Bisericuţa de pe Dealul Mănăstirii

Străbatem şi azi Colinele Tutovei, în judeţul Bacău, pentru a ajunge într-un sat pe cât de izolat, pe atât de frumos: Mărăşti. Aici, în urmă cu mai bine de două veacuri, vornicul Mihalache Sturdza ridica o maiestuoasă biserică de lemn ce a rămas în zestrea aşezării până în zilele noastre.

Nesfârşită dragoste de Hristos şi de oameni trebuie să fi avut vornicul Mihalache Sturdza, urmaş de os domnesc, când s-a gândit a da chip de lemn bisericii de la Mărăşti. Aşezată bine pe un platouaş de pe Dealul Mănăstirii, în umbra unei perdele subţiri de salcâmi, aceasta minunează şi azi ochii nu doar prin frumuseţea arhitecturii, ci mai ales prin pecetea pe care meşterii au lăsat-o pe decorul ei. Zveltă şi graţioasă, cu o cămăşuială de lemn croită în cel mai gingaş chip, biserica este una dintre cele mai mari ctitorii de lemn din Moldova, încadrându-se în categoria celor numite generic „biserici boiereşti“. Din păcate, la fel ca în atâtea alte cazuri, locaşul suferă din cauza urmelor grele lăsate de timp şi de cari pe haina sa de bârne, iar comunitatea, mică şi împuţinată, este complet neputincioasă. De altfel, pe an ce trece, aşezarea, pitită printre dealurile Tutovei, devine tot mai pustie. Bătrânii sunt stâlpul satului şi al bisericii. Tinerii s-au tot dus, copii - cât să-i numeri pe degete. Şcoala e la un pas să se desfiinţeze. „Satul e destul de îmbătrânit. În şcoală mai sunt copii cât erau altădată într-o singură clasă. De aceea spun că e foarte greu, dacă nu chiar imposibil să putem restaura biserica, aşa cum ar merita un asemenea monument istoric, deşi asta ne-am dori cel mai mult“, spune părintele Ionuţ Avram, parohul de la Filipeni.

Biserica e ridicată pe coasta Dealului Mănăstirii din Mărăşti. Din comună, de la Filipeni, drumul, deşi scurt, e spart şi ciuruit, îngreunând cumplit accesul nu doar cu maşina, ci chiar pe jos, mai ales în perioadele ploioase. Dar chiar şi-aşa, merită străbătut. Pe şeile de deal ce-l însoţesc, de-o parte şi de alta, se văd smocuri dese din codrii de odinioară. Ici-colea, case pitice, împrejmuiri de ostreţe sau de nuiele împletite, pomi presăraţi prin vâlcele şi pe coclauri, parcele de viţă-de-vie şi-un aer reavăn, dulce, de pământ abia întors.

O poveste de 215 ani

Biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ de la Mărăşti a fost construită la 1801, de vornicul Mihalache Sturdza, nepotul lui Ioan Sturdza, domnul Moldovei. De proporţii însemnate, înzestrată cu odoare de mare preţ, locaşul boieresc a fost singura biserică a satului de atunci şi până azi. De altfel, până nu demult, aici s-au ţinut slujbe duminică de duminică. Acum, mai ales în perioadele reci, slujbele se ţin în biserica de la Brad, din satul vecin, unde există încălzire. „Aici facem slujbă la sărbătorile importante, la hramul bisericii, pentru că e foarte frig, iar oamenii sunt destul de în vârstă. Însă avem grijă de bisericuţă, după puterile noastre, mai ales că în jur este şi cimitirul satului“, explică parohul de la Mărăşti.

Stilul arhitectural

Biserica de lemn de la Mărăşti este construită din bârne de stejar, aşezate pe o talpă de stejar şi temelie de piatră şi încheiată, la colţuri, „în coadă de rândunică“. În 2007, din cauza faptului că bârnele s-au depărtat foarte mult, biserica a fost îmbrăcată în lambriu la exterior, iar în interior a fost tăbănuită cu scândură de brad.

Acoperişul este de draniţă, la fel ca la începuturile sale. Trebuie remarcate cele două turle mari, specific bisericilor boiereşti de secol XIX, precum şi turla mai mică, de deasupra Altarului, în formă de bulb de ceapă.

Pridvorul este o adăugire ulterioară, datând din anul 1923, an în care biserica a suferit o reparaţie generală. Alte reparaţii mai consistente au avut loc în 1965, iar ultimele în 2007.

Patrimoniul

Interiorul impresionează prin dimensiuni şi prin ştiinţa meşterilor de a folosi volumele. Locaşul are cafas, un element arhitectural destul de rar întâlnit la bisericile de lemn, precum şi un iconostas cu icoana Maicii Domnului cu Pruncul de mare valoare. De asemenea, un baldachin splendid decorat acoperă Sfânta Masă din Altar.

În patrimoniul bisericii boiereşti de la Mărăşti se păstrează numeroase cărţi de cult foarte vechi. Toate sunt rânduite într-o mică bibliotecă amenajată în Altar. Majoritatea sunt scrise în chirilică şi datează de la începutul secolului al XIX-lea.

Catapeteasma este piesa cea mai importantă din tezaurul acestei bisericuţe şi mândria localnicilor, fiind unică în rândul bisericilor de lemn din Moldova. Confecţionată din lemn de tei şi lucrată în stil rococo, aceasta este păstrătoarea unor picturi de mare expresivitate. „Din nefericire, neavând necesarul financiar, catapeteasma este acum într-un real pericol. Un proiect de restaurare, aşa cum prevede legislaţia monumentelor, n-o să ne putem niciodată permite“, spune, cu mâhnire, părintele Avram.

Mărăşti, sat răzeşesc