La 120 de kilometri de București și 5 de Pitești, peste râul Argeș se află un loc formal identificat drept Muzeul Național Brătianu, dar de îndată ce intri pe poartă descoperi un parc superb, pe coasta unui deal, drumul șerpuitor ducându-te spre o clădire elegantă cunoscută drept Vila Florica. Liniștea și seninătatea locului nu lasă să se ghicească istoria, la început măreață, apoi dramatică, petrecută aici. În ușa muzeului ne aștepta Mihai Alexandrescu, managerul instituției, cu care am intrat... în istorie.
Regele Carol I, regina Elisabeta, regele Ferdinand, regina Maria, Vasile Conta, Ion Pillat, Goleștii și alte personalități au călcat aici, unde călcăm acum și noi, emoționați. Ion C. Brătianu și fiul său Ionel (Ion I.C. Brătianu) au fost implicați în toate etapele de modernizare și afirmare a României: Unirea Principatelor, aducerea lui Carol I la cârma țării, Războiul de Independență, tratatul secret cu Puterile Centrale, crearea României Mari... De notat că Ion C. Brătianu și soția sa, Pia, au avut cinci fete și trei băieți. Tatăl și doi dintre băieți, Ionel și Vintilă, au fost premieri ai României.
Domeniul pe care îl vizităm includea casa de locuit, capela familiei, clădirile fermei (azi degradate), unde creșteau animale, și uzina electrică, folosită și ca observator astronomic, acum dezafectată. Ionel Brătianu adusese aici echipamente Diesel, pentru a asigura energia electrică a vilei, care aparține din 2017 Ministerului Culturii și a fost o vreme centru cultural, devenind muzeu în 2020. Cam 7.000 de oameni îl vizitează anual, o cifră bună pentru o instituție atât de tânără.
Dinu Brătianu a fost ultimul proprietar al casei, până când comuniștii au rechiziționat-o, iar pe el l-au încarcerat la Sighet. Din fericire, spre deosebire de alte conace și palate superbe, în care s-au făcut inclusiv depozite agricole, casa Brătienilor a avut o soartă puțin mai bună, fiind o vreme sediul Gospodăriei de Partid și apoi amenajată în 1970 ca vilă de protocol pentru nomenclatura comunistă.
Pe domeniu, ne explică muzeograful Dragoș Chistol, s-a aflat o vreme și biserica de lemn a lui Horia din Albac, pe care o descoperise în 1907 Ion C. Brătianu, singurul om politic de peste Carpaţi care a călătorit în ţara Moţilor sub regimul unguresc. Se afla într-o stare deplorabilă, sătenii voiau să scape de ea, considerând-o un pericol în caz de incendiu și având deja una de cărămidă. Brătianu a cumpărat-o, a pus să fie dezasamblată și relocată pe domeniul Vilei Florica. În 1954 autoritățile locale au vrut să scape de ea, fiind salvată a doua oară, de data asta grație Patriarhiei Române, și mutată la Olănești, unde există și acum, iar aici a rămas o cruce de piatră care marchează locul unde a fost vreme de jumătate de secol - o adevărată epopee!
O altă cruce de piatră a marcat locul pe deal unde au fost înmormântați în 1865 Florica, iar în 1891 Ion C. Brătianu. Despre cealaltă biserică a zonei, terminată în 1898, și care adăpostește din 1921 osemintele Brătienilor, vom vorbi pe îndelete în reportajul despre Schitul Florica.
30.000 de cărți distruse de comuniști
După spațiosul și luminosul salon de primire vizităm mai intimul salon-fumoar, dedicat discuțiilor colocviale. Un lucru important, spune Mihai Alexandrescu, este că există aproape peste tot în clădire rafturi de cărți. Brătienii au avut una dintre cele mai importante biblioteci din țară, rivalizând, în anumite colecții, cu cea a Academiei. Se estimează că erau aici 30.000 de volume. În 1948, când vila a fost luată cu japca de comuniști, toate acestea au fost fie aruncate în Râul Doamnei, fie arse. Probabil erau „dușmani ai poporului”... Ceea ce se vede azi pe rafturi sunt volume obținute de muzeu prin donații sau împrumuturi de la BNR, BCU sau persoane particulare și există intenția de a se aduce aici cât mai multe cărți vechi.
Inițial, vila a fost reședința permanentă a familiei. Aici li s-au născut șase din cei opt copii, dintre care prima, Florica, a murit la doar 3 ani, tragedie care l-a impresionat atât de mult pe Brătianu încât a botezat casa cu numele ei și a cerut prin testament ca, atunci când îi va veni sorocul, rămășițele micuței să fie îngropate alături de ale lui, ceea ce s-a și întâmplat, până azi: marele om de stat și prima sa născută odihnesc alături.
Ulterior, pe măsură ce treburile de stat îi impuneau lui Brătianu tot mai mult prezența în Capitală, Vila Florica a devenit mai degrabă o casă de vacanță, de ale cărei liniște și frumusețe se bucurau când puteau.
Pentru că, prin forța împrejurărilor, adică vicisitudinile istoriei, interioarele nu mai sunt exact cele care erau, e foarte interesant să fie comparate cu fotografiile care din fericire s-au păstrat. Unul dintre obiectele care au rămas, de referință, înscris în categoria juridică a tezaurului României, este masa persană, dominată de dalele de faianță de pe margine, care datează din secolul 16. Cercul interior este din lemn de cireș pietrificat după o metodă arabă.
Ambasadoarea portului tradițional românesc
Urmează două camere dedicate personalității lui Ion C. Brătianu și Războiului de Independență, ilustrat în două acuarele ale pictorului Carol Popp de Szathmáry, iar o vitrină păstrează obiecte originale ale lui Brătianu, printre care bastonul și tocul cu care a scris la Congresul de Pace de la Berlin (1878). A doua cameră este dormitorul marelui om politic, cunoscut pentru modestia și austeritatea lui. Despre acest dormitor, ne spune managerul muzeului, poetul Ion Pillat, nepotul lui Brătianu, a scris o poezie intitulată „Odaia bunicului”.
După salonul de ceai urmează salonul burghez, salonul oriental - cu ferestrele de cristal, obloanele și ușile originale. O parte din sobele vilei, extrem de frumoase, sunt de asemenea cele originale, realizate de sași, câteva fiind pictate. Urmează salonul Elisei Brătianu, sora prințului Barbu Știrbey, fosta soție a lui Alexandru Marghiloman, premier pentru scurt timp în 1918, și apoi a lui Ionel Brătianu, o adevărată ambasadoare a portului tradițional românesc, care lucra țesături, cu femei din zonă, și a tipărit o culegere de țesături românești. Inițial, camera a fost sufrageria familiei și există planul de a o reface cum era.
Vizităm în continuare două camere unde este evocat Ionel Brătianu, care, în 1925, împreună cu soția sa, Elisa, a dat forma finală a conacului, dar și a parcului înconjurător, care avea, între altele, o grădină dendrologică, cu specii rare de plante. Ionel Brătianu, de profesie inginer constructor de drumuri și poduri, a pus în lucru un proiect ambițios, transformând casa cu 12 camere într-una cu 40 de încăperi. Lucrările au fost coordonate de arhitectul Petre Antonescu, același care ne-a dat Arcul de Triumf.
O bibliotecă așa cum n-am văzut decât în filme
În prima sală dedicată lui Ionel Brătianu atrage atenția radiografia făcută în urma atentatului din 8 decembrie 1909 al unui lucrător de la Căile Ferate, când din trei gloanțe care l-au lovit i-au rămas două în corp. Unul a fost scos chirurgical, la al doilea, fiind aproape de coloană, nu s-a putut accede și a trăit cu el următorii 18 ani, până la moarte!
Când intrăm în biblioteca suspendată nu ne putem abține să spunem „Uau!” și gazdele se amuză de uimirea noastră, pe care sigur au anticipat-o. Așa ceva n-am văzut până acum decât în filme! Interiorul a fost realizat din diferite esențe de lemn, iar luminatorul a fost funcțional până în 1925, când s-a dat forma finală a acoperișului.
Vizităm și dormitoarele copiilor, apoi ieșim pe terasa mare a vilei, de la etajul 1, care oferă o perspectivă minunată a domeniului și unde se află singurele două corpuri de iluminat originale care s-au păstrat în clădire, dar și un mare cuptor cu vatră.
La mansardă se află elegantul birou-bibliotecă al lui Ion I.C. Brătianu, unde putem studia și impresionantul arbore genealogic al familiei. Soba și șemineul originale au fost furate în perioada comunistă, fiind înlocuite de un calorifer.
Ne încheiem vizita urcând pe deal până la Grupul statuar „La Vulturi”, care îi simbolizează pe cei trei frați Brătieni: Ionel, Dinu și Vintilă. Aici se afla și banca preferată a lui Ion C. Brătianu, cu o panoramă superbă asupra locurilor.
Părăsim domeniul Brătienilor încărcați de istorie și frumusețe.
