Sfânta Muceniţă Ecaterina este prăznuită în Biserica Ortodoxă pe 25 noiembrie, iar printre puţinele biserici ocrotite de jertfelnicia eruditei Ecaterina, născută într-o familie de rang înalt din Alexandria Egiptului, se numără cea din satul ieşean Ulmi. Deşi se află pe drumul Hârlăului, la 50 km de Iaşi, cel mai vechi sat al comunei Belceşti îşi scrie în continuare istoria în tihnă. Asemenea muceniciei Sfintei Ecaterina, oamenii de aici au tras din greu să scoată ochii în lume, dar au răzbit cu ajutorul a trei mari piloni pe care s-au sprijinit: familia, şcoala şi Biserica.
Biserica Domnească din Capitală, sub semnul „Bunei Vestiri”
Turiştii o admiră şi îi surprind frumuseţea monumentală în fotografii, credincioşii se bucură de prezenţa sa binefăcătoare, iar istoricii apreciază că ar fi cea mai veche biserică din Bucureşti şi o adevărată bijuterie a artei vechi româneşti. În apropiere de Piaţa Unirii, peste drum de Hanul lui Manuc, se înalţă Biserica Domnească „Sfântul Anton” - Curtea Veche, Paraclis Patriarhal. Un sfânt locaş în care de sute de ani pulsează trăirea autentică ortodoxă, sub semnul comuniunii şi al „Bunei Vestiri” - hramul istoric al acestui însemnat reper spiritual al neamului.
Este o onoare şi un gest real de continuitate pentru orice creştin să îşi plece genunchii la rugăciune în ctitoria lui Mircea Ciobanul (1558-1559). Aici s-au rugat cu deplină credinţă şi evlavie Mihai Viteazul, Matei Basarab, Şerban Cantacuzino, Sfântul Constantin Brâncoveanu şi alţi iluştri voievozi din veacurile XVI-XVIII. În decursul vremii, biserica a fost locul de desfăşurare a multor ceremonii cu fast, în primul rând ceremonia ungerii domnilor Ţării Româneşti, care îşi aveau reşedinţa în casele domneşti din apropiere, şi a jurământului de credinţă depus de boieri şi slujitori, potrivit istoricilor Panait I. Panait şi Dumitru Almaş.
La fel ca în vechime, când în preajma curţii domneşti era concentrată viaţa economică a urbei, atmosfera de astăzi din apropierea bisericii a rămas aceeaşi, întreţinută fiind de comercianţii ambulanţi, atelierele de meşteşugari, terase, restaurante. Ca o mărturie a trecerii lor prin timp au rămas denumirile străzilor (fostele „uliţe”): Blănari, Şelari, Mămulari, Boiangii, Bărbieri, Lipscani etc. Biserica „Buna Vestire” este singurul locaş de închinare rămas în picioare din rândul celor construite la vechea curte domnească (numită după părăsirea ei, în 1775, Curtea Veche), cunoscută în trecut drept „Biserica Domnească Mare”.
Înnoire şi filantropie
O legătură frumoasă cu trecutul (marcat de existenţa breslei bucătarilor din Bucureşti, care spre sfârşitul sec. al XVIII-lea a avut în grijă unul dintre paraclisele bisericii - au fost două paraclise în total, demolate în timp) este în prezent proiectul social-filantropic „Masa milosteniei”. Astfel, ca urmare a colaborării între parohie şi restaurantul „Mica Elveţie”, mai multe persoane nevoiaşe din oraş primesc o masă caldă o dată pe săptămână.
Parohia „Sfântul Anton” - Curtea Veche a susţinut programul de sprijin alimentar pe anul 2016 al familiilor defavorizate aflate în evidenţa Protoieriilor Sector 3 şi 4 Capitală prin oferirea a 16 tone de alimente din prinoasele aduse de credincioşi la biserică.
Preoţi cu experienţă şi buni cunoscători ai nevoilor enoriaşilor de care se îngrijesc, slujitorii frumoasei Biserici Domneşti sunt preocupaţi atât de hrana trupului, cât şi de hrana spirituală şi intelectuală a acestora. În cadrul conferinţelor susţinute la Biserica Domnească, oamenii găsesc răspunsuri la întrebările cu care se confruntă zilnic. De asemenea, obiectele adăpostite în muzeul parohial sunt o sursă de cunoaştere a trecutului pentru toate generaţiile, la fel ca şi pelerinajele organizate la mănăstirile din ţară. Bine primite de credincioşi sunt şi concertele care au loc în spaţiul sacru al bisericii cu diferite ocazii, dintre cele mai apreciate fiind cel de muzică populară, din luna septembrie 2016, intitulat „Cântec pentru suflet românesc”.
Atenţi nu doar la fiii duhovniceşti aflaţi în viaţă, ci şi la cei trecuţi la Domnul, părinţii slujitori s-au adunat în rugăciune, alături de comunitatea parohială, în zilele fierbinţi în care și-au aflat sfârșitul pământesc zeci de tineri prinşi sub focul din Clubul Colectiv, pe care nu i-au dat uitării nici la un an de zile de la producerea tragicului eveniment. Mai mult, într-una din zilele lunii martie a acestui an, a fost oficiată o slujbă de pomenire pentru deținuții politici din timpul regimului comunist ateu și a celor din lagăre și închisori care au pătimit pentru apărarea patriei și a credinței ortodoxe strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea și demnitatea poporului român.
O altă realizare notabilă a Bisericii „Sfântul Anton” - Curtea Veche este amenajarea, la începutul acestui an, a unui magazin nou de obiecte şi cărţi bisericeşti.
Fapt îmbucurător, copiii şi adolescenţii sunt familiarizaţi cu sfântul locaş. De la cele mai fragede vârste sunt prezenţi la sfintele slujbe alături de părinţii lor. Revin adesea prin intermediul programelor educaţionale pe care le urmează, însoţiţi de pedagogi. De curând, micuţii de la Grădiniţa „Pisicile aristocrate” au fost vizitatorii ctitoriei din centrul vechi al Bucureştiului. Zâmbetele lor nevinovate au fost captate în revista „Biserica Domnească”, buletinul parohiei, o cronică a celor mai importante evenimente petrecute aici.
În centrul atenţiei tuturor rămâne icoana făcătoare de minuni a Sfântului Antonie cel Mare, datorită minunilor săvârşite în urma credinţei smerite a dreptmăritorilor creştini, care s-au închinat înaintea ei şi au cerut ajutor marelui Avvă egiptean. Icoana ca şi lăcaşul de cult, afectat parţial, au scăpat din marele incendiu din 23 martie 1847, spre deosebire de celelalte clădiri din centrul Capitalei arse până la temelie. Lucrările executate după incendiu au schimbat aspectul exterior al monumentului, care a devenit neo-gotic - stil la modă în acea vreme, promovat de arhitecţii germani sau austrieci. Acesta a fost motivul pentru care biserica va fi din nou restaurată în secolul nostru. Prima restaurare a fost începută în anul 1914 de arhitectul Gheorghe Lupu. O nouă restaurare a fost executată între anii 1928 și 1935 de arhitectul Horia Teodora. Conform specialiştilor, aceste lucrări, supravegheate de marele istoric Nicolae Iorga, au avut meritul de a fi redat monumentului aproape în întregime înfăţişarea şi strălucirea de la început.
După cutremurul din 1977, biserica a fost iarăşi reparată, iar slujba Sfinţirii lucrărilor de reînnoire a avut loc în ziua de 17 ianuarie 1983, odată cu prăznuirea Sfântului Antonie cel Mare, al doilea patron al sfântului locaş.
În anul 2006 a fost schimbată piatra Sfintei Mese şi s-a executat uşa exterioară la Sfântul Altar. Apoi, în anul 2007 a fost restaurată pictura bisericii. Şi catapeteasma a fost restaurată în 2008, an în care Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a acordat bisericii demnitatea de Paraclis Patriarhal. În cursul anului 2010 și la începutul anului 2011 s-a realizat lucrarea de refacere exterioară a bisericii, pentru ca pe parcursul anului 2011 să aibă loc ample lucrări de consolidare şi refacere a clopotniţei, a anexelor ei, dar și refacerea exterioară a muzeului parohial.
În anul 2013, în ziua de 16 iunie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a resfințit Biserica Domnească, eveniment care a încununat munca de restaurare și consolidare interioară și exterioară a celei mai vechi biserici din București.