Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Biserica Sfintei Treimi din Crasna, Cernăuţi, loc de rugăciune şi reconciliere

Biserica Sfintei Treimi din Crasna, Cernăuţi, loc de rugăciune şi reconciliere

Galerie foto (5) Galerie foto (5) Reportaj
Un articol de: Pr. Eugeniu Rogoti - 21 Aug, 2022

Localitatea Crasna din regiunea Cernăuţi, unde majoritatea vieţuitorilor sunt români, are mai multe biserici. Într-una din mahalalele acesteia, numite de localnici „cotul Huta”, pe terenul unui fost lăcaş de cult evanghelic, a fost construită o frumoasă biserică închinată Sfintei Treimi, unde se roagă credincioşii din apropiere şi au loc multiple activităţi sociale. Părintele Paulin Pavlenco, cel care a construit această biserică, îi poartă de grijă şi pe lângă ea a mai zidit la marginea satului o mănăstire închinată Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. 

După slujba hramului Bisericii Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, săvârşită de părintele Paulin Pavlenco în lăcaşul vechi, ca amintire a anilor petrecuţi acolo, am mers cu sfinţia sa în biserica pe care a zidit-o în anii 1991-1993. Biserica se află la o margine de sat, lângă una dintre grădiniţe şi te întâmpină asemenea unei catedrale, în comparaţie cu construcţiile mici din preajmă.

Părintele Paulin a făcut studii la finele anilor 1980 la Academia Teologică din Leningrad. Acolo a fost hirotonit, în 1990, în Cate­drala Alexandr Nevski de Episcopul Proclu, delegat al Mitropolitului Alexei, care atunci fusese ales Patriarh al Moscovei. Soţia nu l-a putut urma la o parohie din Leningrad, pentru că nu suporta medical clima umedă de acolo. Astfel, părintele Paulin a revenit după un an în regiunea Cernăuţi, în satul natal.

La Leningrad părintele a slujit în locul unui arhimandrit, cu program de mănăstire, fapt care l-a ajutat apoi în raportul său cu monahii, de unde şi ctitorirea mănăstirii de maici din Crasna. Cu binecuvântarea Episcopului Onufrie, actualul Mitropolit al Kievului, părintele Paulin a mers ca preot coslujitor la biserica principală din Crasna, închinată Sfântului Ioan Botezătorul. Acolo a slujit până la sfinţirea noii biserici, zidită lângă cea veche, închinată Maicii Domnului. 

Misiunea zidirii unui nou lăcaş de cult

După aceea, părintele Paulin a fost trimis pentru aproape doi ani într-un sat vecin. În acel timp, vecinii locului unde se aflase în perioada interbelică biserica (kirke) evanghelică ce aparţinuse locuitorilor germani din sat. Cum acea biserică nu a mai avut enoriaşi după cel de-al Doilea Război Mondial, ea a intrat într-o stare mare de degradare şi oamenii din zonă au dorit să aibă acolo o biserică ortodoxă, ei fiind ortodocşi. A fost complicat să obţină aprobări de la autorităţi pentru demolarea ruinelor bisericii evanghelice şi construirea bisericii ortodoxe, însă cu ajutorul lui Dumnezeu şi al enoriaşilor, biserica a fost ridicată, iar în 1993 sfinţită.

Biserica este închinată Prea­sfintei Treimi. Cărămida din biserica evanghelică a fost folosită la zidăria noii biserici ortodoxe, pentru a fi mărturie a continuităţii şi recuperării memoriei a ceea ce a fost înainte. În 1995 biserica a fost sfinţită şi cu pictură. Cu ocazia sfinţirii, părintele Paulin a primit o decoraţie deosebită din partea Mitropolitului Vladimir Sabodan al Kievului. După ctitorirea mănăstirii, părintele Paulin a mers să slujească şi acolo, dar a rămas până la urmă la parohie, la insistenţa credincioşilor.

Slujbele la biserică se desfăşoară după un program obişnuit de parohie, sâmbăta, duminica şi la sărbători. Cotul Huta are o populaţie amestecată. Acolo trăiesc români, ucraineni, ruşi şi câteva familii de maghiari. Slujbele au loc pentru toţi, ca să le înţeleagă, în limba română şi slavonă. În faţa bisericii a fost zidită o clopotniţă mare, iar în lateral, lângă locul unde fusese biserica evanghelică, a fost construită o căsuţă mică unde sunt două camere de gospodărire a lăcaşului. Corul bisericii este format din credincioşii din sat, care au învăţat notele şi cântă foarte frumos.

Puterea de slujire vine de la Dumnezeu, prin Liturghie

În ziua Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, preoţii din zonă, inclusiv părintele Paulin, merg la slujbă la hramul bisericii mari din Crasna. Pentru părintele Paulin acest lucru are o semnificaţie şi mai aparte, deoarece el chiar a slujit în primul an de la revenirea din Rusia în acea biserică veche, unde se mai fac slujbe acum doar de hram: „O Liturghie trăită, pe care o simt şi care îmi dă multă putere. Putere care vine de la Dumnezeu, prin Sfânta Liturghie. Eu nu am moştenit nimic. Am venit pe pământ gol şi de la zero am reuşit, cu ajutorul credincioşilor, să fac ceea ce am făcut. Spun asta în numele lui Dumnezeu - Sfânta Treime, în a Cărei biserică ne aflăm noi acum”, ne-a spus părintele Paulin.

Despre multe fapte deosebite ne-a povestit părintele Paulin în legătură cu Biserica Sfintei Treimi din Crasna, construită cu trudă de crăsnenii care cu inimă largă au ajutat şi la zidirea mănăstirii. Una dintre acestea o reprezintă o căţeluşă fără nume care îi întâmpină pe toţi cei care intră pe poarta bisericii. Aceasta a venit în una din zile, cu mai mulţi ani în urmă şi de atunci păzeşte biserica, ale cărei porţi nu sunt închise niciodată din acest motiv.

Parohia a ajutat şi ajută în continuare refugiaţii din regiunile de est ale Ucrainei, afectate de războiul început pe 24 februarie. Toţi se roagă şi nădăjduiesc să fie cât mai curând pace, ca să se întoarcă la casele lor, mulţumind lui Dumnezeu pentru sprijinul primit de la locuitorii din Crasna.