Astăzi, de ziua Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, cea mai veche biserică din Capitală îşi serbează hramul. Manifestările legate de împlinirea a 450 de ani de la construirea sfântului lăcaş care se află în vecinătatea Curţii Vechi au început de ieri-seară cu slujba Acatistului Sfântului Antonie cel Mare, urmată de Vecernie şi Litie. La sfârşitul slujbei oficiate de PS Vincenţiu Ploieşteanul, a avut loc, în prezenţa Părintelui Patriarh Daniel, lansarea albumului dedicat Bisericii „Buna Vestire“ şi „Sfântul Antonie cel Mare“ - Curtea Veche. Cu ocazia hramului, s-a finalizat restaurarea catapetesmei şi a picturii, iar mobilierul a fost schimbat. „Biserica «Sfântul Antonie cel Mare» a fost biserica domnitorilor, a celor mai mari din stat, dar a devenit şi a celor mai mici.“
Biserica de la Curtea Veche este căutată în mod special în ziua de marţi, zi în care preoţii sunt de dimineaţă şi până seara în biserică şi citesc rugăciuni pentru toate problemele pe care le au credincioşii. Pe de altă parte, este ziua în care „credincioşii fac efortul de a se deplasa până la biserică să îşi facă rugăciunea către Dumnezeu pentru problemele lor. Noi le ascultăm păsurile, iar ei ne cer îndrumare“, ne-a spus părintele paroh Gheorghe Zaharia. Dar biserica este deschisă nu numai în ziua de marţi, ci permanent, de dimineaţă până seara.
Proiect pentru deschiderea unui centru social al tinerilor
Comunitatea Bisericii „Sfântul Antonie cel Mare“ iese şi în întâmpinarea multor credincioşi cu situaţii materiale precare. Toate darurile alimentare, care se aduc în decursul săptămânii, se strâng şi sunt împărţite în primul rând celor care vin şi solicită ajutor de la biserică, iar cel puţin odată pe lună sunt duse la azilul de bătrâni din Piaţa Reşiţa. „Întotdeauna sunt credincioşi care solicită sprijin financiar. Fie că sunt cu probleme de sănătate sau sunt în călătorie prin Bucureşti şi au rămas fără bani, fie că au probleme în familie, duc lipsuri din punct de vedere material, au rămas fără serviciu şi solicită ajutor. În limita posibilităţilor, noi îi ajutăm. Spre exemplu, în anul care a trecut, banii oferiţi s-au ridicat la 150.000 de lei“, a menţionat parohul bisericii. Se face o cerere, se depun documentele doveditoare a situaţiei şi, în funcţie de gravitatea lor, sunt selectaţi cei care au neapărată nevoie. Ca proiect de viitor este şi deschiderea unui centru social pentru tineret. „Ne-a venit în întâmpinare cineva cu 11 calculatoare; deja ne-a dat un impuls ca să urgentăm şi să facem ceva. Avem în plan şi un program de meditaţii la anumite materii“. Dar multe dintre realizările viitoare ţin şi de hotărârea judecătorească de la sfârşitul lunii acesteia, când vor primi, după mult timp, actele de proprietate.
Icoana Sfintei Treimi din 1715, piesa centrală a muzeului
Lucrările mai importante au început în urmă cu aproximativ trei ani. S-au rezolvat problemele legate de electricitate şi canalizare. A urmat drumul lung până la primirea aprobării de la Direcţia Monumentelor Istorice de a face o uşă în peretele sfântului altar, dar şi schimbarea plăcii de pe sfânta masă cu una de marmură. Şi pictura a fost restaurată şi terminată la sfârşitul anului 2007, după care s-a început restaurarea catapetesmei, finalizată în luna martie a anului trecut. Tot în 2008 s-a început şi schimbarea întregului mobilier al lăcaşului de cult. S-a construit şi un mic paraclis pentru o altă icoană a Sfântului Antonie cel Mare care stătea mereu afară, în vânt, ploaie, ninsoare sau soare puternic.
Biserica are şi un muzeu de obiecte bisericeşti de mare valoare. Piesa centrală este icoana Sfintei Treimi sau a arătării celor trei tineri la stejarul Mamvri, din 1715. Se mai găsesc şi 14 icoane care sunt cu dublă faţă, pe placă de alamă, reprezentând praznicile împărăteşti, două anaforniţe, una din vremea lui Constantin Brâncoveanul, alta din 1847; Evanghelii de la 1800 şi 1847, sfinte vase din vremea lui Visarion, precum şi altele.
Cea mai veche biserică din Bucureşti
Biserica „Buna Vestire“ şi „Sfântul Antonie cel Mare“ - Curtea Veche este cea mai veche biserică din Bucureşti, ctitorie a domnitorului Mircea Ciobanu şi a doamnei Chiajna, ridicată în 1559 pe ruinele bisericii construite de Mircea cel Bătrân, întemeietorul Curţii Domneşti.
A suferit schimbări abia în 1715, când domnitorul Ştefan Cantacuzino dă jos zidul care despărţea naosul de pronaos, primind mărimea actuală. Odată cu această intervenţie s-au făcut reparaţii exterioare, dar şi o repictare a acesteia. Constantin Mavrocordat, în 1759, a hotărât ca lateral, spre nord şi sud, să i se adauge două paraclise. În 1847, când un incendiu devastator a ars 12 biserici din Bucureşti, iar biserica domnească a fost afectată doar parţial, a ars şi puşcăria din imediata vecinătate, împreună cu Bisericuţa „Sf. Anton“.
Când a venit arhimandritul Visarion, ca administrator al acestei biserici, a hotărât să dărâme paraclisele. Cu ajutorul renumitului arhitect I. Schlatter, de origine austriacă, a hotărât să dea o altă formă bisericii, în stil neogotic. Pictorul C. Lecca a pictat-o, iar catapeteasma a fost sculptată de Babic şi poleită de meşterul Dragomir. Târnosirea bisericii a fost făcută în 1852 de mitropolitul Nifon, când s-a adăugat şi al doilea hram - „Sfântul Antonie cel Mare“.
Aici erau unşi domnitorii ţării
Un alt moment important din viaţa bisericii s-a petrecut între 1928-1935, când Direcţia Monumentelor Istorice, impulsionată şi de istoricul Nicolae Iorga, i-a schimbat înfăţişarea prin renumitul arhitect Horia Teodoru, care a readus-o la forma iniţială şi care se păstrează până astăzi. Tot atunci s-au construit şi clădirile anexe ale bisericii.
Fragmente din pictura de la 1715 au rămas pe câteva abside la intrarea în biserică, pe lateral stânga şi dreapta. Un fragment şi mai mic din pictura realizată în timpul fiilor lui Mircea Ciobanu a rămas în sfântul altar, la Proscomidiar.
În timpul comunismului s-a cerut să fie închisă şi chiar s-a vehiculat ideea că va fi dărâmată sau mutată, dar a rămas deschisă şi stabilă.
Astfel, biserica a avut un statut aparte, făcând parte din complexul palatului de la Curtea Veche. Aici au fost unşi domnitorii Ţării Româneşti, s-au rugat, şi-au botezat şi cununat copiii. „Aceasta a fost biserica domnitorilor, a celor mai mari din stat, dar a devenit şi a celor mai mici. Prin biserica aceasta au trecut, cu siguranţă, toate categoriile sociale. Nu mai vorbim de preoţii care au slujit în decursul vremii la altarul ei şi numărul Liturghiilor închinate lui Dumnezeu. Toate acestea, cred eu, au făcut-o să ajungă la nivelul acesta de spiritualitate“, a ţinut să menţioneze părintele Gheorghe Zaharia, parohul Bisericii „Buna Vestire“ şi „Sfântul Antonie cel Mare“ - Curtea Veche.
Astăzi vin aici pelerini de pretutindeni să se roage Sfântului Antonie cel Mare. Ei sunt aşteptaţi de cei patru slujitori ai sfântului altar, pr. Gheorghe Zaharia, pr. Romulus Stănculescu, pr. Ciprian Apetrei şi pr. Florin Scuturoiu.
▲
Editarea unui album aniversar
Având în vedere că biserica împlineşte anul acesta 450 de ani de la construirea ei, momentul aniversar este marcat cu editarea unui album aniversar, cu sprijinul Primăriei Capitalei. Lansarea albumului a avut loc aseară, la sfârşitul Vecerniei, la eveniment fiind prezent şi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Albumul cuprinde un istoric al bisericii extins pe 56 de pagini, alături de imagini cu pictura bisericii, cu icoanele de pe catapeteasmă şi din muzeu, cu obiecte de valoare din visteria parohiei, dar şi cu biserica din exterior.
Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Antonie cel Mare a fost scoasă în capelă, alături de cealaltă icoană a Sfântului. Slujba Sfintei Liturghii de astăzi va fi oficiată de PS Vincenţiu, Episcop-Vicar Patriarhal.
▲
Icoană făcătoare de minuni
În biserică se află icoana Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, care este făcătoare de minuni, „fapt constatat de toţi credincioşii care au venit şi i s-au închinat“, ne-a spus părintele paroh Gheorghe Zaharia.
Mult timp nu s-a ştiut exact originea acestei icoane. Însă când s-a făcut restaurarea ei, s-a constatat că este roasă şi arsă pe margini, „ceea ce este posibil să fie o a doua icoană de la bisericuţa care a ars în 1847“, a continuat părintele paroh Gheorghe Zaharia. Între ruinele acestei biserici s-a găsit o primă icoană a Sfântului Antonie cel Mare, intactă, care se află acum la Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Vechi din Bucureşti.
