Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Reportaj Bogăţie spirituală la Veneţia de Sus

Bogăţie spirituală la Veneţia de Sus

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Reportaj
Un articol de: Ștefan Mărculeţ - 13 Ianuarie 2013

Satele transilvane păstrează şi astăzi, în pofida vremurilor dificile, dragostea faţă de trecut şi de înaintaşi, dar şi faţă de cele sfinte şi de semeni. În aceste sate, adesea catalogate pe nedrept ca şi "părăsite", găsim comunităţi vii, unde biserica este inima şi centrul multora dintre activităţi. O astfel de parohie este şi Veneţia de Sus, din judeţul Braşov, comunitate ce se mândreşte cu o biserică unică în Ardeal.

Despre vechea localitate aşezată între Municipiul Făgăraş şi localitatea Hoghiz, despre satul cu nume celebru ce ne poartă gândul spre oraşul "plutitor" din peninsula italiană, nu sunt la îndemână prea multe date istorice. Curiozitatea legată de numele satului Veneţia de Sus a născut în mulţi întrebări despre originile acestui nume, probabil unic în ţară. Fără nici o legătură cu "oraşul gondolelor", localitatea braşoveană, asemenea Veneţiei de Jos, satul învecinat şi care ne deschide drumul spre Veneţia de Sus, şi-a primit numele de la râul ce străbate această vatră sătească. "Pietrele de la acest râu aveau o culoare vineţie. De fapt, localitatea era cunoscută iniţial chiar sub numele de "Vineţia de Sus", iar mai târziu a primit actualul nume", ne-a explicat preotul paroh de la Veneţia de Sus, părintele Laurenţiu Oană.

Dacă prea multe informaţii istorice nu prea avem despre Veneţia de Sus, găsim aici un monument istoric unic în Transilvania, un lăcaş de cult ce dă mărturie despre vechimea românilor din această aşezare umană. Biserica "Sfânta Cuvioasă Parascheva" din Veneţia de Sus este unică pentru arhitectura ei deosebită, apropiată mai mult stilului brâncovenesc şi mai puţin celui întâlnit bisericilor din Ardeal. Informaţiile despre timpurile şi împrejurările în care a fost zidită biserica lipsesc şi ele, lăsând loc presupunerilor. Nu este greu, totuşi, să ne dăm seama că locuitorii de aici şi-au dorit foarte mult această biserică şi că au depus multă jertfă pentru a-şi vedea visul împlinit.

Proiecte pentru copii

Primele informaţii despre biserică ne spun că pictura a fost realizată la 1776, de ierodiaconul Constandin din Braţov, iar actualul turn a fost ridicat la 1830. Probabil că zidirea a avut loc cu mult timp înainte, date fiind vremurile şi posibilităţile comunităţii. Ceea ce a impresionat însă cel mai mult la Veneţia de Sus a fost viaţa comunităţii. Deşi o localitate mică, credincioşii au găsit mijloacele necesare pentru a-şi renova biserica. Şi aceasta pentru că lăcaşul de cult este mândria lor, dar şi locul unde, pe lângă slujbele religioase, au loc şi alte activităţi legate de parohie. Astfel, părintele paroh Laurenţiu Oană ne-a explicat că tinerii şi copiii din sat sunt angrenaţi în diferite acţiuni şi programe. De pildă, înainte de Crăciun, au avut loc ample pregătiri pentru tradiţionalul concert de colinde al copiilor. Proiectele catehetice ale Patriarhiei Române au fost implementate şi la Veneţia de Sus. Copiii au beneficiat de programele din cadrul proiectelor "Hristos împărtăşit copiilor" şi "Alege Şcoala!", iar participanţii la concursul "Copilul învaţă iubirea lui Hristos" au primit un premiu special. "Din păcate, încep să se piardă tradiţiile populare din satul nostru. Până acum câţiva ani, tinerii respectau obiceiurile de la mari sărbători, dar acum e mai greu să continuăm aceste frumoase tradiţii", ne-a mai spus părintele Oană.

Între proiectele de viitor ale parohiei se află şi realizarea unei colecţii muzeografice, pentru care s-au adunat deja câteva obiecte populare vechi, cum ar fi unelte de ţesut sau costume tradiţionale.

Grija cea mare a parohiei a fost, însă, restaurarea bisericii. Lucrările au început de mai bine de cinci ani, pe când păstorea aici părintele Laurenţiu Broscăţean. Actualul paroh a continuat lucrările, prin care s-a finalizat restaurarea picturii, s-au înlocuit catapeteasma, strănile şi parchetul, iar la exterior s-a refăcut acoperişul şi faţada, şi s-au făcut izolaţii şi alte lucrări de amenajare. Binecuvântarea acestor lucrări a avut loc la 21 octombire 2012, când Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, a liturghisit aici şi a târnosit lăcaşul de cult.