Brădet, o bijuterie de şase secole

Iubitorii de biserici cu vechime seculară au cu siguranţă pe harta inimii lor un semn în dreptul localităţii Brădet din judeţul Argeş, pentru că acolo există încă biserica de zid a schitului cu o istorie de peste şase secole. Este uimitor să afli o astfel de clădire rămasă în picioare de la ridicarea sa. Şi, totuşi, nu este o legendă această dăinuire, ci un adevăr probat cu documente istorice: biserica de la Brădet a fost construită în vremea domnitorului Mircea cel Bătrân (1386-1394 şi 1397-1418).

 La vechea bisericuţă, cu hramul „Înălţarea Domnului“, ce a fost cândva inima Schitului Brădet, ajungi cu ­bucuria de a vedea o bijuterie din piatră şi lemn, acoperită în interior şi în pridvor cu fresce de o rară frumuseţe bizantină.

Părintele Sorin Ilie Sorescu, preot aici din 2008, este încă pătruns de istoria acestui loc şi a studiat arhivele pentru a se încredinţa de adevărul vechimii: „Prima menţiune documentară a aşezării monahale de la Brădet datează din vremea lui Radu cel Mare, de la 14 mai 1506. Un document dat de acelaşi voievod în 1507, iunie 20, menţionează cumpărarea de către tatăl lui Dan-Vlad Călugărul a unei părţi din muntele Prislopul «de la egumenul din Brădet, de la Lazăr, pe un Tetraevangheliar şi preţul de 1.000 aspri»… Mai multe documente arată vechimea bisericii, dar cel mai important este poate pomelnicul triptic din vremea lui Matei Basarab, de la 1645, care are în frunte pe Mircea Voievod şi, ţinând seama de domnii ce-i urmează, acesta a fost identificat drept Mircea cel Bătrân. Acest pomelnic a fost restaurat şi se află în colecţia muzeală a Patriarhiei Române”.

Pictura bisericii a fost realizată de zugravii Mihail, Radu şi Iordache din Târgovişte, în anul 1761, cum este consemnat în Sfântul Altar. Tabloul votiv îi arată pe Mircea cel Bătrân împreună cu Mara Doamna.

Satul îmbătrâneşte 

Părintele paroh ne-a relatat câteva date istorice: „În jurul schitului aşezat aici la loc de linişte, la poalele munţilor, s-a format o comunitate mai mică la început, dar, mărindu-se satul, pe la 1760, monahii au decis să lase biserica pentru nevoile religioase ale locuitorilor, iar ei au plecat fie la mănăstirea de la Curtea de Argeş, fie la Mănăstirea Robaia. În cimitirul nostru se mai află câteva morminte ale vechilor călugări”.

De atunci, satul s-a tot mărit, iar în anii ‘30 ai veacului trecut se aflau 250 de familii. Treptat, fenomenul îmbătrânirii a cuprins şi frumoasa aşezare a Brădetului, iar acum localitatea numără sub 120 de familii. Părintele Ilie Sorescu spunea cu tristeţe că la venirea sa, în şcoala de peste drum funcţiona o grădiniţă de copii, dar acum „toţi copiii comunei învaţă în centru, la şcoala din Galeşu, aşa de puţini au rămas”.

Oamenii din sat sunt gospodari, credincioşi, dornici să participe la buna rânduială a sfântului locaş. La slujbele de duminică sunt însă puţini tineri, dar biserica răsună de cântările copiilor părintelui şi ai cântăreţului, nişte fetiţe drăguţe şi cuminţi.

În biserică se păstrează o frumoasă icoană a Mântuitorului de la 1615, cum arată însemnarea care spune că este donată de jupâniţa Boloşina, deţinătoarea unei moşii la Vâlsăneşti, un sat din vecinătate, o binefăcătoare a schitului, ce a fost înmormântată în biserică. Osemintele ei şi un inel sigiliu ce i-a aparţinut au fost descoperite în vremea săpăturilor din anii ’60, când s-a făcut o amplă consolidare a locaşului de cult. În biserică se mai află o icoană veche a Maicii Domnului, pictată la Muntele Athos şi donată de fostul preşedinte Emil Constantinescu, în 1996, când l-a invitat aici pe vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, cu prilejul împlinirii a 600 de ani de la ridicarea bisericii. De altfel, părinţii preşedintelui Constantinescu sunt înmormântaţi sub streaşina sfântului locaş, ca foşti locuitori ai Brădetului, strămutaţi aici după refugierea din Basarabia.

O bogată colecţie muzeală 

„Preotul Victor Popescu, un fiu al satului, grijuliu cu patrimoniul bisericii şi pasionat de obiectele vechi din zonă, a organizat în 1970, în fosta clopotniţă, un mic muzeu”, ne-a spus părintele Sorescu. „Avem aici două icoane de la 1800, care au fost iniţial în biserică, uşile împărăteşti de la prima catapeteasmă, o dveră foarte veche, vase de cult, cărţi vechi. Avem fotografii de la resfinţirea din anul 1971, după acea consolidare, fotografii care îl arată şi pe fostul preot Ioan Brătescu, tot un fiu al satului. Avem o ladă de zestre de la 1745. O serie de fotografii din colecţie arată istoricul Băilor de la Brădet, acum sanatoriu. Am găsit în istoricul locaşului că aici a fost unul dintre cele mai vechi antimise din Ţara Românească, semnat de Luca din Buzău, dar în vremea restaurării din comunism a fost dus într-un muzeu, dar nu ştim unde”, a mai povestit părintele Sorescu.

Aşadar, bogata istorie a sfântului locaş şi a localităţii pitoreşti, în care s-au ridicat multe case de vacanţă în ultimii ani, vorbeşte nu doar despre vechimea credinţei pe aceste locuri, ci şi despre dragostea de frumos şi grija de a le păstra.