Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Bogăţie spirituală la Veneţia de Sus
Satele transilvane păstrează şi astăzi, în pofida vremurilor dificile, dragostea faţă de trecut şi de înaintaşi, dar şi faţă de cele sfinte şi de semeni. În aceste sate, adesea catalogate pe nedrept ca şi "părăsite", găsim comunităţi vii, unde biserica este inima şi centrul multora dintre activităţi. O astfel de parohie este şi Veneţia de Sus, din judeţul Braşov, comunitate ce se mândreşte cu o biserică unică în Ardeal.
Despre vechea localitate aşezată între Municipiul Făgăraş şi localitatea Hoghiz, despre satul cu nume celebru ce ne poartă gândul spre oraşul "plutitor" din peninsula italiană, nu sunt la îndemână prea multe date istorice. Curiozitatea legată de numele satului Veneţia de Sus a născut în mulţi întrebări despre originile acestui nume, probabil unic în ţară. Fără nici o legătură cu "oraşul gondolelor", localitatea braşoveană, asemenea Veneţiei de Jos, satul învecinat şi care ne deschide drumul spre Veneţia de Sus, şi-a primit numele de la râul ce străbate această vatră sătească. "Pietrele de la acest râu aveau o culoare vineţie. De fapt, localitatea era cunoscută iniţial chiar sub numele de "Vineţia de Sus", iar mai târziu a primit actualul nume", ne-a explicat preotul paroh de la Veneţia de Sus, părintele Laurenţiu Oană. Dacă prea multe informaţii istorice nu prea avem despre Veneţia de Sus, găsim aici un monument istoric unic în Transilvania, un lăcaş de cult ce dă mărturie despre vechimea românilor din această aşezare umană. Biserica "Sfânta Cuvioasă Parascheva" din Veneţia de Sus este unică pentru arhitectura ei deosebită, apropiată mai mult stilului brâncovenesc şi mai puţin celui întâlnit bisericilor din Ardeal. Informaţiile despre timpurile şi împrejurările în care a fost zidită biserica lipsesc şi ele, lăsând loc presupunerilor. Nu este greu, totuşi, să ne dăm seama că locuitorii de aici şi-au dorit foarte mult această biserică şi că au depus multă jertfă pentru a-şi vedea visul împlinit. Proiecte pentru copii Primele informaţii despre biserică ne spun că pictura a fost realizată la 1776, de ierodiaconul Constandin din Braţov, iar actualul turn a fost ridicat la 1830. Probabil că zidirea a avut loc cu mult timp înainte, date fiind vremurile şi posibilităţile comunităţii. Ceea ce a impresionat însă cel mai mult la Veneţia de Sus a fost viaţa comunităţii. Deşi o localitate mică, credincioşii au găsit mijloacele necesare pentru a-şi renova biserica. Şi aceasta pentru că lăcaşul de cult este mândria lor, dar şi locul unde, pe lângă slujbele religioase, au loc şi alte activităţi legate de parohie. Astfel, părintele paroh Laurenţiu Oană ne-a explicat că tinerii şi copiii din sat sunt angrenaţi în diferite acţiuni şi programe. De pildă, înainte de Crăciun, au avut loc ample pregătiri pentru tradiţionalul concert de colinde al copiilor. Proiectele catehetice ale Patriarhiei Române au fost implementate şi la Veneţia de Sus. Copiii au beneficiat de programele din cadrul proiectelor "Hristos împărtăşit copiilor" şi "Alege Şcoala!", iar participanţii la concursul "Copilul învaţă iubirea lui Hristos" au primit un premiu special. "Din păcate, încep să se piardă tradiţiile populare din satul nostru. Până acum câţiva ani, tinerii respectau obiceiurile de la mari sărbători, dar acum e mai greu să continuăm aceste frumoase tradiţii", ne-a mai spus părintele Oană. Între proiectele de viitor ale parohiei se află şi realizarea unei colecţii muzeografice, pentru care s-au adunat deja câteva obiecte populare vechi, cum ar fi unelte de ţesut sau costume tradiţionale. Grija cea mare a parohiei a fost, însă, restaurarea bisericii. Lucrările au început de mai bine de cinci ani, pe când păstorea aici părintele Laurenţiu Broscăţean. Actualul paroh a continuat lucrările, prin care s-a finalizat restaurarea picturii, s-au înlocuit catapeteasma, strănile şi parchetul, iar la exterior s-a refăcut acoperişul şi faţada, şi s-au făcut izolaţii şi alte lucrări de amenajare. Binecuvântarea acestor lucrări a avut loc la 21 octombire 2012, când Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, a liturghisit aici şi a târnosit lăcaşul de cult.