Biserica din Ghidighici, un simbol al credinței și solidarității

În inima localității Ghidighici, un sat pitoresc situat la doar câțiva kilometri de Chișinău, se înalță o frumoasă biserică pusă sub oblăduirea Maicii Domnului în care copii, tineri și maturi își găsesc alinarea sufletelor. Biserica este una ce desfășoară ample programe dedicate celor mici, dar și celor maturi neputincioși.

Comunitatea este păstorită de părintele consilier eparhial Maxim Melinti, împreună cu părintele Vasile Manică, doi preoți vrednici care nu au răgaz nici o secundă. De dimineața până seara sunt implicați în viața enoriei, acordând o atenție deosebită sutelor de tineri care frecventează programele parohiei. Recent, cei doi preoți au luat o decizie curajoasă și crucială în același timp, aceea de a reveni sub omoforul Mitropoliei Basarabiei. „De pe băncile Facultății de Teologie, pe care am făcut-o aici la Chișinău, eu m-am simțit român. Niciodată nu am făcut diferența între românii de dincolo și cei de dincoace de Prut. Și din primele articole pe care le-am publicat în revistele Mitropoliei Moldovei, eu am evocat personalită­țile care au contribuit la unirea Basarabiei, la promovarea învățământului teologic de aici, corifei ai neamului nostru care au fost piloni ai Ortodoxiei românești în această provincie. Ceea ce s-a întâmplat în 2023 nu a fost altceva decât răspunsul comunității noastre la valorile pe care le-am promovat timp de 13 ani. Am vorbit despre identitatea noastră națională, despre sfinții români, despre scriitori, poeți. Am avut concerte, spectacole și alte evenimente publice dedicate culturii, limbii române. Și când am dorit să vedem opinia publică, să facem un fel de referendum să aflăm care este părerea oamenilor despre aderarea la Mitropolia Basarabiei, oamenii mi-au spus că de mult doreau să revină la Biserica-mamă, doar că nu îndrăzneau să spună. Am făcut acest pas în armonie și am ajuns la ceea ce suntem. Totul s-a întâmplat normal, într-un mod firesc și de aceea am și rămas în deplină armonie. În fiecare duminică avem peste 200 de credincioși care vin la biserică și cel puțin 100 care se împărtășesc”, ne-a mărturisit părintele paroh Maxim Melinti.

Din fericire, după cum a mai spus părintele, comunitatea este una credincioasă și a fost la fel chiar și în momentele dificile precum cele din perioada comunistă, atunci când biserica a fost închisă. Totodată, comunitatea este una jertfitoare, care și-a dorit mereu o biserică mare în care să slujească mai mulți preoți. Așa se face că locul primei biserici de lemn a fost luat de actuala, mult mai mare, zidită, care corespunde mult mai bine nevoilor comunității. Numărul preoților care au slujit aici se poate vedea de pe placa-pomelnic ce cuprinde numele tuturor slujitorilor de la Ghidighici. Observăm de multe ori că datele de păstorire ale preoților se suprapun, ceea ce arată că au slujit concomitent. „Era o mare satisfacție pentru ghidighiceni să aibă mai mulți preoți. Pentru că ei nu se ocupau doar de activitatea sacerdotală, ci erau și dascăli în comunitate. Alături de biserică era o școală, «școala popii», unde au crescut numeroase generații de ghidighiceni, inclusiv fostul primar al municipiului Chișinău, Ion Costin, a urmat cursurile școlii de la noi.

În istoria bisericii, însă, a fost și o perioadă dramatică, atunci când a fost închisă. Din cauza unor oameni necinstiți care spuneau că sunt aproape de biserică, dar, totuși, cu inimile erau departe de adevărul Evangheliei. Au falsificat unele lucruri astfel încât peste noapte oamenii s-au trezit cu biserica închisă. Totuși, dacă în alte localități bisericile au fost transformate în case de cultură, magazin, depozit, aici s-a conservat. Timp de 30 de ani a fost abandonată și s-a degradat biserica, dar din fericire nu și oamenii, care mergeau noaptea în localitățile din apropiere la preoții de acolo. Chiar preotul dinaintea mea a fost adus din Cojușna de către săteni și el a reușit și redeschiderea bisericii”, ne-a mai povestit părintele consilier Maxim Melinti.

Biserica din Ghidighici nu este doar un lăcaș de închinăciune, ci și un centru vital al vieții comunitare plin de activități sociale, catehetice sau culturale.

Camera pentru părinți cu copii mici

De când a preluat parohiatul, părintele s-a ocupat în mod deosebit de copii și de tineri. Și a acordat atenție chiar și celor mai mici membri ai comunității. La data de 1 ianuarie 2017, în incinta bisericii a fost inaugurată camera pentru părinți cu copiii mici. Inițiativa avea să sprijine tinerii părinți care vin la biserică cu bebeluși, dar care, adesea, se lovesc de diferite probleme legate de alăptarea copilului, schimbarea scutecelor, plânsul și altele.

Încăperea a fost deschisă cu ajutorul unor sponsori care au oferit mobilier, televizor, calorifere și accesorii necesare pentru difuzarea slujbei din biserică. Cine stă cu copiii în această cameră poate urmări slujba transmisă direct din biserică pe un televizor și după momentul în care este rostită rugăciunea „Tatăl nostru”, toți copiii sunt aduși în lăcaş pentru a fi împăr­tășiți. „Trebuie să-i susţinem pe tineri - mămici și tătici, ca ei să aibă şi un confort minim, standard, dar şi să aibă posibilitatea să se roage la Liturghie, să asculte cuvântul lui Dumnezeu, să asculte Evanghelia, predica, toate cântările Sfintei Liturghii şi la final să meargă să se împărtășească. Duminica și de sărbători, cămă­ruța devine neîncăpătoare! Ne bucurăm foarte mult că părinții vin la începutul Liturghiei, iar nu la sfârșitul slujbei, doar ca să-i împărtășească pe cei micuți”, ne-a mai mărturisit părintele paroh.

Cateheze, școală de duminică și multă atenție pentru tineri

Prioritățile preoților din această comunitate sunt fără îndoială tinerii, deoarece ei sunt viitorul Bisericii și au nevoie de atenție deosebită. Astfel că părintele slujitor Vasile Manică îi are „în fișa postului” mai cu seamă pe tinerii din parohie, fiind și profesor de religie la două școli. Mai mult, a reușit să publice o serie de cărți dedicate educației copiilor, materiale didactice ce sunt folosite atât la școală, cât și la activitățile de la parohie. „Sunt preot de nouă ani și tot de atunci activez ca profesor de religie. Activitatea pe care o desfășor se referă la educație. Inclusiv predicile pe care le țin duminica sau la sărbători încerc să le îndrept tot spre domeniul educației, deoarece consider că este foarte important ca tinerii noștri să fie oameni educați. La biserică organizăm şcoala de duminică în fiecare săptămână, de cinci ani, ultimul an de activitate fiind desfășurat după cartea pe care am publicat-o. Cele trei cărți cuprind aceleași subiecte, în funcție de duminicile de peste an, însă sunt abordate la niveluri diferite, în funcție de vârstele copiilor. Avem o carte pentru grupa de vârstă 3-8 ani, o alta pentru 9-11 ani și încă una pentru vârsta 12-16 ani. Ceea ce este diferit la parohia noastră este că noi lucrăm pe trei categorii de vârstă, astfel încât să înțeleagă potrivit capaci­tăților lor.

Participă cu regularitate cam 50 de copii, la care se mai adaugă și alții care vin ocazional. Cei mai activi care au participat la școala duminicală au fost răsplătiți recent cu o excursie la Iași, unde am mers cu trenul și am avut posibilitatea să ne bucurăm de frumusețea oraşului. Am organizat în fiecare an pelerinaje, excursii la diferite centre culturale, mănăstiri sau alte obiective de interes din Republica Moldova. Înainte de începerea lecțiilor copiii servesc întotdeauna o masă caldă. Am promovat ca aceste praznice să fie făcute la biserică, pentru copii. La fel, când este câte o aniversare, părinții vin și sărbătoresc ziua la biserică. S-a ajuns ca părinții să se programeze din timp pentru a oferi masa caldă copiilor după slujbă. În perioada posturilor am servit întotdeauna bucate de post, pentru că este bine ca ei să se deprindă de mici cu acest obicei”, ne-a mărturisit părintele Vasile Manică.

De asemenea, un alt lucru bun realizat este amenajarea unei capele la şcoala unde predă, Liceul Teoretic „Hyperion” din orașul Durlești. Într-o încăpere pusă la dispoziție de conducerea unității de învățământ a reușit să amenajeze o mică bibliotecă, precum și un paraclis unde elevii, dar și profesorii pot veni se ceară ajutorul înainte de examene.

Pentru a-i atrage cât mai mult pe tineri, părintele folosește și tehnologii moderne precum tururi virtuale, ochelari VR sau alte dispozitive menite să le capteze cât mai mult atenția. Mai mult, a reușit să cumpere o imprimantă 3D cu ajutorul căreia proiectează și construiesc mici biserici sau alte obiecte legate de ora de religie.

„Insula fericirii”

La Ghidighici, cei doi preoți nu se ocupă doar de cei mici, ci și de cei mai puțin norocoși, care au nevoie de sprijin. Astfel, nu doar de sărbătorile mari, ci cu regularitate sunt desfășurate activități sociale și filantropice pentru a-i ajuta pe cei mai puțin norocoși.

Pentru a se desfășura corespunzător aceste activități s-a impus nevoia construirii unui spațiu special. Astfel, aici se construiește Centrul social „Insula Fericirii”, care va adăposti cantina socială, centrul de zi pentru copii din familii defavorizate (de tip afterschool), centrul de zi pentru persoane în etate, curățătorie socială, adăpost temporar pentru persoane aflate în dificultate (victime ale violenței domestice) și altele.

Lucrările se desfășoară în baza donațiilor benevole, astfel că orice sprijin este binevenit, informații despre aceasta putând fi găsite: AICI.

Burse de merit

Începând cu anul de studii 2021-2022, Parohia Ghidighici oferă burse de merit pentru reușită la studii gimnaziale și participare activă la ora de religie. Astfel, în 30 mai, în cadrul careului solemn „Ultimul Sunet”, părintele Maxim Melinti, paroh al Bisericii „Acoperământul Maicii Domnului” din Ghidighici, a menționat cinci elevi sârguincioși, talentați și exemplari, ai Gimnaziului „Ion T. Costin” din oraş, cu bursă de merit și cu suport bănesc. „Prin aceasta dorim să încurajăm copiii să învețe mai bine, să dea dovadă de dragoste față de școală și respect față de profesori, precum și evlavie și implicare activă în cadrul orei de religie”, a spus părintele paroh.