▲ Centru administrativ al Europei, oraşul Bruxelles surprinde prin arhitectura clădirilor în stil baroc, a muzeelor, a bisericilor, prin cultură, dar şi prin eleganţă şi varietatea localurilor ▲ Bruxellesul a devenit un centru important a numeroase instituţii internaţionale, cele mai importante fiind cele ale Uniunii Europene ▲ Aici, la Bruxelles, dacă nu cunoşti limba franceză, interlocutorul tău cunoaşte măcar engleza sau o altă limbă de circulaţie internaţională şi, surprinzător, nu puţini sunt cei care cunosc măcar câteva expresii în română ▲
Centrul administrativ al Europei, oraşul Bruxelles este cel mai bun exemplu de oraş care respectă întocmai sloganul Uniunii Europene, acela de „Unitate în diversitate“. Un oraş istoric, plin de zgârie-nori din oţel şi sticlă, dar şi un oraş în care populaţia ar putea fi numită cu greu belgiană, având în vedere amestecul de naţii care vieţuiesc aici.
Însă, cel mai mult suprinde unitatea de care dau dovadă toţi cei de aici, chiar dacă sunt oameni din toate ţările Europei. În plus, este aproape imposibil să nu te înţelegi cu persoanele cu care te întâlneşti, deoarece limbile care se vorbeşte în Bruxelles sunt franceza, engleza, flamanda sau germana. Dacă nu cunoşti limba franceză, interlocutorul tău cunoaşte măcar engleza sau o altă limbă de circulaţie internaţională şi, surprinzător, nu puţini sunt cei care cunosc măcar câteva expresii în română. Chiar dacă limbile oficiale sunt franceza şi neerlandeza, în fapt, se vorbesc mult mai multe limbi.
Centrul istoric al oraşului este tot timpul plin de turişti. Grupuri zgomotoase de chinezi, care nu ratează cu aparatele de fotografiat nici un monument istoric, grupuri de americani cu hărţile în mână în căutare de obiective turistice, englezi ori nordici scorţoşi umplu străduţele înguste şi pline de terase ale vechiului centru al Bruxellesului.
Un oraş relaxant şi aerisit
Centru administrativ al Europei, oraşul Bruxelles surprinde prin arhitectura clădirilor în stil baroc, a muzeelor, a bisericilor, prin cultură, eleganţă, dar şi prin varietatea localurilor. Deşi este o capitală cosmopolitană, care poate concura cu oricare alt oraş din lume, Bruxelles reuşeşte să-şi păstreze curăţenia şi să denote o atmosferă relaxată şi neaglomerată.
Bruxelles este înconjurat de o reţea impresionantă de autostrăzi (în Belgia, accesul pe autostradă este gratuit). Transportul public urban este rapid şi relativ ieftin.
Gara Centrală, aflată în centrul oraşului, asigură legături excepţionale. Mai puţin de două ore cu TGV-ul până la Paris. O oră şi jumătate până la Amsterdam. Cam tot atât până în micul Luxemburg. O oră până la Bruges sau până pe plajele Mării Nordului. O jumătate de oră până la Anvers sau până la Liege.
Originea numelui nu e limpede. Unii, pentru a justifica ortografia francofonă, creată artificial în 1830, vorbesc de „broekzeil“ (stofă de pantaloni). Alţii, ţinând cont de pronunţare şi îndeosebi de ortografia clasică, vorbesc de „bruidscel“ (cămara miresei). În fine, o altă ipoteză susţine că numele oraşului belgian ar proveni dintr-o formă romanică neautentificată, ce ar însemna „casa mlaştinii“.
Bruxelles - centru internaţional
Bruxellesul a devenit un centru important a numeroase instituţii internaţionale, cele mai importante fiind cele ale Uniunii Europene. Oraşul este, de asemenea, sediul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) şi a altor 1.000 de organizaţii şi 2.000 de corporaţii internaţionale.
Bruxelles este al treilea oraş din lume ca număr de conferinţe internaţionale organizate, fiind recunoscut drept unul dintre cele mai mari centre de reuniuni din lume.
Prezenţa structurilor de administraţie ale UE şi a altor instituţii internaţionale face ca aici să se afle cei mai mulţi ambasadori şi jurnalişti din oricare capitală a lumii, devansând Washington D.C. Numeroase şcoli internaţionale au fost înfiinţate aici pentru a deservi această varietate demografică.
Bruxelles este considerat ca fiind capitala de facto a Uniunii Europene datorită numărului important de instituţii ale Uniunii ce îşi desfăşoară activitatea aici, cu toate că UE nu are nici o capitală oficială.
„În Bruxelles se află sediile Comisiei Europene (în clădirea Berlaymont) şi a Consiliului Uniunii Europene (în clădirea Justus Lipsius, situată în faţa clădirii Berlyamont). De asemenea, trei sferturi dintre afacerile Parlamentului European se desfăşoară la Bruxelles în zona Espace Léopold (sediul oficial al Parlamentului fiind la Strasbourg). Bruxellesul a început să găzduiască instituţii în 1957, odată cu înfiinţarea Comunităţii Economice Europene şi a Euratom, a căror sedii erau partajate cu Luxemburg. Din motive practice, acestea au continuat să îşi desfăşoare activitatea doar la Bruxelles. În 1965, Bruxelles a obţinut găzduirea permanentă a Comisiei şi Consiliului, iar în anii următori, Parlamentul şi-a crescut prezenţa aici, cu toate că, prin tratate, era obligat să îşi menţină sediul din in Strasbourg. Între 2002 şi 2004, Consiliul European şi-a fixat sediul în Bruxelles. Actualmente, prezenţa instituţiilor a crescut de factură semnificativă, doar Comisia ocupând peste mii de birouri în Cartierul European din estul oraşului“, a explicat Mariana Cozac, cea care se ocupă cu primirea delegaţiilor din România la Parlamentul European.
Simboluri ale Bruxellesului
Ca orice oraş mare, şi oraşul Bruxelles are o serie de monumente sau locuri care au devenit celebre, unele dintre ele fiind trecute deja în patrimoniul UNESCO, cum este, de exemplu, Piaţa Mare sau Grande Place, cum este ea cunoscută.
Cea mai cunoscută instituţie din Bruxelles este Parlamentul Europei, care se remarcă printr-o arhitectură modernă, sticlă, şi care se întinde pe o suprafaţă uriaşă.
„Clădirea principală nu este nici acum finalizată, partea superioară rămânând simbolic neterminată. Pe măsură ce au aderat noi ţări, a fost înălţată această clădire, iar acum, a rămas aşa, aşteptând şi alte ţări membre să intre în marea familie europeană“, a mai explicat Mariana Cozac.
Poate cel mai notoriu simbol al oraşului este Manneken Pis, o mică statuetă situată pe una dintre străduţele din centrul istoric. Legendele spun că Manneken ar fi fost fiul unui conte şi ar fi stins ultima flacără a unui incendiu, dar statueta spune ceva despre ireverenţa şi excentricităţile bruxellezilor, care au ales ca acest băieţaş să fie un reprezentant al spiritului lor. Statuia este unul dintre locurile preferate de turişti pentru a se fotografia. Periodic, mica statuie este îmbrăcată în hainele tradiţionale ale diferitelor ţări, recent fiind îmbrăcată în haine georgiene, la solicitarea comunităţii georgiene din acest oraş. De asemenea, micuţa statuie mai face şi pozne din când în când, aceasta stropind turiştii curioşi care vor să îi facă fotografii. Manneken Pis are şi o soră, câteva străduţe mai departe, însă sora sa este mai lipsită de celebritate.
Atomul (Atomium) este probabil cel de-al doilea monument cunoscut al Bruxellesului, după Grand Place. Este un echivalent al Turnului Eiffel, dar nu a îmbătrânit la fel de frumos şi nu e deloc la fel de impresionant. Are 102 m înălţime şi reprezintă cei 9 atomi ai unei molecule. Cel care l-a proiectat, arhitectul Andre Waterkeyn, l-a gândit a fi centrul şi simbolul Expoziţiei universale din 1958.
Atomium-ul se află în Heysel Parc din Bruxelles. Făcut din oţel, el constă din nouă sfere, reprezentând un cristal mărit de 150 de milioane de ori. A fost menit, iniţial, să dureze doar şase luni, dar rezistă de aproape 50 de ani. Dacă urci în sfera din vârf, poţi admira o panoramă superbă a oraşului.
Atomium a fost gândit ca un simbol strălucitor al încrederii în viitor a generaţiilor anilor â50. Acum, după aproape jumătate de secol, masiva moleculă de fier şi-a pierdut mult din strălucire, întreg monumentul având nevoie urgent de o renovare.
Nu departe, în Brupark, la picioarele Atomului, se află o manifestare a spiritului filoeuropean care domină Bruxellesul. Aici, se poate admira întreaga Europă, care se întinde pe mai mult de 2,5 hectare, cu modele în miniatură (la scara de 1:25) a celor mai importante monumente: Acropolisul, Poarta Brandenburg, Big Ben. Sunt reprezentate aici 80 de oraşe şi 350 de monumente sau clădiri reprezentative ale Europei. Pentru a fi mai credibile, lângă ele, mici automobile, autobuze, trenuri se mişcă pe şosele şi prin tuneluri la fel de mici.
Casa breslelor din Grand Place
Câteva dintre clădirile din Grand Place au fost transformate în clădiri administrative de-a lungul timpului, dar casa breslelor a rămas neschimbată. Fiecare breaslă şi-a lăsat amprenta proprie asupra fiecărei case, dându-i un nume distinct în funcţie de faţadă.
Una dintre clădiri, pompos denumită „Maison du Roi“ (acum adăposteşte Muzeul Oraşului), este cunoscută de cei mai mulţi sub denumirea din flamandă - „Broodhuis“, pentru că fusese proprietatea brutarilor şi niciodată a vreunui rege. Cea de la nr. 1-3, a „Regelui Spaniei“, fusese tot a brutarilor, dar pe faţadă se găseşte un bust al regelui Carlos al II-lea. La numărul 3 este „La Broutte“ (roaba), cea a breslei băcanilor, iar la nr. 4, „Le Sac“ - a tâmplarilor şi a dogarilor.
Breasla arcaşilor era la nr. 5, în „La Louve“ (Lupoaica), imediat alături cea a luntraşilor în „Le Cornet“, iar cea a negustorilor de mărunţişuri în „Le Renard“ (Vulpea). „Le Cygne“ (lebăda) adăpostise breasla măcelarilor, „LâArbre dâOr“ (arborele de aur) pe cea a berarilor, şi continua cu „La Chaloupe dâOr“ (Galionul de Aur), La Rose (Trandafirul), Le Cygne (lebăda), Le Chene (Stejarul), Le Paon (Păunul), şi, bineînţeles, cele 7 case ale Ducilor de Brabant, în care nu a locuit nici un duce.
Bisericile şi catedralele, simboluri ale trecerii timpului
Tot în centrul istoric se întâlneşte şi un mare număr de biserici.
Biserica „St. Jean-Baptiste“ este una dintre cele mai bune ilustrări ale stilului baroc flamand din Belgia. Construită de Luc Faydherbe, un elev al lui Rubens, are în interior fresce pictate de Van Loon, un pictor bruxellez din secolul al XVII-lea.
Biserica „Ste. Cathérine“ se ridică în piaţeta care îi poartă numele şi pare la fel de neîngrijită ca şi împrejurimile sale. A fost construită în 1854 de Poelaer, arhitectul care a ridicat şi Palatul de Justiţie, cea mai mare construcţie arhitecturală a secolului al XIX-lea. Din fericire, interiorul arată ceva mai bine: arcade graţioase, vitralii albastre şi galbene, şi o statuie a Madonnei Negre din secolul al XV-lea. Aici, cei mai mulţi dintre români îşi botează copiii sau sunt cununaţi religios.
În jurul Grand Place sunt împrăştiate câteva dintre cele mai vechi şi mai frumoase biserici ale oraşului: biserica de la Madeleine, Notre Dame aux Riches Claires, Notre Dame de la Chapelle (aici este înmormântat Pieter Bruegel cel Bătrân), Biserica „Saint Nicholas“ (cea mai veche din Bruxelles).
Autorităţile au avut grijă de ele - Biserica Madeleine a fost transportată piatră cu piatră către un alt loc, atunci când construirea Gării Centrale putea însemna demolarea bisericii. Cu toate acestea, zonele din vecinătatea bisericilor nu au fost la fel de bine păstrate: nici una nu mai are o piaţă proprie, iar zonele au cedat în totalitate comercialului şi turismului, astfel încât eşti luat prin surprindere de apariţia acestor vechi clădiri.
Notre Dame du Finstere e plasată în cea mai nepotrivită zonă: în mijlocul Rue Neuve, cea mai aglomerată şi mai cunoscută dintre zonele comerciale; pereţii îi sunt mâzgăliţi cu graffitti, iar în apropiere strălucesc neoane şi se vând dulciuri.
Biserica „St. Nicholas“ e cea mai veche din Bruxelles şi e aproape pierdută între zona turistică şi strălucirea magazinelor. Construcţia ei a fost începută în secolul al XI-lea, dar terminată 100 de ani mai târziu. A supravieţuit atacurilor francezilor din 1695 şi încă mai păstrează o ghiulea într-unul dintre pereţi.
Place du Grand-Sablon şi Place du Petit-Sablon
Deşi este cea mai elegantă piaţă din oraş, Place du Grand-Sablon păstrează o atmosferă relaxată - este locul ideal în care te poţi bucura de o cafea, o cană de ciocolată fierbinte cu prăjituri, în care îţi poţi cumpăra antichităţi şi suveniruri sau poţi asculta un concert în aer liber.
Biserica Notre Dame du Sablon domină piaţa. Deşi a fost, iniţial, o mică capelă pentru breasla arcaşilor, aducerea statuii Maicii Domnului - care se spune că ar avea proprietăţi miraculoase - de la Antwerp, în 1348, i-a crescut popularitatea. Clădirea a fost extinsă, ajungând o impresionantă biserică în stil gotic, în care se ţine o procesiune anuală numită Ommegang.
În apropiere se află Place du Petit-Sablon, ceva mai mică şi plină de umbră şi verdeaţă, înconjurată de 48 de statuete de bronz, reprezentând breslele secolului al XVIII-lea, şi câteva statui mai mari în centru, printre care cele ale eroilor-martiri Egmont şi Hornes şi cea a cartografului Mercator.
Oraşul berii şi al ciocolatei
Oraşul Bruxelles nu se remarcă doar prin clădiri istorice bine întreţinute, spaţii verzi cât vezi cu ochii sau o infrastructură impecabilă.
Tot aici pot fi găsite cele mai diverse sortimente de bere sau de ciocolată. În apropiere de Grand Place, există chiar un magazin uriaş, unde eşti aşteptat în uşă cu un platou de bomboane de ciocolată sau de praline.
Însă, dacă nu ştii dinainte ceea ce vrei să cumperi, îţi va fi foarte greu să alegi din sutele de sortimente expuse pe rafturi. Iar dacă eşti un client mai pretenţios, îţi poţi crea singur ciocolata. Angajaţii laboratorului sunt gata să îţi preia comanda şi imediat se apucă să onoreze cererea făcută.
La fel şi în ceea ce priveşte berea. Există o berărie în care poţi găsi câteva sute de sortimente de bere. Şi aici, dacă nu ştii ceea ce vrei, îţi va fi foarte dificil să alegi ceva. Cel mai bine este să consulţi catalogul pus la dispoziţie şi să te hotărăşti.
Preţurile, însă, nu sunt deloc comparabile cu cele din România. Cea mai ieftină bere este la pahar (aproximativ 250 ml) şi costă 3,5 euro. Dacă vrei mai mult, poţi cumpăra o halbă la un litru, care costă minimum 10 euro, însă, mai trebuie să plăteşti şi o garanţie de 20 de euro pentru halbă, bani pe care ţi-i recuperezi când returnezi recipientul.
La fel şi ciocolata, care nu este tocmai ieftină. O cutie cu 27 de praline, pe care ţi le alegi singur, costă 36 de euro. Iar dacă vrei mai multe, preţurile cresc pe măsură.
▲
Elevi bursieri ieşeni, în vizită la Bruxelles
Toate aceste obiective au putut fi vizitate şi de un grup de elevi din Iaşi, la invitaţia europarlamentarului Mihaela Popa. Elevii au vizitat, timp de trei zile, Parlamentul Europei, precum şi o serie de instituţii, şcoli sau obiective turistice din oraş. Cu această ocazie, elevii au fost îndemnaţi să urmeze şcoli din străinătate sau să aspire spre funcţii în cadrul instituţiilor europene.
„Faptul că aveţi această şansă de a învăţa la cele mai bune şcoli din Iaşi, şi de a fi foarte buni, trebuie să vă dea speranţe să mergeţi şi mai departe. Trebuie să depăşiţi graniţele Iaşului, ale României, şi să mergeţi cu mândrie oriunde în Europa. Să învăţaţi la şcoli din ţări europene şi să veniţi să lucraţi aici, sau să tindeţi spre funcţii din cadrul instituţiilor europene“, le-a spus elevilor Mihaela Popa.
„A fost foarte frumos şi mi-aş dori ca toţi copiii să experimenteze aşa ceva în viaţa lor. Am avut ocazia să vedem locuri noi, instituţii noi şi o civilizaţie pe care nu am avut prilejul să o vedem până acum. De asemenea, am avut prilejul să vedem cu arată o şcoală europeană, o şcoală pe care mi-aş dori-o şi la noi în România, pentru că este bazată mai mult pe practică decât pe teorie, deoarece, pe viitor, când vei dori să lucrezi, vei reuşi cu succes. De aceea, elevii din România pun cartea pe locul doi, poate pentru că e prea multă teorie şi nu văd aplicarea ei în practică“, a spus Alexandra, unul dintre elevii ieşeni care au vizitat Bruxellesul.
