Prin iconografie, oamenii şi-au transfigurat iubirea faţă de umanitatea îndumnezeită a lui Hristos. Că au întrupat acest lucru prin cuvânt, culoare, muzică, prin modelarea pietrei şi a pământului, a pânzei şi metalului, ei şi-au aşezat propriile edificii întru slava şi iubirea lui Iisus. În arta icoanelor, tehnicile de lucru atât de diferite i-au făcut să exploreze noi modalităţi de exprimare, fără să se abată, bineînţeles, de la erminia bizantină.
Fie că este pictată pe lemn, piatră, pânză, zid, sticlă, pe ou şi coajă de ou, că este xilogravură, litografie, gravură pe aramă sau că e făcută în peniţă, creion, acuarelă, pastel, icoana este o transcendenţă a spiritului către cer. Tot astfel, alăturând sute de fire de paie şi iarbă, Gheorghe Munteanu din Oneşti desenează chipuri de sfinţi, făcând din arta graficii o iluzie magică, o imagine la care să te închini oricând.
Moldoveanul Gheorghe Munteanu din Oneşti, judeţul Bacău, este singurul artist român care lucrează icoane din fire de paie. Nu a creat dintotdeauna astfel de opere, ci doar de vreo 20 ani, de când a avut o revelaţie în biserica din oraşul său, la care mergea şi se închina. Până atunci, timp de 40 de ani, realizase din fire de paie tot felul de obiecte decorative ca vase cu flori, mori de vânt, miniaturi ale unor clădiri importante cum este Palatul Culturii din Iaşi şi altele. Însă, pe când era la slujbă, la biserică, artistul a avut o întâlnire, şi nu una oarecare. Pe spatele veşmintelor preotului era cusută imaginea Maicii Domnului cu pruncul Iisus. Broderia l-a răscolit atât de mult, încât şi-a zis: "Doamne, dar oare eu nu pot să fac aşa ceva din firul de pai?" Şi, ca şi cum ar fi cusut cu acul şi aţa, Gheorghe Munteanu a început să lipească fire de paie, unul lângă altul, pe lemn, până când a întrupat chipul Maicii Domnului care i-a ieşit de parcă ar fi fost pictată. Acesta a fost semnul că Dumnezeu i-a îngăduit să apropie de arta icoanei, de această formă de reprezentare a lumii spirituale. De-atunci a creat nenumărate opere şi, după cum spune el, nu a existat nici o icoană pe care să n-o poată executa. Azi, este singurul creator de icoane din fire de paie din România. Examenul definitoriu l-a dat la Iaşi, la Mitropolie, unde a avut o primă expoziţie. Au urmat festivaluri naţionale, târguri internaţionale, unde şi-a expus lucrările şi a fost apreciat. Un ajutor deosebit în munca sa îi vine de la soţia Angela, care îi pregăteşte de multe ori "aţele" din iarbă uscată. "Suntem bucuroşi de tot ceea ce am realizat până acum, ne spun ei. Oamenii ne cer în general icoane cu chipul lui Iisus şi al Maicii Domnului, al Sfinţilor Nectarie, Nicolae, Andrei, Spiridon, Constantin şi Elena".
Truda lui este asemenea rândunicilor
Românii au căutat în felul lor să-l slăvească pe Dumnezeu aşa cum s-au priceput, manifestându-şi credinţa în diferite chipuri, de la simpla aprindere a candelei dimineaţa, înainte de a porni la treburile zilei, de la rugăciunea din faţa sfântului altar până la cea spusă în gând, de la cinstirea Sfinţilor Părinţi ai Bisericii până la respectarea ritualurilor şi sărbătorilor creştine. Simplul lor gest de a veni şi deretica prin curtea bisericii, de a planta flori şi a face curat spune mult despre prinosul adus de ei credinţei strămoşeşti. Unii, cum sunt soţii Angela şi Gheorghe Munteanu din Oneşti le dăruiesc, lor şi bisericilor, icoane pentru rugăciuni. Doar că ei au ales să le făurească din paie, făcându-ne părtaşi la misterul chipului întrupat.
Tehnica "pictării" cu fire de iarbă nu este aşa de simplă cum s-ar crede. În primul rând că se lucrează cu un material aproape rigid, asemănător lemnului, material care are puţine culori, ceea ce te împiedică într-un fel de la reprezentarea cu uşurinţă a chipului sfânt. Artistul din Oneşti colecţionează mai întâi paie de toate culorile - mov, verde, portocaliu, auriu - din fâneţe, lanuri de grâu, grădini, din locuri cu vegetaţie, cu plante diferite care îi furnizează materia primă pentru "pictat". Truda lui este asemenea rândunicilor care-şi construiesc cu migală, răbdare şi dragoste, lăcaşuri trainice din fire de iarbă. El recurge îndeosebi la paiele de ovăz, de orez, grâu, chiar şi la coceanul de porumb, pe care le spală, le udă, le despică în două cu lama, după care le curăţă până devin ca o foaie de hârtie de subţiri. Apoi, din nou le taie bucăţi cât firul de aţă. Odată pregătite, începe lucrul propriu-zis, îmbinând culorile pentru a da şi umbre şi tonuri de culoare şi expresivitate. Bazată pe arta liniei, grafica lui Gheorghe Munteanu se realizează din lipirea fiecărei aşchii, a fiecărei bucăţi de pai pe o suprafaţă plană, asemenea artei mozaicului şi vitraliului. Icoanele iau naştere astfel din mişcarea şi intersectarea liniilor. Lucrările lui dezvăluie elementele modelatoare ale acestei materii, concentrându-se doar asupra ritmului şi luminozităţii.
"Doamne, luminează-mă cum să fac icoana!"
Trebuie multă răbdare, grijă şi inspiraţie în realizarea unei lucrări, spune artistul. În funcţie de complexitatea şi meticulozitatea ei, Gheorghe Munteanu lucrează trei zile, o săptămână şi chiar o lună la o icoană. Înainte de a se aşeza în faţa "şevaletului lui" care este, de fapt, o masă, desfăşoară un ritual de pregătire spirituală care constă în post şi rugăciune, iar când se află în faţa bucăţii de lemn ce urmează a căpăta chipul unui sfânt, îşi face cruce şi-şi spune în gând: "Doamne, ajută-mă, dă-mi putere şi luminează-mă cum să fac icoana"! În tot acest timp îşi imaginează şi îşi profilează chipul care va lua naştere din minusculele fire de pai pe care le manevrează atent, ca un chirurg. Când ajunge la chip, stăruie mai mult decât la restul trupului, fiindcă aici lucrul presupune migală şi grijă deosebită. Desenează din paiele mai închise la culoare contururi de ochi, de buze, de nas, de veşminte, din altele, umbrele, din cele deschise fondurile sau umple golurile cu ele.
Firele de paie îl constrâng şi-l limitează, pentru că ele trebuie lipite unul lângă altul, dând iluzia că se contopesc şi devin pastă, culoare.
După ce sunt terminate, icoanele sunt duse la biserica din apropierea casei lor, la "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" din Oneşti, pentru a fi sfinţite. "Dacă cineva vrea să cumpere o astfel de icoană ca s-o aibă în casă, noi o dăm nu numai ca obiect de artă, ci şi ca unul ritualic. Iar dacă cel care a achiziţionat-o vrea s-o mai ducă o dată la biserică pentru a o sfinţi o poate face, spune Gheorghe Munteanu, dar cei mai mulţi nu o mai fac.
Averea creaţiei
Gheorghe Munteanu are acasă trei lucrări mari, de 65/85 cm, cu Încoronarea Maicii Domnului, cu toate sărbătorile de la Naştere până la Înviere, o alta tot cu Maica Domnului şi cu sărbătorile creştine şi încă una ce înfăţişează Judecata de Apoi. Fiind foarte mari, nu se pot transporta pentru a fi prezentate publicului. Dar nici nu vrea să le vândă pentru că ele vor fi lăsate moştenire celor trei copii ai lor "ca să îşi aducă aminte de noi, spune soţia Angela, şi de credinţa părintească. Doi dintre fiii noştri au deprins meşteşugul făuririi icoanelor de la tatăl lor, dar nu şi-au făcut din acesta o profesie. Primul lor copil a absolvit Facultatea de Informatică la Iaşi, dar a plecat în Italia în căutarea unei vieţi mai bune. Al doilea este absolvent de Teologie, este talentat şi creează icoane aproape la fel de bine ca tatăl său". Lucrarea Domnului se vede în această familie căreia i s-a hărăzit să facă icoane pentru slava lui Dumnezeu, ce ajung în casele creştinilor nu numai din România, ci şi din Franţa, Germania, Anglia, Canada şi SUA.
O icoană este o întâlnire, o transfigurare, un simbol care circumscrie sfinţenia. Iar faptul că este făcută din fire de paie nu-i ştirbeşte cu nimic rolul de icoană. Prin arta sa, Gheorghe Munteanu face ca invizibilul să devină vizibil, iar distanţele să dispară.
Artistul, prezent la târguri de gen
Între 7 şi 9 octombrie 2010, se desfăşoară la Cluj cea de-a noua ediţie a TOB - Târgul Internaţional de Veşminte, Icoane, Cărţi şi Obiecte Bisericeşti. Vor fi expuse clopote şi toace electronice, candelabre, cristelniţe, sfeşnice, vase pentru agheazmă, cărţi religioase, vitralii, mobilier bisericesc, veşminte liturgice, icoane, covoare. Printre participanţi se află şi artistul Gheorghe Munteanu, care va expune icoane din fire de paie.
