Ansamblul mănăstiresc de la „Sfântul Sava“ va rămâne doar istorie

Ruinele ansamblului Academiei Domneşti "Sfântul Sava", dezgropate recent în zona Universităţii, ar putea fi dărâmate pentru a face loc viitoarei parcări subterane. Doar ruinele celor două biserici, cea ridicată la cererea lui Constantin Brâncoveanu în 1709 şi cea mai veche, de secol XVI, ar putea fi păstrate şi conservate. Monumente istorice, importante pentru bucureşteni, dar nu numai, vestigiile Academiei Domneşti "Sfântul Sava" - prima şcoală de învăţământ superior din Ţara Românească - au fost descoperite doar datorită începerii săpăturilor pentru parcarea subterană, însă din acelaşi motiv ar putea să şi dispară pentru totdeauna.

La sfârşitul anului trecut, după ce au fost mutate statuile lui Mihai Viteazul, Spiru Haret, Heliade Rădulescu şi Gheorghe Lazăr, odată cu începerea săpăturilor la parcarea subterană, au fost descoperite, în Piaţa Universităţii din Capitală, structuri de zid şi două conducte de apă din secolele XVIII-XIX. Andrei Măgureanu, arheolog la Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" din Bucureşti, care lucrează pe şantierul arheologic de la Universitate, sub îndrumarea şefului Secţiei de arheologie de la Muzeul Municipiului Bucureşti Gheorghe Mănucu-Adameşteanu, spune că se ştia că pe locul de sub statui s-ar putea găsi nişte aşezări, o biserică din secolul al XVI-lea şi vestigii ale Academiei Domneşti "Sf. Sava", prima instituţie de învăţământ superior din ţara noastră.

Statuia lui Mihai Viteazul stătea peste abisa sudică

"Există câteva fotografii de epocă cu biserica, de fapt nişte panorame ale oraşului, două fiind ale lui Carol Popp de Szathmary, unul din primii fotografi ai Bucureştiului. Sigur că se ştia că există ruinele bisericii, dar nu bănuiam că sunt atât de bine conservate. Mai exista, de asemenea, şi legenda că statuia lui Mihai Viteazul este pusă peste altarul bisericii. S-a dovedit a nu fi chiar aşa, statuia stătea peste absida sudică a naosului", spune Andrei Măgureanu.

Motivul pentru care arheologii nu au săpat mai devreme în zonă este faptul că nu a existat un proiect în acest sens, fiind o zonă aglomerată, aflată în centrul oraşului şi, prin urmare, greu de blocat. "Dacă nu ar fi fost proiectul de realizare a parcării, ruinele ar fi rămas acoperite de pământ şi asfalt, cu toate legendele din jurul lor", adaugă arheologul.

Academia "Sfântul Sava"

Academia Domnească "Sfântul Sava" a fost ridicată la 1694. Practic, îndemnat de stolnicul Constantin Cantacuzino, ilustru cărturar umanist cu studii la Padova, domnitorul Constantin Brâncoveanu a hotărât înfiinţarea acestei instituţii în clădirile Mănăstirii "Sfântul Sava", care se afla la acea dată chiar în centrul Bucureştiului. Academia rivaliza în acele vremuri cu Academia Fanarului sau Marea Şcoală a Patriarhiei din Constantinopol (Istanbul) din Imperiul Otoman. Ea a funcţionat iniţial cu predare în limba greacă, avându-l în fruntea ei pe învăţatul grec Sevastos Kuminitis, care a fost urmat de Marcu Porfiropol. În 1707, domnitorul a recurs la o nouă organizare a Academiei, cu ajutorul câtorva cărturari ai vremii şi a transformat-o într-o instituţie care funcţiona precum o Facultate de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţilor apusene. La Academia Domnească veneau la studii învăţăcei din Peninsula Balcanică, din Asia Mică, din Palestina, Siria şi Egipt, iar profesorii erau majoritatea de origine greacă. Mai târziu, domnitorul Ţării Româneşti Alexandru Ipsilanti a reformat programa studiilor la Academia "Sfântul Sava", fiind organizat învăţământ pe 5 cicluri, fiecare dintre ele cu durata de 3 ani. Primul ciclu de trei ani era dedicat studiului gramaticii limbilor greacă şi latină. Următorul era dedicat studiului literaturii clasice greceşti şi latine, iar cel de-al treilea pentru poetică, retorică, etica lui Aristotel, italiană şi franceză. În cel de-al patrulea ciclu se preda aritmetica şi geometria, iar ultimul era dedicat studiului filosofiei şi astronomiei. De asemenea, între 1776 şi 1779 s-au construit noi localuri pentru complex.

Academia Domnească a funcţionat în această formă până în anul 1818, când Vodă Caragea a scos-o de sub tutela mănăstirească şi a dispus reorganizarea ei sub numele de Şcoala Naţională de la Sfântul Sava, la conducerea căreia l-a numit pe cărturarul Gheorghe Lazăr. În scurt timp, acesta a introdus aici, pentru prima dată în Ţara Românească, predarea în limba română.

De-a lungul vremii, pe băncile Academiei Domneşti de la Sfântul Sava au trecut numeroase personalităţi, printre care Nicolae Bălcescu, fraţii Ion şi Dumitru Brătianu, precum şi Ion Heliade Rădulescu, care a fost atât elev, cât şi profesor.

Mănăstirea "Sfântul Sava", ctitorie a lui Brâncoveanu

Mănăstirea "Sfântul Sava" era mai veche, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Constantin Brâncoveanu a construit în 1709 o biserica nouă, cea ale cărei ruine se zăresc astăzi pe şantierul arheologic din zona Universităţii. "Se poate observa o parte din biserica lui Constantin Brâncoveanu, terminată în 1709, anul de pe pisanie, care se păstrează încă la Muzeul Naţional de Istorie, iar în interiorul ei se poate vedea absida sudică a naosului bisericii de secol XVI. Biserica lui Brâncoveanu se continuă practic până sub prima bandă a bulevardului Elisabeta", explică Andrei Măgureanu.

Biserica era punctul central al ansamblului mănăstiresc. Din săpăturile realizate până acum, dar şi din planurile vechi existente, arheologul Măgureanu spune că până acum se cunoaşte că "spre vest era intrarea în complexul mănăstiresc, apoi o clădire puternic distrusă încă de la 1860, care nu mai apare pe planurile de la 1864, unde se presupune că era muzeul, primul muzeu de istorie din Ţara Românească, spre sud - o clădire importantă care adăpostea seminarul, tipografia, iar spre nord era chiar Academia Domnească, aflată pe locul Universităţii Bucureşti de astăzi". Cu alte cuvinte, întreg complexul mănăstiresc se întindea fix pe zona pe care s-au început lucrările pentru amenajarea parcării subterane. În acelaşi perimetru s-au mai identificat patru case laice, de orăşeni, dar şi cimitirul.

Toate clădirile Mănăstirii "Sfântul Sava" au fost demolate undeva pe la 1860, iar biserica pe la 1870, pentru a face loc bulevardului Carol I. "De dărâmat, s-a dărâmat singură, din cauză că a fost afectată de cutremure şi nu au mai avut bani să o refacă. Plus că era perioada în care se modernizau oraşele. În Paris s-a dărâmat jumătate din oraş, la 1850, pentru a se construi bulevardele actuale. Carol I a vrut să facă şi el acelaşi lucru. Doar că a creat un precedent. Dacă el a dărâmat "Sfântul Sava", de ce să nu o facă şi alţii...", mai spune arheologul de la Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan".

Cine este curios poate vedea ruinele pe viu

"Cel mai probabil parcarea va continua să fie construită, cu excepţia zonei bisericii, care va fi ocolită, iar restul probabil va fi demolat, eventual clădirile vor fi marcate în pavimentul viitoarei pieţe", afirmă Andrei Măgureanu. Arheologii nu au un termen precis pentru a finaliza lucrările, dar, în funcţie de cât mai durează cercetarea cimitirului, singurul care a mai rămas de cercetat, dacă nu mai apare nimic surprinzător, se va finaliza totul în două săptămâni.

Până atunci însă, cei interesaţi să vadă ruinele Academiei Domneşti, locul unde s-a născut învăţământul superior în Ţara Românească, primul despre care ţi se spune atunci când intri ca student la Facultatea de Istorie, despre care se studiază în licee, pe unde au trecut Gheorghe Lazăr, şi nu numai, îşi pot face drum prin Piaţa Universităţii.

Cimitirul mănăstirii

Zona cimitirului se întindea, cel puţin în partea cercetată de arheologi până acum, între bulevardul Elisabeta şi actuala stradă Toma Caragiu, cu o zonă de folosire mult mai intensă în jurul bisericii. Practic, întreaga curte a Mănăstirii "Sfântul Sava" a fost un cimitir, dar apoi acesta a fost restrâns în jurul bisericii. Au fost descoperite mai multe nivele de înmormântare, ultimul fiind pe la 1850, găsindu-se la acel nivel nişte ofiţeri ruşi. "S-au păstrat foarte bine ţesătura, echipamentul acestor ofiţeri, epoleţii unuia dintre ei, pe care scrie regimentul 4", a declarat arheologul Gheorghe Mănucu-Adameşteanu. Aproximativ 40 de schelete ale unor foşti locuitori ai Bucureştiului, din mahalaua Sfântul Sava, au fost descoperite în aceeaşi zonă, la sfârşitul anului trecut.

Planurile parcării

Municipalitatea vrea să construiască la Piaţa Universităţii, în zona unde au fost statuile lui Mihai Viteazul, Spiru Haret, Ion Heliade Rădulescu şi Gheorghe Lazăr, o parcare subterană. Pentru aceasta a fost încheiat un contract de concesiune a lucrărilor publice cu consorţiul de firme Inter Parking Hispania SA, Terra Test Cimentaciones SL, Alius Inversiones SL şi Simex SA, urmând să fie realizate aproximativ 400 de locuri de parcare. Cele patru statui au fost mutate pe perioada lucrărilor în Parcul Izvor.

Opera lui Brâncoveanu

Pe lângă realizarea Academiei, Constantin Brâncoveanu a fost un mare ocrotitor al tiparului. Domnia lui a început prin apariţia, la 1688, a Bibliei de la Bucureşti, prima ediţie integrală în limba română. Tipărirea începuse încă din timpul lui Şerban Cantacuzino, la 5 noiembrie 1687. Un prim triaj a fost terminat în septembrie 1688, iar al doilea abia în noiembrie 1688.