Puține sunt locașurile de cult de la noi care, prin zidirea lor într-un perimetru istorico-spiritual ancestral, poartă în veșnicie un mesaj atât de intens de continuitate neîntreruptă a credinței. Biserica parohială „Sfânta Treime” din satul Popești, lângă orașul Mihăilești, județul Giurgiu, a fost ridicată pe ruinele anticei cetăți dacice Argedava (reședința regelui Burebista), în 1678, pe timpul domnitorului Șerban Cantacuzino, și terminată în 1689, în vremea Sfântului Constantin Brâncoveanu, fiind pictată de ucenici ai lui Pârvu Mutu.
O civilizație formidabilă, cu rădăcini identitare adânc înfipte într-un trecut glorios, calcă timpul și aduce, printr-un extraordinar locaș de cult ortodox, în prezentul nostru tulburat de neîncetate încercări, un sentiment de forță și credință vie ce-ți dau siguranța unei statornicii neîntrerupte în veșnicie. Acesta este sentimentul pe care îl încerci atunci când vizitezi Biserica „Sfânta Treime” din Popești, județul Giurgiu, de pe cursul Argeșului.
Ctitorie brâncovenească
Sfântul locaș este ctitorit de Cârstea vel vistier Popescu, ca biserică a curții sale boierești, la 1678, și terminată în 1689, pe vremea a doi mari domni ai Țării Românești: Șerban Voievod Cantacuzino și Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, după cum ne încredințează tabloul votiv al bisericii. Ctitorul dimpreună cu soția sa, doamna Ilina, sunt înhumați într-o gropniță în partea sudică a pronaosului. Ei au lăsat în urmă nu numai o biserică frumoasă, ci și doisprezece copii. Chipul exterior al sfântului locaș de astăzi diferă de cel original ca urmare a numeroaselor reparații și modificări care i s-au adus în urma cutremurelor sau a altor vicisitudini ale timpului. Dar ceea o face unică în zonă, și nu numai, este locul pe care a fost ridicată. Căci Popeștiul este o așezare locuită neîntrerupt aproape încă din Epoca Bronzului. Dar cea mai importantă perioadă de viețuire este cea geto-dacică, din secolele 2-1 î. Hr., care o vădește ca un puternic centru politic, militar și economic al epocii. Așezarea a fost identificată de cercetători ca fiind Argedava (teză neîmpărtășită de toți), cetatea amintită în Decretul în cinstea lui Acornion din Dyonisopolis, puternic centru politic al uniunii tribale getice, din sânul căreia s-a ridicat Burebista, și presupusă reședință a tatălui acestuia. Despre importanța și valoarea sitului arheologic vorbesc rămășițele palatului lui Burebista, sanctuarul, atelierele de olărit, urmele locuințelor impunătoare ale vitejilor tarabostes, medalionul de aur cu chipul zeiței Bendis, candelabrul de teracotă cu trei brațe, necropolele tumulare de incinerație, cadranul solar din piatră etc., descoperite de arheologi.
Legături peste veacuri
Biserica de la Popești se așază firesc în istoria zonei și legitimează în viitorime statornicia unui neam și mai ales credința lui. Un duh curat leagă peste veacuri atât de multe culmi ale trecutului nostru încât poți spune că locul acesta este cu adevărat ales de Dumnezeu. Căci puține asemenea lui adună într-un sigur punct regi și zeități ale Antichității, domni și martiri creștini, pictori ce poartă în vârful pensulelor lor suflul divin, lăsându-ne nouă o moștenire aparte și un loc sub soare de care, din nefericire, nu totdeauna suntem demni.
De 18 ani slujește la Altarul acestei biserici părintele paroh Mihăiță Constantin. Și cam tot de atâția depune eforturi pentru a salva de la pieire și a readuce în circuitul valoric românesc monumentul.
„Ceea ce m-a impresionat când am ajuns aici a fost așezarea bisericii în vecinătatea cetății Argedava, fiind despărțite doar de o viroagă care pe vremuri era inundabilă. Apoi m-au impresionat arhitectura ei, adică stilul brâncovenesc, și pictura. Toate acestea probează veșnicia neamului și a culturii noastre ortodoxe. Pictura sfântului locaș, realizată pe vremea Sfântului Constantin Brâncoveanu, s-a conservat destul de bine. O parte din ea a fost curățată de fum. Icoana Pantocrator s-a păstrat aproape în întregime în forma inițială. Nicolae Iorga sublinia într-un document că biserica noastră este una dintre cele mai importante din punct de vedere arhitectonic și pictural, din zona de sud a Dunării. Prin intervenția specialiștilor în monumente istorice s-au identificat portretele domnitorilor Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, pe lângă cele ale ctitorului, Cârstea Popescul vel vistiernic, de la care se păstrează și numele satului. Sfântul Constantin Brâncoveanu este înfățișat împreună cu doamna Maria. Pictura este realizată de ucenici ai renumitului zugrav Pârvu Mutu. Săpăturile arheologice care s-au făcut în jurul bisericii au scos la lumină o cantitate importantă de material. Artefactele găsite atestă prezența strămoșilor noștri geto-daci în zonă. S-au descoperit un vas de provizii în care se păstrau cerealele, o râșniță și multe alte obiecte de natură casnică. Într-un asemenea perimetru sacru și istoric, evident, dăinuie simțul unei continuități. De aceea slujesc aici cu sentimentul unei responsabilități aparte, având în vedere că la Altarul acestei bisericii s-au oficiat, neîntrerupt, mii de Sfinte Liturghii. Istoricii spun că nu întâmplător locașul a fost ridicat aici, în situl arheologic. Ei cred că prin acest lucru s-a urmărit de fapt sublinierea importanței lui în istoria zonei”, ne mărturisește părintele paroh.
Am plecat de la Biserica „Sfânta Treime” atinși de o stare de bine, protejați într-un fel de miile de rugăciuni care s-au rostit între zidurile ei. Și ca să nu uităm că am pășit într-un loc ales din începuturi de Dumnezeu, pe retină ni s-au lipit chipul balaurului de pe catapeteasmă și dantelăria ușilor împărătești, rămășițe originale sculptate în lemn, ce amintesc de blazonul Basarabilor, după cum spune academicianul Răzvan Theodorescu.
Semne ancestrale ale unei tainice dăinuiri dincolo de timp, dincolo de spațiu, ale unui popor născut sub brațele Crucii lui Hristos.
