Suferinţă. Sărăcie. Mizerie. Chiriaşi ai canalelor. Cerşetori - copii fără nici un dram de educaţie. Bătrâni uitaţi cu zilele în locuinţele lor întunecate şi îmbătrânite de timp. Aceasta este faţa ascunsă a Bucureştiului anului 2010, dar şi a României. Ce facem noi pentru ei? Ne mulţumim cu o monedă aruncată unei mâini întinse şi agasante, ori cu o lingură de mâncare împărţită din panihida binecuvântată de preot. În rest, îi apostrofăm, uneori ajungând la ură, nu neapărat rasială, dar socială. Nu acelaşi lucru îl fac cei de la Asociaţia „Sfântul Stelian“. De aproape două decenii, la „Sfântuâ“ - cum îi spun ei - se simt ca acasă peste 1.600 de copii, părinţi şi bătrâni - oropsiţi ai sorţii.
I-a adunat Irina Drăgoi, inginer chimist în comunism, dar care şi-a descoperit vocaţia în democraţie. „Tu nu eşti făcută pentru proiectare chimică, ci pentru oameni“, i-a spus părintele Constantin Galeriu, a cărui poză este nelipsită din clădirile asociaţiei. Cu sprijinul părintelui, care acum „se roagă pentru noi, de acolo, de sus“, a ieşit în stradă, în canale, în mizerie, oferindu-le o masă fierbinte. „Prin munca cu copiii din Piaţa Unirii, Piaţa Matache, Piaţa Romană, ne-am cules oamenii pentru care, în 1993, am înfiinţat Asociaţia Sfântul Stelian“. De ce Sfântul Stelian? „Pentru că este ocrotitorul copiilor, iar asociaţia, prin cele 12 programe sociale, se adresează în mod special copiilor“, mai spune Irina Drăgoi.
„Sunt toţi ai noştri“
Astăzi, nu mai merge în canale, ci vin copiii la ea. A ridicat şi o clădire pentru ei, la trei staţii de tramvai 32, din Piaţa Unirii. La prânz servesc masa, în două serii, 120 de copii. Iar înainte şi după masă, sala de mese se transformă în sală de meditaţie. Asociaţia „Sfântul Stelian“ are două programe educaţionale. Programul Educaţional 1 se adresează copiilor care, susţinuţi de asociaţie, merg la şcoală. Acestora li se serveşte prânzul, iar în funcţie de orar, dimineaţa ori după masă îşi fac temele aici. Programul Educaţional 2 include două zile pe săptămână, când copii din stradă, între 4 şi 10 ani, fără carte, care au intrat deja la cerşit, învaţă „cultura generală de bază, adică să îşi şteargă nasul, să se spele pe mâini şi pe faţă, să spună rugăciunea «Tatăl nostru», să mănânce, să se îmbrace. Nu ştiu nici zilele săptămânii, lunile, culorile, în schimb sunt aşi la aritmetică. Li se trage de la obişnuinţa cu care socotesc banii câştigaţi în fiecare zi. Unii sunt chiar isteţi, plin de haz, se poate scoate ceva din ei“, spune Irina Drăgoi, care îi înscrie la şcoală pe cei reabilitaţi, cu toate că au nouă sau zece ani. La acestea se adaugă şi programul cultural-artistic extraşcolar: se pictează chiar şi icoane pe sticlă, sâmbăta şi duminica. Operele de artă sunt cartea lor de vizită. Multe fonduri au venit datorită micilor artişti. În fiecare an, Asociaţia «Sfântul Stelian» organizează expoziţii cu vânzare pentru îmbunătăţirea traiului copiilor. Din banii aceştia merg şi în tabere.
„Nu mai primim copii ai străzii proaspeţi, ci avem grijă doar de ai noştri“, mai spune directoarea asociaţiei, asaltată în fiecare zi de noi cereri. Abia se descurcă cu cei pe care îi are în grijă. Pe lângă aceşti copii, menţine legătura şi cu foştii copii ai străzii. Le oferă pachete speciale o dată la două luni, dar şi de Crăciun, de Paşti şi de Ziua Copilului (pentru copiii lor). În plus, celor care au intrat în puşcărie le trimite pachete pe toată durata detenţiei. „Unul dintre ei mi-a spus: «Să vorbeşti cu iubita mea, Iri, să nu mă lase, pentru că eu mă întorc peste doi ani!». Sau îmi dau să le trimit scrisori şi multe alte chestii de suflet, pe care trebuie să le facem, pentru că până la urmă sunt ai noştri“. Cei care acum sunt căsătoriţi îşi aduc copiii tot aici, „au o grijă perfectă ca părinţi, nu vor să treacă prin chinurile lor. Chiar îmi dau lacrimile când îi văd“, se emoţionează „mama“ celor fără căpătâi, care a angajat şi un avocat, special pentru beneficiarii asociaţiei.
„Nu vreau să îi trimit la cimitir“
Familiile numeroase şi sărace îşi pot înscrie în programele educaţionale doar doi copii, „să fie sămânţă bună, ca peste doi ani să vină alţii de acolo, mai mici“, spune Irina Drăgoi, căreia i se plâng apoi mamele: „Mi-aţi luat copii, îi duceţi la medic, nici nu mi-i luaţi pe toţi, nu pot să-i trimit nici la cerşit, şi când vin acasă nu le mai convine unde locuiesc“. Nemaisuportând mizeria, „se schimbă, învaţă ceva, au altă ţinută, privire, vocabular, nu mai mănâncă cu mâna, se spală“, dă verdictul doamna Irina. Ceilalţi membri ai familiei primesc şi ei alimente, săptămânal, unii chiar şi mâncare gătită, preparată bineînţeles tot în cantina asociaţiei.
Un alt proiect interesant se desfăşoară în localitatea Greaca, în judeţul Giurgiu. Aici, asociaţia a construit trei case, în care locuiesc trei familii sociale. Un cuplu căsătorit de asistenţi sociali, pe lângă copiii lor, a primit în grijă alţi şase, dintre cei abandonaţi în spitale sau în case de copii, cu vârste între doi şi 12 ani, care vor locui aici până la 18 ani. Zilnic vin la ei un educator şi un psiholog. Mâncarea o primesc săptămânal, fiecare familie hotărând singură ce serveşte la masă.
Nu doar copiii sunt ajutaţi la „Sfântul Stelian“, ci şi bătrânii, aproximativ 200. Subvenţie de la stat primesc doar pentru 30, în jur de 25 de lei pe lună de persoană, în condiţiile în care nici unul nu are pensie mai mare de 450 lei, dar nu au renunţat. „Trebuie să-i menţin pe aceşti 200, că altfel îi trimit la cimitir, nimeni nu îi mai ajută. Nu ştiu de unde o să scot bani, dar ne ajută Dumnezeu“. Le oferă lunar un pachet în valoare de 500 lei, cu tot ce înseamnă alimente de bază, un alt pachet conţine detergenţi şi alte consumabile necesare igienei. Bătrânilor cărora le este greu să îşi prepare hrana zilnică, fiind extrem de săraci, li se oferă mâncare gătită, la cantină ori la domiciliu.
„Mă costă îngrozitor de mult medicamentele“
Asistenţa medicală o primesc tot în cadrul Asociaţiei „Sfântul Stelian“, gratuit, pentru că nu au asigurare de sănătate. Un medic stă la cabinet, iar celălat merge din când în când pe teren, la gura canalului sau la căpătâiul bătrânului, pentru a-i îngriji. Analizele medicale se fac în laboratorul asociaţiei, iar de problemele dentare se ocupă un stomatolog. „Mă costă îngrozitor de mult medicamentele“. La trei luni trebuie să le facă analize şi pentru HIV. Acum speră să câştige un proiect european pentru asistenţa medicală.
Pentru a se integra în societate, copiii străzii trebuie să înveţe o meserie. Aici au posibilitatea să deprindă coafatul, tunsul şi croitoria. Pe lângă meserie se obişnuiesc şi cu regulile politeţii - „să fie curaţi, să ştie să vorbească cu clienţii“. Alţii, predispuşi spre partea reală, se obişnuiesc, în cabinetul de informatică din Griviţa, cu tainele calculatorului şi cu munca de birou. „Ei fac şi consiliere pe lucruri simple, află ce drepturi au, ce trebuie să le ofere statul, ce obligativităţi au, cum să reuşească la interviul de angajare“, speră Irina Drăgoi. Şi mamele sunt consiliate, de două ori pe lună, unde îşi spun toate necazurile, sperând să găsească o rezolvare. Unele dintre ele uită de griji implicându-se în problemele asociaţiei. S-a întâmplat ca unele dintre ele să ceară pedagogilor de aici să le înveţe să scrie, devenind mai silitoare decât propriii copii.
Asociaţia „Sfântul Stelian“ are 48 de angajaţi. Fondurile sunt foarte limitate. Totul se datorează legăturii cu fondurile din străinătate, sponsorilor binevoitori. De la statul român primeşte puţin, până la 2% din cheltuieli. A câştigat şi câteva proiecte prin fonduri europene, „dar sunt o picătură, faţă de câţi bani am nevoie“, mai spune Irina Drăgoi.
▲
Cum a început?
„Eram un grup de 20 de oameni, iniţial am fost patru, dar ne-am adunat şi ,când am ajuns la 25, am înfiinţat asociaţia. Am început cu desene pe asfalt, cu copiii aleşi de pe stradă. Am vrut să îi bag în şcoală, dar nu i-au primit. Mi-au dat doar două ore sâmbăta şi duminica după-amiază, într-o şcoală din Drumul Taberei. Aşa, încetul cu încetul, ne-am format clase cu program extraşcolar. Masa se dădea în canal, după care, între 1993 şi 1996, la stadionul Voinţa, din Pipera, unde veneau 300 de copii ai străzii, de ziceai că vin hunii şi tătarii. Găteam două feluri de mâncare, într-o bucătărie de război, cu un horn de patru metri şi două cuve enorme, de inox. Una cu supă şi una cu felul al doilea. Focul trebuia să îl facem la ora 5 dimineaţa, ca să poată fi gata mâncarea la 12:00, că, dacă nu, era nenorocire mare. Avem aşa de multe amintiri, încât am putea face un film...
„Armata salvării“, cum ne ziceam noi, era formată din intelectuali: trei doctori, cinci ingineri, câţiva profesori, dar şi câţiva şomeri. Şi totuşi, la statutul lor, să te bagi în canal... a fost ceva inedit. Nouă ne-a plăcut, iar copiii ne-au iubit cu adevărat. Ne-a mobilizat bucuria de a găsi – şi foarte greu întâlneşti – îmbunătăţiri în atitudinea acestor copii. Adică, de la reţinerea pe care au avut-o la început, când răspundeau cu „da“ şi „nu“, sau deloc, fiind suspicioşi, pentru că nici ei, dar nici noi nu prea ştiam ce o să facem cu ei, am ajuns să ne spună tot. Trebuie să îţi dea Dumnezeu puterea de a intra în sufletul lor, că, dacă ai intrat, nu mai ieşi. Astfel, pornind de la nevoile lor, am demarat toate aceste programe. Ne-am dat seama că dacă doar avem grijă de copiii străzii nu o să le rezolvăm toate problemele, ci trebuie să ne implicăm în viaţa şi educaţia lor. Sperăm ca prin aceste programe să reuşim cât de cât“.
▲
Bani strânşi prin televoting
Cantina Asociaţiei „Sfântul Stelian“ a fost ridicată în 1995, dintr-o construcţie foarte veche. Nimeni nu credea că se mai poate face ceva din acea clădire, devenită cu timpul o groapă „neoficială“ de gunoi. După ce a luat terenul cu chirie, a demarat lucrările. Îi mulţumeşte lui Dumnezeu că l-a avut ca inginer constructor pe Gheorghe Nădejde, şi el un om cu dragoste faţă de copii. „După ce am semnat contractul, îşi aminteşte Irina Drăgoi, domnul inginer mi-a cerut 30% din sumă. Şi i-am spus: «Nu am absolut nici un ban». Am crezut că moare lângă mine. Semnase. L-am rugat să pună de la el, că peste o lună îi dau.“
A fost ridicată cu banii strânşi printr-un televoting, la TVR. „Am mers la Sala Radio să mi-o închirieze pe gratis. Le-am adunat pe Corina Chiriac, Angela Similea, Mirabela Dauer, dar şi pe Ion Caramitru şi alţii, le-am povestit de «Sfântuâ» şi au primit să facă totul pe gratis. Cu susţinerea Janei Gheorghiu, am reuşit să transmitem la TVR. Am câştigat 50 de milioane de lei la vremea aceea, aproape jumătate din suma necesară construcţiei. Iar primii care au dat bani pentru construcţie au fost chiar domnul şi doamna Nădejde. De atunci am rămas prieteni şi, oricând le cer ajutorul, vin şi mă susţin.“
▲
Reabilitarea copiilor străzii
„Problema lor nu se rezolvă decât dacă se face program guvernamental, cu bani alocaţi special lor, prin care să li se ridice locuinţe, nişte apartamente protejate, în care să poată intra câte doi, trei, sau după modelul căminelor. Adică să fie rupţi de viaţa din canal, dar nu însinguraţi de ceilalţi. Dacă au un acoperiş, un duş, o baie unde să se spele dimineaţa şi să se îmbrace cu ceva curat, atunci pot să pretind şi să garantez pentru ei că pot avea un serviciu. Dar unii dintre ei nu au nici măcar un closet, nimic.
Ei nu lucrează decât la negru, nu pot avea carte de muncă, deoarece necesită un domiciliu şi un buletin. Nu îţi face nimeni un buletin, dacă nu ai casă. Am făcut tot felul de combinaţii şi aranjamente pentru câţiva dintre ei. Plătim noi chirie la câte un bătrân, copilul stă acolo şi îi ajută, bineînţeles că nu îi fură, pentru că am încredere în ei, ci doar aşa capătă o locuinţă, dar nu cu mutaţie sau buletin. După 7 ani de stat în canal nu se mai pot integra. Uneori, noi nu ne putem integra nici având mamă, tată şi apartament. Dar unul care mai are şi ştampila pe frunte: hoţ, criminal etc. Noi îi susţinem atât cât se poate, să îşi obţină un serviciu, să câştige bani, să se integreze.“
