Începând cu anul 1995, când Organizaţia World Vision şi-a început activitatea în zonă, viaţa parohiei Aroneanu, Protopopiatul Iaşi 2, a început să ia alt curs. Întreaga conjunctură a fost favorabilă pentru toate instituţiile din zonă. După cum spune părintele paroh, Ovidiu Buzenchi, rolul Word Vision a fost acela de a „ne aduna pe toţi reprezentaţii instituţiilor la masă şi să dialogăm. Poate că atunci am încercat noi să ne interesăm şi de problemele celorlalţi, până atunci fiecare cunoştea doar problemele instituţiei sale. O dată cu venirea World Vision ne-am adunat pentru întâlniri şi activităţi şi primarul, şi preotul şi directorul şcolii şi medicul şi poliţistul s.a.m.d.“.
Activităţi pentru vacanţa mare
Pe atunci, părintele era şi profesor de religie. Astfel, relaţia dintre preot şi profesori, dintre preot şi elevi a început să se îmbunătăţească. Au început să se apropie unii de alţii. Întrucât localitatea Aroneanu se află la mică distanţă de Iaşi, exista tendinţa tinerilor să plece în oraş, pentru că acolo găseau diverse forme de a-şi petrece timpul liber, mai ales în vacanţa de vară. „Dar dorinţa noastră, a profesorilor şi a dnei directoare, era ca să menţinem copiii aici. Pentru aceasta, am căutat să facem tot felul de activităţi. Chiar anul trecut am făcut noi un proiect împreună cu dna profesoară Liliana Bulgariu «Bine ai venit Vacanţa mare!», în cadrul căruia ne întâlneam de două sau de mai multe ori pe săptămână, implicându-i pe copii în activităţi de genul: cum să ne ne pregătim, de exemplu, pentru hramul bisericii. Şi aveam copii de diferite vârste - de la gimnaziu, liceu sau chiar şi studenţi. Fiind antrenaţi în aceste activităţi, sunt şi aproape de biserică. Dacă veneau de două ori pe săptămână la biserică, atunci veneau şi duminica sau sâmbăta, văzând că Biserica şi Şcoala le oferă timp pentru ei şi se interesează de felul în care ei îşi petrec timpul liber“, ne explică părintele paroh Ovidiu Buzenchi.
Excursii, expoziţii şi cateheze
Anul trecut au pregătit piesa „Fiul risipitor“. Ca răsplată pentru reuşita lor, ca un stimulent pentru dezvoltarea acestei activităţi, parohia şi Şcoala Aroneanu au căutat să organizeze un picnic, pentru ca ei să se cunoască mai bine, să relaţioneze între ei. Tot anul trecut, cu ajutorul World Vision, pentru că a fost o vacanţă pe care preotul a petrecut-o mai mult alături de copii şi de tineri, s-a mers într-o excursie de patru zile. La întoarcere s-a organizat o expoziţie cu fotografii din excursie, cu desene pe tema aceasta şi despre ce altceva i-a impresionat în cele patru zile. „Din â95-â96, de când am început parteneriatul cu World Vision, pot să spun că efectiv ne-am implicat chiar şi cadre didactice, chiar şi copii în a sprijini oamenii cu probleme din parohie. World Vision mai venea cu donaţii, cu ajutoare şi dădeam la familii mai nevoiaşe. S-au făcut diferite intervenţii în familii şi cel puţin o dată pe an se mergea în excursie. Făcea şcoala o excursie, dar făceam şi noi pelerinaj cu credincioşii şi luam şi copii sau tineri. Chiar dacă Worls Vision sponsoriza o parte din valoarea excursiei, restul trebuia să dea copiii sau credincioşii şi erau o parte dintre copiii care nu aveau. Şi atunci căutam noi resurse“, mai spune părintele.
Pe lângă acestea, vara se organizau cateheze pe teme stabilite dinainte. Era o atmosferă interactivă, în care copiii veneau cu propuneri. Citeau din Scriptură, voiau să memoreze texte, „să poată ei avea implicare directă în ceea ce făceam acolo, iar contribuţiua lor era importantă. Şi atunci, dându-le libertatea de a se exprima, era şi pentru ei o bucurie de a ne întâlni“, continuă pr. Buzenchi.
O asociaţie pentru rezolvarea problemelor comunităţii
De când se colaborează cu World Vision, s-a creat, la nivel de localitate, un grup de suport din care fac parte reprezentanţii instituţiilor, dar şi profesori sau alţi oameni din sat. Anul trecut s-au pus bazele unei asociaţii care să preia toată activitatea pe care o desfăşoară acum World Vision, astfel încât, atunci când aceasta se va retrage, pentru că se va încheia proiectul, să nu se facă ruptura bruscă între ceea ce se face acum şi ce se va face pe viitor. Dacă până a interveni efectiv în problemele lor, oamenii priveau Biserica sau Şcoala cu mai puţină deschidere şi aveau încredere mai puţină în aceste instituţii, astăzi, când s-au derulat tot felul de activităţi şi proiecte în sat, oamenii „au văzut că suntem interesaţi de problemele lor, vrem să-i ajutăm şi să-i sprijinim şi atunci ne privesc altfel“, adaugă parohul de la Aroneanu.
▲ Primăria, un partener de nădejde
Majoritatea activităţilor de la Aroneanu sunt organizate în colaborare, iar Primăria s-a dovedit mereu a fi un partener de nădejde. Şi dna primar Maricica Gângă (foto) motivează aceasta ca fiind un lucru absolut normal, din moment ce este spre binele comunităţii. „De când m-am născut şi am început să percep lumea şi până astăzi, am înţeles că, în orice localitate, dacă primarul, preotul şi miliţianul, cum se spunea odată, nu au idei comune, nu se ajută unul pe altul, poporul simte. Ei ne taxeaxă după cum ne comportăm. Cred că lumea din sat, în momentul de faţă, a priceput că relaţia dintre Biserică şi Primărie este una normală şi sinceră. Dacă lucrăm împreună, lucrăm pentru toată lumea“, ne explică primarul comunei Aroneanu.
▲ Teatru despre comportamentul în biserică
Dna Liliana Bulgariu este, aşa cum ea a ţinut să sublinieze, în primul rând enoriaşă a acestei parohii şi apoi profesoară de matematică la şcoala din sat, de 10 de ani. „Nu vreau să supăr pe nimeni, dar am considerat întotdeauna că adevărata educaţie se face la biserică. De aceea, în colaborare cu părintele, am început diverse activităţi. Am început cu orele de cateheză, la şcoală, după care încet-încet, am început să deplasăm activităţile desfăşurate în şcoală spre Biserică, chiar în casa de prăznuire din curtea bisericii, în mediul cel mai potrivit. Apoi, ne-am gândit la unele scenete de teatru, adecvate mediului din biserică. Înainte de aceasta, am participat la activităţi realizate de actori în şcoală şi să zicem că am prins câte ceva din experienţa lor. Am adunat copiii, iar ei s-au arătat interesaţi. Atunci când am avut nevoie, la unele scenete care presupuneau ceva legat de tradiţie, am împrumutat costume de la şcoală, iar la sceneta din vara anului 2006, pentru care a fost nevoie de o costumaţie deosebită, s-a ocupat părintele, împrumund costume de la Teatrul Naţional din Iaşi. Ne bucurăm că s-au implicat copii de toate vârstele care au venit cu idei. Am făcut «Soacra cu trei nurori» şi o piesă despre comportamentul în biserică. Pentru aceasta am avut doar textul, dar am luat păreri de la fiecare. Am fost bucuroasă că elevii au participat şi că şi-au dorit acest lucru. Totul a fost la libera alegere, dar încet-încet s-au tras unii pe alţii şi vin din ce în ce mai mulţi“, se exprimă mulţumită dna profesoară.
