Biserica „Sfinții Arhangheli” din Orăștie, o catedrală a Marii Uniri

Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Orăștie este rodul rugăciunilor înălțate de generații de români din ținutul Hunedoarei. Marele vis al românilor din Orăștie de a avea o biserică în cetate, un locaș reprezentativ pentru comunitatea lor, s-a înfiripat după Marea Unire de la 1918, prin ridicarea unei catedrale a ortodocșilor din aceste părți.

Începutul secolului 20 găsea Orăștia la marginea Imperiului austro-ungar, într-un context multietnic și multicultural în care românii erau majoritari, dar încă fără o biserică reprezentativă în cetate, așa cum aveau comu­nitățile săsești și maghiare.

Dorința de a construi o biserică măreață, o catedrală românească în cetate, era alimentată și de avântul patriotic și de afirmare a identității românești și ortodoxe în Transilvania, de la sfârşitul secolului al 19-lea, începutul secolului 20. În timpul războiului pentru independență din 1877-1878, românii din Orăştie sprijină cu fonduri şi diferite ajutoare armata română. Până la Unirea din 1918, românii din oraş îşi cer drepturile şi se implică în mişcarea privind realizarea unirii tuturor românilor.

La acestea se adaugă și motivația de ordin practic, biserica românilor de la acea vreme, aflată la marginea oraşului, fiind neîncăpătoare pentru credincioșii din Orăștie.

„Ideea construirii unei noi biserici s-a născut la începutul secolului 20, la 1900, când românii aveau o biserică veche, biserica din «Drumul Țării», la marginea orașului. Biserica aceea era neîncăpătoare și s-au gândit să facă niște abside sau să lungească ­Altarul, ceea ce au și făcut la sfârșitul secolului al 19-lea. Prelungind biserica cu un Altar nou, care pare mai mare decât Altarul catedralei, biserica tot nu a fost încăpătoare pentru români și atunci s-au gândit să construiască o nouă biserică, de mari dimensiuni. Construcția a pornit în 1936 și s-a finalizat «la roșu» în 1939”, ne-a spus parohul bisericii, preotul Alexandru Oltean.

După Marea Unire, prin eforturi deosebite și cu ajutor din partea mai multor personalități și instituții, orăștienii au reușit să zidească o biserică impunătoare. Arhitectura locașului este rezultatul unei simbioze între stiluri, având principala sursă de inspirație Catedrala „Sfânta Sofia” din Constantinopol, aşa cum este şi „sora” mai mare, catedrala de la Sibiu. Astfel, cupola bizantină se sprijină pe patru piloni și arce de legătură din fier-beton. De asemenea, se întâlnesc în biserica din Orăștie stilul gotic, prin turnul cu forma unei campanile venețiene, așa cum se găsește la Basilica San Marco din Veneția, stilul romanic, prin somptuozitatea zidirii, și stilul brâncovenesc, prin pridvorul de la exterior. Locașul este zidit din cărămidă refractară adusă de la Sântimbru, județul Alba, și beton armat, iar tencuiala a fost făcută în terasit.

Rod al Marii Uniri

Multe biserici impunătoare au fost ridicate în Transilvania odată cu unirea tuturor românilor.

De asemenea, şi „ceea ce s-a reușit la Orăștie este rezultatul Marii Uniri. Dacă nu ar fi fost Marea Unire de la 1918, noi nu am fi avut posibilitatea să construim această catedrală într-o piață săsească. Toate construcțiile dimprejur sunt case săsești. Orăștienii, în majoritate, erau români, dar erau în afara cetății. Piața cetății era, de fapt, piața de lângă bisericile sașilor și secuilor, maghiarilor, iar aici era Piața cea Nouă. În momentul în care s-a început construcția acestei biserici, s-a pus piatra de temelie, în 1936, atunci era numită Piața «Regina Maria». În piaţă era statuia regelui Ferdinand I Întregitorul, iar străzile dimprejur aveau denumiri ale perso­nalităților din Casa regală a României. Pentru a construi această catedrală a fost nevoie să se mute statuia regelui Ferdinand. S-a mutat pe locul unde au fost Jandarmeria și Regimentul 92 Infanterie, iar apoi comuniștii au făcut-o pierdută. Nu știm dacă au topit-o sau au ascuns-o, dar nu se mai găsește. În schimb, avem poze cu statuia, după care poate fi refăcută. În proiectul de reamenajare a centrului orașului, Primăria Orăștie se va îngriji să amplaseze și o statuie similară cu cea din acea vreme, față în față cu cea a regelui Burebista, cel care a unit triburile dacice”.

În 1943 s-au finalizat lucrările de zidire și de înfrumusețare. Erau ani grei, de război, dar voința românilor din Orăștie a fost de neînlăturat și au reușit să ducă până la capăt proiectul lor. Sfinţirea bisericii s-a făcut în 1945, pe 2 septembrie, de către Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, cu un sobor de 32 de preoţi. Cu acest prilej, biserica a primit hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”.

Catedrala cu un singur turn

Deşi proiectul inițial cuprindea două turnuri, din lipsă de fonduri, în anii războiului, s-a renunțat la construirea celui de-al doilea turn, iar mai apoi, în timpul regimului comunist, nu s-a mai putut reface planul iniţial.

„Lipsa celui de-al doilea turn are un mare avantaj pentru că pune în valoare cupola. Ne folosim de turn unde sunt cinci ­clopote, iar dacă ar fi fost și al doilea poate că ar fi eclipsat cupola. Toată lumea este încântată de cupolă”, continuă părintele Alexandru Oltean.

Costurile construirii acestei biserici s-au ridicat la 12 milioane de lei. 3 milioane de lei au provenit dintr-un fond început în 1926, la care au contribuit protopopul Ioan Moța, doctorul Aurel Vlad, Ioan Mihu și multe ale perso­nalități ale vremii, medici, jandarmi, avocați. Cele cinci clopote ale bisericii au fost turnate la ­Sibiu în 1938. Cel mai mic a fost donat de protopopul Ioan Moța și soția sa, Maria. „Comuniștii i-au șters numele de pe clopot, dar acum se vede. A donat pentru biserică și Asociația «Ioan Mihu», Ioan Mihu fiind deja trecut la cele veșnice, originar din Vinerea, de lângă Cugir. El a donat și casa parohială, care acum este sediul Protopopiatului Orăștie. Fondul asociației a contribuit la construirea bisericii. 3 milioane a pus, apoi, Banca Națională a României”, mai spune părintele ­Alexandru Oltean.

Cu ajutorul doctorului Aurel Vlad, care a fost o perioadă și ministru, având legături cu auto­ritățile din București, s-a reușit contractarea Întreprinderilor „Ing. Tiberiu Eremie” din București pentru a construi locașul de cult. Sculptorul bisericii este Anghel Dima, cel care a realizat mobilierul pentru biserica de la Cimitirul Bellu din București. Măreața biserică din Orăștie, catedrala ortodoxă a orașului, avea să fie ridicată prin legăturile puternice cu noua administrație românească de la București, arătând solidaritatea românilor din țara ­întregită după Primul Război Mondial.

Proiectul ridicării unei biserici-catedrale la Orăștie s-a materializat şi prin implicarea protopopului Ioan Moța, care, la 1935, adunase deja o bună parte din suma necesară zidirii, iar la 1936 avea să pună piatra de temelie, în prezența Episcopului-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Teodor Scorobeț.

„Protopopul Ioan Moța a fost un patriot, un luptător pentru Marea Unire. Este prea puțin menționat din cauza faptului că fiul lui, Ionel Moța, s-a căsătorit cu sora lui Corneliu Zelea ­Codreanu și a fost unul dintre membrii fondatori ai Mișcării Legionare. În 1902, preotul Ioan Moța pe atunci muta ziarul «Libertatea» la Orăștie, devenea directorul lui și începea lupta prin acest ziar pentru drepturile românilor din Transilvania. În 1916 a ajuns la București și cei de acolo, văzându-l, l-au trimis în Statele Unite ale Americii, la Cleveland. Aici a tipărit «Libertatea», conștient că propovăduirea lui nu este doar de la amvon, ci și prin publicații. Prin acest ziar a luptat pentru Marea Unire. El și alți trei preoți și un profesor au fost trimiși în SUA, iar semnalul Marii Uniri de acolo a venit. Protopopul Ioan Moța avea legături puternice și cu regalitatea”, ne-a spus părintele ­Alexandru Oltean. În 1940, în 20 noiembrie, protopopul Ioan Moța a fost prohodit în biserica pentru care s-a implicat atât de mult. Pictura locașului era abia începută, se realizase doar ­Pantocratorul. În 1942 s-a finalizat pictura locașului, opera lui Dimitrie Belizarie, pictorul ­Catedralei Patriarhale. Este o pictură neobizantină, deosebită.

„Se întâlnește foarte des motivul păunului. Păunii sorb dintr-un vas cu două toarte, iar acest motiv este întâlnit și în sculptură. Este un motiv oriental, dar venit prin coloniștii aduși de romani. În mitologia greacă era simbolul fertilității, dar în iconografie a ­devenit simbolul lui Hristos. ­Pasărea, odată cu trecerea iernii, își lasă penele, este simbolul ­învierii și al nemuririi. De multe ori păunul era așezat pe piatra funerară, ca un simbol al învierii. Păunul este reprezentat cu coada în jos, simbol al smereniei”, mai spune părintele paroh. Pictura din interior se completează cu cea de la exterior, mai exact cu evan­gheliștii zugrăviți aproape de ­cupolă.

Arhitect de biserici în Transilvania

Între personalitățile implicate în construirea bisericii se numără și arhitectul George Cristinel, care a avut o contribuție mare în ridicarea mai multor biserici din ­Ardeal.

„A fost o personalitate care ar trebui făcută cunoscută mai mult în zilele noastre. Prima biserică din Ardeal construită de George Cristinel a fost catedrala din Cluj-Napoca, apoi a continuat cu biserica centrală din orașul Turda, iar prin legăturile avute cu Mitropolitul Nicolae Bălan a primit binecuvântarea să proiecteze 10 biserici în Ardeal. Este şi autorul crucii de pe Caraiman. La Sibiu, în Facultatea de Teologie Ortodoxă «Sfântul Andrei Șaguna» a proiectat paraclisul, iar dedesubt biblioteca. Este interesant de observat că același arhitect cooptat de Mitropolitul Nicolae Bălan a proiectat restaurarea bisericii vechi de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus”, spune părintele Alexandru Oltean.

De remarcat este că această biserică impunătoare, ce s-a ridicat ca dar al Marii Uniri pentru românii din Orăştie şi din zonă, s-a aflat în pericol la venirea comuniștilor la putere. Hramul Sfinților Arhangheli și acoperișul cu țigle verzi au fost socotite de comuniști semnele că locașul ar fi „templu legionar” și de aceea ar trebui dărâmat. Acest lucru nu s-a întâmplat, dar preoții de atunci au fost nevoiți să schimbe țigla de culoare verde, care a fost așezată pe acoperișul casei parohiale, actualmente o casă particulară, după cum a povestit ­părintele paroh.

Corul „Arhanghelii”

Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” este în prezent locașul de rugăciune pentru peste 2.000 de familii din Orăștie. Deși foarte mulți orăștieni sunt plecați în străinătate sau în alte orașe unde și-au găsit loc de muncă, cei rămași sunt atașați de biserica lor. Aici, de mult timp activează Corul „Arhanghelii”, apreciat atât pentru înfrumusețarea slujbelor religioase, cât și pentru profesionalismul membrilor, corul fiind premiat la mai multe festivaluri naționale și internaționale. Formaţia corală a fost înfiinţată în perioada 1945-1946 de profesorul de muzică Nicolae Praţia.

În catedrala din Orăștie se organizează anual, în luna decembrie, Festivalul-concurs „Cu noi este Dumnezeu”, care adună ansambluri corale din țară și care a devenit o manifestare apreciată pentru profesionalismul organizatoric și interesul crescut din partea participanților.

Catehezele „Să înțelegem Sfânta Liturghie”

În contextul crizei provocate de pandemia cu noul coronavirus, la Biserica „Sfinții Arhangheli ­Mihail și Gavriil” continuă unele activităţi, între care şi catehezele cu o grupă de copii cu vârste ­cuprinse între 8 și 12 ani.

„Proiectul catehetic este intitulat și l-am pornit de la un curs ținut de antiohieni în SUA. Eu traduc din engleză respectivul curs și o dată pe săptămână, joi seara, ne întâlnim cu cei mici în biserică, pentru că aici e locul unde poți să le prezinți un sfeșnic, o candelă și în același timp îi învățăm și cântările de la Sfânta Liturghie. I-am învățat să cânte condacul sărbătorii hramului și încercăm să-i încurajăm să vină la strană. Ei vor fi viitori cântăreți ai stranei. Ne propunem împreună cu pictorii de la Alba Iulia, care restaurează cele trei balcoane, să facem un cerc de mozaic bizantin, cu pietricele de râu, cu motive florale”, ne spune părintele paroh. Pregătirile pentru hramul din acest an au cuprins și lucrările de restaurare a balcoanelor.

Locașul este ocrotit și de Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Sfântul ­Antonie de la Iezerul Vâlcii și ­Ambrozie de la Mediolanum, credin­cioșii având posibilitatea să se închine la racla unde se păstrează fragmente din moaștele acestor sfinți. Părticica din moaștele Sfântului Ierarh Andrei Șaguna a fost oferită bisericii în 2015, la 70 de ani de la sfințirea ei, iar părticica din moaștele Sfântului Antonie de la Iezerul Vâlcii a fost oferită pentru că acest sfânt a fost negustor până la 64 de ani, Orăștie fiind în vechime oraș de negustori.

„La sfințirea bisericii în 1945 a cântat corul meseriașilor din Orăștie”, menționează părintele paroh. Moaștele Sfântului ­Ambrozie de la Mediolanum au fost aduse aici pentru că în curtea celor două biserici vechi din Orăștie s-au găsit ruinele unei ­rotonde cu hramul Sfântului ­Ambrozie, un sfânt cinstit în Apus, dar și în Răsăritul creștin.