Muzeul de Artă Religioasă din Vălenii de Munte pune în valoare strădania lui Nicolae Iorga de a lăsa generațiilor care i-au urmat informații despre cultura și spiritualitatea oamenilor locului. Cercetător pasionat, Claudia Giannotti, șef de secție la Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” - Vălenii de Munte, ne-a condus prin istoria casei savantului de la a cărui mutare la Domnul se împlinesc astăzi 80 de ani. Icoanele vechi, crucile, cărțile de cult și veșmintele preoțești arată vizitatorilor credința românilor. Obiectele de valoare de aici transmit o atmosferă de pace și bucurie a cunoașterii pe care o identificăm chiar de la primii pași făcuți în incinta muzeului.
Savantul Nicolae Iorga a lăsat urmașilor studii și cărți, dar și instituții care amintesc de bogata sa activitate de la Vălenii de Munte. O viață nu se încheie atunci când omul trece la cele veșnice, ci lumina adunată prin strădania personală străbate timpul și vremurile și luminează calea generațiilor viitoare. Așa este și Muzeul de Artă Religioasă din localitatea Vălenii de Munte, județul Prahova, înființat de către istoric și pus sub grija elevelor Școlii Misionare Naționale și Morale „Regina Maria”. Clădirea care adăpostește muzeul, una dintre cele mai vechi din oraș, datează din secolul al 18-lea și a fost sediul școlii de misionare. Așezământul cultural a fost inaugurat în 1923 în prezența reginei Maria. În această instituție, tinerele eleve, dintre cele mai bune din toate regiunile țării, erau instruite pentru cariera de învățătoare și urmau școala timp de un an, iar mai apoi se întorceau în satele din care proveneau pentru ridicarea nivelului cultural.
„Pentru învățătura zilelor nouă”
Ghid în universul cultural și spiritual de aici ne-a fost Claudia Giannotti, șef de secție la Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” - Vălenii de Munte, care ne-a vorbit cu pasiune despre istoria locului. Nicolae Iorga a avut un rol deosebit în cultura românească, iar pentru localitatea prahoveană a însemnat o pecete de cultură și spiritualitate. Înaintea Primului Război Mondial, în spațiul cultural de la Vălenii de Munte venea regele Carol I. După această conflagrație au poposit aici regele Ferdinand I și regina Maria, fascinată de faptele îndrăznețe ale marelui istoric din noua cetate a culturii. La cursurile de vară au participat studenți și profesori din mai multe țări europene și chiar din America. Pe lângă tipografia „Neamul Românesc” (cu ajutorul căreia a tipărit multe cărți), universitatea de vară și teatrul de vară (care adunau aici numeroase personalități culturale), Nicolae Iorga s-a preocupat și de punerea în valoare a obiectelor de cult din bisericile din împrejurimi. Despre necesitatea conservării acestora, istoricul mărturisea: „Milă simțeam și pentru icoanele uitate prin poduri de biserici, biserici care-și cereau și ele un dram de milă, ca să nu cadă zidurile cojite și crăpate, ca să nu piară ultimele rămășițe ale frescelor. (…) Pentru manuscrisele de la 1600 care se topeau în praf, pentru zdrențele cărților bisericești pătate de ceară și semănate cu muștele în epoca fanarioților, odihnind între file mucede, pentru tot ce o vreme lasă în urma ei, ca să nu fi murit cu totul. Viața trebuie rechemată, vrăjită înapoi, așezată în scaun de stăpânire, pentru învățătura zilelor nouă”.
Mai întâi s-a ridicat clădirea muzeului, pentru care în anul 1921 s-a făcut o subscripție spre a strânge fondurile necesare. Apelul a avut un amplu ecou, mai ales în rândul românilor din America, cu ajutorul cărora s-au strâns 2.000 de dolari. O contribuție a adus și Banca „Almășanu” din Vălenii de Munte, care a oferit o veche casă boierească. Odată înălțată clădirea, a urmat strângerea obiectelor care, de altfel, în parte, se aflau risipite prin diferitele așezăminte de la Văleni. Vizitele savantului prin împrejurimi au contribuit la descoperirea multor obiecte de artă populară: icoane, sculpturi în lemn și cărți vechi. Nu au lipsit donațiile din partea localnicilor, în acest mod ei căutând să-și arate recunoștința față de „Profesorul” care ridica prestigiul urbei lor.
„Tabloul în care să trăiască o întreagă lume dispărută”
Nicolae Iorga a făcut adesea apel la oamenii din comunitate să strângă obiectele de artă, deoarece, „noi n-avem din vitregia împrejurărilor în fiecare colț de țară o bibliotecă de cărți și documente vechi, un muzeu, o veche clădire de artă, tabloul în care să trăiască o întreagă lume dispărută, cu oameni care au fost atunci și a căror înfățișare măcar să se păstreze”. Muzeului de Artă Religioasă i s-a adăugat tot atunci un cămin pentru pictori, așezat într-o altă casă renovată. Se urmărea dezvoltarea artelor cu caracter popular, căci tot atunci a fost întemeiată și „Școala artelor uitate”, cu secții de pictură, ceramică și țesutul covoarelor, instituție destinată elevelor de la Școala de Misionare Naționale și Morale „Regina Maria”.
Edificiul din perioada interbelică a fost restaurat între anii 1991 şi 1997 de către Primăria Vălenii de Munte. În prezent, adăpostește o expoziție de artă religioasă care continuă ideea așezământului inițiat de Nicolae Iorga. Muzeul cuprinde patru săli în care sunt găzduite exponate de valoare, printre care enumerăm icoane pe lemn datând din secolele 17-19, o icoană pe pânză adusă de la Ierusalim, cărți bisericești vechi, cruci de mână din lemn și metal, cruci pectorale, veșminte preoțești, candele, sfeșnice din argint și alamă, potire din argint aurit, acoperăminte de potir, călimări de brâu, scoarțe din lână etc.
„Icoanele arată credința și evlavia românilor”
Despre obiectele expuse în muzeu, Claudia Giannotti ne-a relatat: „Multe dintre icoanele prezente aici au fost pictate în ateliere autohtone după modele grecești, rusești și orientale. De un rafinament cromatic deosebit sunt câteva icoane pe lemn realizate de meșteri populari transilvăneni în secolul al 18-lea, care îi reprezintă pe Maica Domnului și pe Sfântul Arhanghel Mihail. Unele icoane s-au păstrat foarte bine, altele poartă urme ale vitregiilor vremurilor. Câteva dintre ele sunt de o frumusețe rară, fiind bine realizate, și transmit o stare care ne invită la rugăciune. Icoanele arată credința și evlavia românilor”.
Una dintre sălile muzeului este destinată prezentării patrimoniului local. Aici sunt expuse obiecte din secolele 18-20 (icoane pe lemn, cărți bisericești, potire, vase de cult), care aparțin fostei mănăstiri din oraș, ctitorită în secolul al 17-lea de către Hagi Stoian Clucerul, în prezent biserica de mir cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Toate aceste obiecte sunt păstrate în custodie de către Muzeul de Artă Religioasă din Vălenii de Munte.
Despre măiestria catapetesmelor sculptate în lemn, Nicolae Iorga nota: „Mai toate catapetesmele de odinioară sunt foarte bine lucrate, de oameni harnici, răbdători și cu adevărat evlavioși. Acest meșteșug se dovedește și în alte părți ale bisericii, în amvoane, care sunt sculptate uneori ca o horbotă peste care întinzându-se apoi veșmântul strălucitor al poleiturii, ele seamănă cu o stofă bogată și rară, în jețurile arhiereilor și Domnilor. Din ninorocire, cele mai multe din vechile uși s-au prăpădit cu desăvârșire, fiind înlăturate ca niște bucăți de lemn mâncate de cari și netrebnice, în locul cărora ctitorii și epitropii au avut mândria de a pune uricioase table de fier, împodobite doar cu inițialele numelor acelor ce le-au plătit”.
Frumosul adus ca prinos lui Dumnezeu
Istoria păstrată în sălile acestui muzeu ne vorbește despre oamenii locului care au avut credință în Dumnezeu, dragoste pentru carte și frumos. „Printre obiectele de valoare menționăm o candelă din argint datând din 1742, Biblia de la Blaj (1795), o Evanghelie de la Râmnic (1794), călimări de brâu pe care le purtau preoții, un potir, o Psaltire, un relicvar lucrat în argint filigranat, un triptic din bronz aurit lucrat în Rusia, medalioane purtate de preoți, sfeșnice din argint și alamă, precum și părți din veșminte preoțești, bedernițe și un epitrahil”, a completat Claudia Giannotti.
În lucrarea „Istoria românilor în chipuri și icoane”, publicată în anul 1905, Nicolae Iorga scria despre preocuparea românilor de a închina frumosul lui Dumnezeu: „Lui Dumnezeu, pe Care omenirea-L iubea, fiindcă în legătura cea nouă El Însuși Se apleca plin de iubire asupra lumii, I se aducea ca un prinos frumosul. Acest frumos închinat însă lui Hristos și sfinților care au pătimit și au lucrat pentru a răspândi, întări și înălța învățătura Lui nu trebuia să mai rămâie în atingerea necontenită cu viața. El era închis într-un iconostas, cu candela credinței lângă dânsul ca să-i lumineze. (…) Voievozii noștri au stat și ei de pază la acest chivot unde zăcea Frumosul cel sfințit, stăpânire dumnezeiască ce nu se poate înstrăina”.
Chiar dacă Școala de Misionare Naționale și Morale „Regina Maria” și-a încetat activitatea după moartea lui Nicolae Iorga, Muzeul de Artă Religioasă înființat de istoric își continuă activitatea și ne invită să-i trecem pragul pentru a cinsti memoria înaintașilor și a cunoaște dragostea lor pentru frumos și Dumnezeu.
