Misiunea social-filantropică a devenit în ultimii ani o importantă latură a implicării Bisericii în vieţile comunităţilor noastre. Astăzi vom cunoaşte mai multe despre una dintre bisericile noi din Sibiu, care a devenit reprezentativă pentru oraşul transilvănean nu doar prin frumuseţea ei, ci mai ales pentru că a adunat în jurul ei oameni cu suflet mare, care zilnic se jertfesc pentru a-i ajuta pe cei sărmani.
Eforturile unei comunităţi în a zidi un locaş de cult sunt uriaşe, mai ales când dorinţa oamenilor este a de a-I oferi lui Dumnezeu o jertfă pe măsura credinţei lor. Biserica „Naşterea Domnului“ din Parcul Tineretului al oraşului Sibiu ne dovedeşte încă o dată (dacă mai era nevoie) că atunci când jertfelnicia, credinţa şi hărnicia oamenilor sunt puse în slujba lui Dumnezeu, iau naştere lucruri măreţe. Oamenii care s-au legat sufleteşte de această biserică din Sibiu au înţeles de la început că puţinul timp liber, bănuţul rămas în fiecare lună şi energia fiinţei lor trebuie oferite lui Dumnezeu şi semenilor aflaţi în necazuri. Putem spune cu tărie că aici, în jurul unei biserici noi, am găsit acel elan de sorginte apostolică prin care credincioşii nu doar înalţă zidiri impresionante, ci le fac vii prin credinţa, rugăciunile, şi mai ales prin iubirea lor faţă de cei bătuţi de soartă. Aici vedem cum cele două laturi ale existenţei creştine, slujirea lui Dumnezeu şi slujirea aproapelui, nu pot exista una fără cealaltă.
Pentru a ne da seama cât de necesară era biserica amintită pentru comunitatea din jur, trebuie să ne imaginăm cartierul gării din Sibiu fără un locaş de închinare în apropiere şi pe credincioşii de aici parcurgând o distanţă considerabilă până la un loc de rugăciune. Primul gând al comunităţii de aici după evenimentele din 1989 a fost acela de a începe o lucrare sfântă, de a înălţa o biserică în apropiere de locuinţele lor. Primul paroh al comunităţii de aici a fost preotul Ioan Lupescu, în prezent slujitor în diaspora românească din Chicago, SUA. Până în anul 2000, slujbele religioase erau oficiate în biserica Parohiei Lazaret II. Din toamna anului 2000, părintele Ioan Lupescu a amenajat într-o magazie de pe un teren învecinat o capelă unde să se oficieze slujbele religioase.
Ridicată pe locul unde a fost dorit un aşezământ monahal
După câţiva ani de zbucium în căutarea unui loc prielnic şi în obţinerea autorizaţiilor de construcţie, în 2001, când paroh era aici protopopul Ioan Coşa, s-a aşezat piatra de temelie pentru actuala biserică. După cum ne-a explicat părintele Coşa, lucrarea lui Dumnezeu a făcut ca această biserică să fie începută pe un loc deja consacrat pentru ridicarea unui sfânt aşezământ. „Pe 19 iulie 1940, regele Carol I dona două hectare şi jumătate Mitropoliei Ardealului în această zonă pentru a se ridica un aşezământ de caritate, cu obşte de maici care să sprijine personalul medical din spitalele oraşului. Cele două hectare şi jumătate se aflau chiar pe locul actualului Parc al Tineretului, iar temelia acelui aşezământ a fost pusă chiar în centrul acestuia, aproape de biserica noastră“, ne-a spus părintele paroh, protopopul de Sibiu Ioan Coşa. Fiindcă vremurile dificile nu au mai permis înălţarea acelui aşezământ, totuşi, după mai bine de 70 de ani, pe terenul consacrat odinioară pentru a se zidi casă Domnului, s-a început construirea unei biserici parohiale.
Au urmat ani de trudă din partea preotului Ioan Coşa, a credincioşilor şi a autorităţilor care au susţinut această iniţiativă. Arhitectul Liviu Niculin a realizat proiectul, după modelul bisericii de la Mănăstirea Cozia şi al Bisericii „Sfântul Nicolae“ din Sibiu. Locaşul de cult a fost finalizat şi sfinţit în 2006, iar anul acesta, în Duminica a 4-a după Rusalii, au fost încununate toate eforturile parohiei, prin târnosirea picturii realizate de maestrul Marcel Codrescu. Slujbele de sfinţire au fost oficiate de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, iar aceste momente au rămas ca puncte de reper pentru viaţa acestei comunităţi.
Primul adăpost pentru oamenii străzii
Fiindcă slujirea lui Dumnezeu nu poate fi despărţită de cea a aproapelui, comunitatea din Lazaret a găsit timp, resurse materiale şi bunăvoinţă în a sprijini pe cei care sunt încercaţi de nevoi. Prin Departamentul social de la Arhiepiscopia Sibiului şi cu sprijinul mai multor parohii din oraş, s-a desfăşurat în iarna dintre anii 2006-2007 proiectul „Ajutor celor fără cămin“. Astfel, 70 de persoane fără adăpost au fost găzduite în spaţii amenajate în demisolul locaşului de cult pe toată perioada iernii. De amintit este faptul că şi actualul Adăpost de noapte din cetatea transilvană este amenajat într-un imobil al Parohiei Turnişor I. „În acea iarnă, nici un om al străzii nu a murit, aşa cum se întâmpla în alte ierni. Biserica de zid ne reprezintă pe noi, dar oricât de frumoasă ar fi o biserică, nu este desăvârşită fără credincioşi şi fără implicarea noastră în ajutorarea celor care au nevoie de atenţia noastră“, ne-a mai spus pr. Ioan Coşa.
Cantină socială pentru 50 de sărmani
Proiectele filantropice au continuat la biserica sibiană şi în anii următori, iar în prezent am putea spune că în această comunitate avem un model de împletire a slujirii liturgice cu cea a aproapelui. Demisolul bisericii este actualmente un complex de servicii sociale. Aici există o cantină socială unde 50 de persoane primesc zilnic masa de prânz. Proiectul se numeşte „Dăruind vei dobândi“ şi se desfăşoară în parteneriat cu Fundaţia „Papageno“ din Elveţia. Voluntari din parohie vin zilnic pentru a pregăti masa şi pentru a le aduce un zâmbet celor mai bine de 50 de beneficiari ai acestui serviciu social. „Proiectul a început în 2006. În fiecare toamnă, la 1 noiembrie, relansăm parteneriatul cu Fundaţia Papageno. O bună parte din an suportăm noi singuri toate cheltuielile“, explică părintele protopop Ioan Coşa.
Sărmanii hrăniţi de parohia sibiană primesc şi alte ajutoare. Nu este mare praznic la care credincioşii să nu ofere acestora îmbrăcăminte, încălţăminte şi alte ajutoare.
Meditaţii gratuite pentru elevi
Un alt proiect de la Biserica „Naşterea Domnului“ din Sibiu, menit să ofere ajutor oamenilor din parohie, este numit „Lumina lui Hristos luminează tuturor“. Elevi din parohie vin în fiecare săptămână şi beneficiază de meditaţii gratuite la limba română, limba engleză şi matematică. Meditaţiile sunt oferite de cadre didactice din comunitate, care fac gratuit această activitate. Lecţiile au loc tot în demisolul bisericii, unde există şi spaţii de petrecere a timpului liber într-un mod educativ pentru copii şi tineri. „Biserica noastră este un loc unic în comunitate. Aici vin copiii noştri pentru a li se sfinţi viaţa şi să fie îmbrăcaţi în haina albă a Sfântului Botez. Aici vin tinerii pentru a vedea care este scopul fericit al vieţii şi îşi unesc destinele prin Taina Sfintei Cununii. Aici vin cei plini de putere pentru a vedea slăbiciunea firii omeneşti. Aici vin bătrânii pentru a se mângâia la zorile sfârşitului vieţii. Aici vine toată suflarea creştinească pentru a se înduhovnci şi sfinţi şi pentru a se întări cu sfatul Atotputernicului Dumnezeu. Aici vom găsi poarta spre cer prin care vom vedea lumina lui Dumnezeu şi aici ne strigăm suferinţele şi nădăjduim că Dumnezeu ne aude“, a mai spus părintele Coşa.
