otomane, dar cu deplină autonomie internă.

La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia, realizând prima și îndelung așteptata unire a Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești. Cheile orașului i-au fost înmânate de episcopul Demetrius Napragyi, cel care deținea funcția de cancelar al Transilvaniei.

La 1 decembrie 1918, prin Declarația de la Alba Iulia, a fost proclamată Unirea, de data asta definitivă, a Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.

La 15 octombrie 1922, în fața Catedralei ortodoxe cu hramul „Sfânta Treime”, a avut loc încoronarea regelui Ferdinand I și a regi­nei Maria, act care întărea unirea tuturor provinciilor istorice ale României sub sceptrul aceluiași monarh.

Azi, Alba Iulia este reședința județului Alba, are 103 kmp, cu 5 localități limitrofe, și adă­postește 63.500 de suflete.

Rivalizează cu celebre realizări arhitecturale

 Cetatea a fost ridicată în stil Vauban, în formă de stea, cu 7 bastioane (Trinitatea, Sfântul Ștefan, Eugeniu de Savoia, Sfântul Mihail, Sfântul Carol, Sfântul Capistrano și Sfânta Elisabeta), după planurile arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, fiind cea mai impresionantă de acest tip din sud-estul Europei și având inițial 6 porți triumfale. În uriașul spațiu (70 de hectare) al cărui drum de jur împrejur, prin șanțurile fortificației, recent renovate, măsoară nu mai puțin de 5,5 km, poți petrece o zi întreagă, sau chiar mai mult, vizitând Catedrala Încoronării, Catedrala Romano-Catolică, Muzeul și Sala Unirii, Grupul Statuar al Corifeilor Unirii, Biblioteca Batthyaneum, Celula lui Horea, Cloșca și Crișan, situată în ansamblul arhitectural al porții a treia a cetății, Palatul Apor, Palatul Principilor, Universitatea „1 Decembrie”, obeliscul ridicat în memoria lui Horea, Cloșca şi Crișan, Traseul celor Trei Fortificații, Poarta Castrului Roman, statuia ecvestră a voievodului Mihai Viteazul, monumentul închinat memoriei lui Avram Iancu, Monumentul Custozza, biserica de lemn a primei Mitropolii Ortodoxe a Ardealului, ctitorită de voievodul Mihai Viteazul, busturile regelui Ferdinand și reginei Maria și altele încă!

În interiorul Catedralei Încoronării se află două picturi murale reprezentându-i pe regele Ferdinand și pe regina Maria, opere care au scăpat miraculos de forţa distructivă a comunismului, iar în Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Mihail” este îngropat Iancu de Hunedoara. Construcția, realizată în stil romanic târziu, este considerată cel mai valoros monument de arhitectură din Transilvania, având aceeași vechime precum Catedrala Notre-Dame din Paris (1247-1291). 

Pești exotici la umbra zidurilor multiseculare

Traseul prin șanțul de fortificație este larg, lung și în multe locuri umbrit de pomi. Mai mult, s-a amenajat aici un bazin cu foarte mulți pești exotici și cu nuferi şi nu lipsesc nici câteva terase-restaurant. Lipsesc însă, din fericire, aglomerația și gălăgia, astfel că poți admira în voie monumentala construcție a zidurilor, care trebuie să conțină câteva sute de mii de cărămizi. Există tururi cu ghid în care ești plimbat cu un trenuleț și, în general, latura documentară e foarte bine asigurată. 

Am urcat apoi la nivelul zero, cel al cetății propriu-zise. Totul merită privit cu atenție, dar emoțiile cele mai puternice le stârnesc Biserica Încoronării și sala în care s-a semnat actul Unirii - un spațiu generos și complet gol, cu excepția biroului la care s-a făcut Istorie.

Datoria reporterului nu este de a prezenta doar lucrurile frumoase, de aceea trebuie menționat că, în afara cetății, a fost ridicat un monument cu buna intenție de a reprezenta patru cruci înalte, albe, unite în partea de sus, care însă arată fix ca logo-ul unei celebre rețele de socializare. De asemenea, există localnici care deplâng că pentru renovarea cetății au fost tăiați copaci și au fost oarece discuții despre statuile și monumentele amplasate în cetate.

Dincolo de acestea, însă, Alba Carolina este un loc extraordinar de frumos și în același timp încărcat de istorie, care trebuie vizitat, și chiar de mai multe ori!