Bobocu este localitatea devenită celebră prin şcoala sa militară de aviaţie. Dar ar putea să-şi sporească renumele şi prin devotamentul faţă de biserică pe care îl are parohul de aici, părintele Costel Ion, prin râvna doamnei preotese care învaţă pe tinerele din sat să picteze icoane, dar şi prin ajutorul pe care credincioşii îl dau la gospodărirea parohiei.
Când am ajuns la Bobocu, părintele Costel Ion lucra alături de săteni la ridicarea unei biblioteci parohiale căreia vor să-i dea numele episcopului Teofil Ionescu, născut în Bobocu şi refugiat la Paris în timpul regimului comunist. Credincioşii vor putea să citească aici lucrări bisericeşti şi literatură clasică din bibliotecă. În timpul iernii, părintele va ţine în bibliotecă orele de cateheză cu cei mici.
Părticele din moaştele Sfântului Ioan Rusu
Biserica din Bobocu, având hramurile "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril" şi "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena", este aşezată în partea veche a satului şi a fost ridicată în anul 1912, după cum atestă pisania. Ea a fost zidită pe temelia alteia, din vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, iar crucile din cimitirul care se află în curtea bisericii dovedesc acest lucru, unele dintre ele datând de pe la 1800. Iniţial, lăcaşul de cult avea înfăţişarea unei corăbii, dar în 1956, în timpul părintelui Ispas Bănică, i s-a modificat înfăţişarea, lărgindu-i-se spaţiul, şi a dobândit forma unei cruci. Preotul Bănică a slujit la Bobocu până la 82 de ani, trecând la Domnul la 97 de ani, şi a rămas în sufletul tuturor enoriaşilor pentru devotamentul şi pentru bunătatea de care a dat dovadă timp de zeci de ani, cât a fost preot aici. Pictura bisericii a fost realizată în 1958 de către pictoriţa Cantaragiu, dar atunci nu s-a făcut sfinţirea lăcaşului. În timp, din cauza fumului lumânărilor şi a umezelii, pictura s-a afumat şi s-a umplut de igrasie, ceea ce l-a determinat pe părintele Costel Ion să înceapă în 1994, un proces de spălare a acesteia. Tot atunci, biserica a fost repictată de Lichi Livia Pavel, iar în 1995, lăcaşul de cult a fost resfinţit. Între anii 2003 şi 2004 s-a realizat o catapeteasmă nouă, iar strănile şi uşile au fost înlocuite cu altele noi. Acum doi ani, s-a făcut clopotniţa căreia i s-a imprimat stilul moldovenesc prin acoperişul ascuţit, iar anul trecut s-a pus pardoseală nouă în biserică. În lăcaşul de la Bobocu, se află spre închinare şi părticele din moaştele Sfântului Ioan Rus, pe care preotul şi le-a dorit nespus să le aibă aici.
Răsplată pentru corişti
Copiii din sat sunt bucuroşi să participe la slujbele bisericii, iar pentru a-i stimula, părintele a organizat un cor în care aceştia cântă. Exsită şi o regulă internă conform căreia cine activează şi nu are mai mult de cinci absenţe la cor primeşte gratuit un pelerinaj de 3-4 zile la mănăstirile din ţară. Anul trecut, micii cântăreţi de biserică au fost duşi la mănăstirile din Moldova, iar recent la cele din Oltenia. Pentru a cinsti memoria eroilor care au luptat în cele două războaie mondiale, sătenii au ridicat chiar lângă biserică un monument din granit.
Dumnezeu a trimis omul potrivit
"De cinci ani de zile îmi doresc cu ardoare să îmi dea Domnul posibilitatea să ridic la Bobocu un cămin pentru bătrânii singuri şi bolnavi. Din păcate, visul meu nu s-a putut realiza până acum din cauza dificultăţilor financiare. Dar, aşa cum am constatat până acum, toate lucrurile se înfăptuiesc când vrea Dumnezeu, căci numai El poate săvârşi minuni. Anul acesta am cunoscut un om de afaceri român stabilit în Spania care s-a căsătorit cu o fată de la noi din sat. Acest om, plecat din Timişoara, care a rămas orfan de mic, după ce i-am mărturistit de planurile mele legate de ridicarea acestui adăpost, a donat bisericii noastre o sumă frumuşică de bani, adică jumătate din darul pe care l-a primit la nuntă. Mi-a făgăduit că, împreună cu asociaţia nonprofit pe care o are în Madrid, se va ocupa de ridicarea căminului de bătrâni, alături de care va funcţiona şi o locaţie pentru copiii abandonaţi. Primăria locală ne-a promis în acest scop un teren lângă sat. Dacă toţi aceşti oameni îşi vor ţine promisiunile, atunci în viitorul apropiat vom putea demara lucrările pentru acest proiect, cu ajutorul lui Dumnezeu".
Şi copiii părintelui au chemare spre Biserică
Părintele Costel Ion este preot la Bobocu din 1994, după ce a slujit timp de şase ani în localitatea Finţeşti. Familia preotului este formată din trei băieţi - doi sunt studenţi la Teologie, unul este elev la Liceul Seminar din Buzău, şi o fetiţă la gimnaziu. Soţia părintelui pictează icoane după modelul bizantin, după ce s-a şcolit în arta desenului la Mănăstirea Putna, timp de trei ani. După cum spune doamna Florica Ion, nu oricine poate picta icoane, pe lângă talent, te ajută foarte mult o viaţă trăită în rugăciune, post şi linişte sufletească. Doamna preoteasă le învaţă pe fetiţele din împrejurimi care au ceva talent arta picturii. Bineînţeles, şcoala este gratuită, având în plus bucuria realizării icoanelor.
Vin oameni mulţi la slujbe
Părintele ne-a mărturisit: "Se spune că atunci când un preot vine slujitor la o biserică, va cunoaşte oamenii buni, faţă de un poliţist, care va face cunoştinţă cu cei răi. Lucrurile nu stau chiar aşa, dar important este că orice om are o latură bună în fiinţa sa. De 16 ani, de când slujesc la Bobocu, toate treburile pe care le-am realizat la biserică au fost cu ajutorul oamenilor, care au răspuns cu bucurie chemării mele şi nu au pretins nimic în schimb. De altfel, îi mulţumesc lui Dumnezeu, că sunt multe duminici când trec pragul bisericii noastre peste 150 de oameni, iar în postul Sfintei Marii am spovedit 200 de persoane. Suntem ca o mare familie, care ne ajutăm reciproc atunci când avem nevoie de ajutor".
