Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Biserica din Salina Târgu Ocna, unică în Europa
La împlinirea a 20 de ani de existenţă, biserica din Salina Târgu Ocna, ridicată de mineri ca să le fie scară către cer, a devenit un loc de pelerinaj de care se bucură toţi cei care ajung aici, fie ca simpli turişti, fie pentru tratamentul din sanatoriu. În inima Moldovei, pe pitoreasca vale a Trotuşului, se găseşte un mic oraş scufundat în adâncurile pământului. Mina Trotuş, din Târgu Ocna, nu este cunoscută doar pentru rezervele sale impresionante de sare, pentru labirinturile şerpuitoare de mii de metri, săpate de mâna omului în sute şi sute de ani, pentru staţiunea de tratament şi ştrandul cu apă sărată. În această salină, la o adâncime de 240 de metri, într-un imens perete de sare, se află o biserică ortodoxă unică în Europa. Biserica, ce poartă hramul Sfintei Varvara, ocrotitoarea minerilor, este unul dintre puţinele lăcaşuri de cult din ţara noastră construit în saline şi singurul din Europa realizat aproape integral din sare şi amplasat la o asemenea adâncime.
Două decenii de existenţă La începutul acestei luni, pe 4 decembrie, în ziua de prăznuire a hramului, biserica de sare din Târgu Ocna a marcat şi împlinirea a două decenii de existenţă. "Biserica, situată la 240 de metri faţă de suprafaţă, a fost ridicată în aprilie-decembrie 1992, la iniţiativa minerilor, fiind concepută şi proiectată de personalul salinei. Aproape tot ceea ce se poate vedea, stranele, iconostasele, masa din altar, abajurii, scaunul arhieresc şi alte obiecte de cult, a fost făcut din sare, de către oamenii care lucrează în mină. Inclusiv picturile realizate în bolniţele sculptate în pereţii din sare. Singura noutate este catapeteasma din lemn, veche, însă foarte bine conservată, care a fost adusă aici de arhimandritul Epifanie Bulancea, duhovnicul maicilor de la Mănăstirea "Măgura Ocnei", cel care a avut în grijă această biserică până în 1997", spune preotul Vasile Panţîru, de la Parohia "Buna Vestire" din Târgu Ocna. "Dacă, de la Hristos încoace, creştinii au fost socotiţi "sarea pământului", aceasta înseamnă că ei sunt esenţiali pentru lume. Iar dacă de sare nu ne putem lipsi, căci fără ea totul devine insipid şi inconsumabil, tot aşa şi lumea fără creştini ar deveni o "sahană" aridă şi lipsită de viaţă. Preoţii şi credincioşii noştri din Târgu-Ocna au sentimentul că ei sunt "sarea", adică elementul care ţine echilibrul oraşului lor, şi au arătat acest lucru prin faptul că, în inima sării din munţii aceştia, au săpat un lăcaş de închinare în numele Sfintei Mari Muceniţe Varvara, mireasa lui Hristos şi ocrotitoarea tuturor minerilor care se ostenesc în galeriile pământului pentru a scoate bogăţiile necesare vieţii oamenilor. La împlinirea celor 20 de ani de existenţă a acestui sfânt lăcaş, ne amintim de cei care au ctitorisit această poartă a cerului şi binecuvântăm curgerea vremii pentru toţi cei care se roagă şi se ostenesc în acest loc binecuvântat", a fost mesajul transmis de Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, cu ocazia hramului bisericii din salină. Ziua Sfintei Muceniţe Varvara este pentru mineri una de sărbătoare şi de pomenire o ortacilor dispăruţi. Tradiţia sărbătoririi Sfintei Varvara a fost adusă, acum mai bine de 100 de ani, de muncitorii mineri din Silezia, angajaţi la Exploatarea Minieră de la Lupeni. De atunci, în fiecare an, minerii omagiază această zi prin comemorarea ortacilor dispăruţi în nefericitele accidente care au întunecat istoria mineritului din Valea Jiului şi se roagă pentru protejarea celor care, zi de zi, îşi riscă viaţa intrând în măruntaiele pământului. Istoria consemnează că Sfânta Mare Muceniţă Varvara s-a născut în vremea împăratului Maximian (284-305), într-o cetate din răsăritul Imperiului Bizantin. Legendele populare spun că sfânta, devenită creştină şi fugind de tatăl ei, mare închinător şi iubitor de idoli, s-a refugiat la ortacii care lucrau într-o mină de argint.