"Cerurile se veselesc şi se bucură tot pământul pentru Cel ceresc, Care acum se face pământesc", arată Sfântul Grigorie Teologul. De această sărbătoare trebuie să se bucure tot omul, bogat sau sărac, copil sau bătrân, liber sau întemniţat, bucuria Naşterii Domnului străpunge orice inimă, chiar de piatră de ar fi.
Sărbătoarea Naşterii Domnului pătrunde şi în spatele zidurilor şi gratiilor înfiorătoare ale penitenciarelor, care pentru omul întemniţat este locul în care trebuie să-şi vină în sine, să cunoască motivele pentru care este lipsit de libertatea trupească şi astfel să cunoască penitenţa şi să se căiască pentru faptele rele săvârşite. Dacă penitenciarul nu este înţeles drept un loc de salvare, de schimbare a modului de a gândi şi de a făptui, el devine un cimitir al persoanelor private de libertate. Avându-se în vedere durerea sufletească prin care trec aceşti oameni, contează foarte mult prezenţa unui preot, care să le fie aproape, mai ales în momentul începerii detenţiei. "Cui să-i spui durerea când nu vezi decât fiare, metale sau oameni pe lângă tine? Cine să-ţi ofere un zâmbet şi o vorbă bună de încurajare, cu putere de sus, bazată pe seriozitate şi pe vechimea celor 14 ani de preot capelan? Cine să te provoace să-ţi descarci desaga de păcate, atât de inutilă şi împovărătoare, să te anunţe când vine la director o veste foarte tristă din familie sau să intervină în mijlocul unui conflict, crize din cameră sau din diferite locuri?", întreabă retoric părintele Marin Ion, de la Penitenciarul de femei Târgşor. În acest mediu deprimant orice cuvânt bun, orice vizită, orice activitate este precum o rază de lumină şi căldură ce le inundă sufletul.
Lipsa iubirii, cea mai mare durere pentru cel închis
Anual, în luna decembrie, Administraţia Naţională a Penitenciarelor permite, atât persoanelor private de libertate, cât şi celor care au un sentiment de iubire faţă de aceste persoane, organizarea şi desfăşurarea activităţilor menite să promoveze tradiţiile şi obiceiurile româneşti de iarnă, pentru cunoaşterea semnificaţiilor duhovniceşti ale sărbătorilor Naşterii Domnului şi de Anul Nou, precum şi pentru formarea unor atitudini pro-sociale şi a respectului faţă de semeni. Este dificil de imaginat pentru noi cât de greu este pentru aceste persoane să se bucure de sărbătorile de iarnă, fiind zdruncinaţi lăuntric, mai întâi de pierderea libertăţii trupeşti, pe care la început nu toţi şi-o asumă, iar apoi de lipsa iubirii şi a gândului că cei dragi sunt departe de ei în preajma acestor sărbători. De aceea pentru a-şi ameliora starea angoasantă şi pentru a-şi ridica moralul, o parte din aceste persoane confecţionează din timp tot felul de obiecte decorative pentru bradul de Crăciun, cântă colinde şi se pregătesc sufleteşte, prin mărturisirea păcatelor, pentru praznicul Naşterii Domnului, mai ales că pot asculta la staţia de radioficare colinde şi emisiuni specifice.
Un licăr de lumină, nădejde şi dragoste li se aduce în fiecare an şi de către cei care nu uită că trebuie să dăruiască iubire celor care au nevoie de ea. Astfel, de exemplu, la Penitenciarul Rahova, tineri studenţi, şi nu numai, vin şi colindă deţinuţii şi le oferă diverse daruri de Crăciun. De curând, un grup de tineri din Asociaţia "Tinerii Creştin-Ortodocşi" au făcut acest lucru, iar la final nu au putut să plece până nu au primit şi ei câte o portocală drept mulţumire pentru bucuria pe care le-au adus-o. "Penitenciarul Bucureşti Rahova găzduieşte în medie 1.500 de persoane private de libertate, în majoritate ortodocşi, dar vieţuiesc şi persoane care aparţin altor religii, dar într-un număr foarte mic. De sărbătoarea Crăciunului activitatea liturgică este aceeaşi ca şi la orice parohie obişnuită, singura diferenţă constituind-o respectarea legii privind executarea pedepselor în funcţie de regim. Astfel, persoanele private de libertate aflate în regim preventiv nu au voie să ia legătura cu persoane private de libertate aflate în alte regimuri de executare a pedepsei. Aici este o pastoraţie specială, deoarece zilnic, nu numai în preajma marilor praznice, între 30 şi 50 de persoane solicită să vorbească cu preotul unităţii pentru spovedanii, molifte, dezlegări, sau pur şi simplu să stea de vorbă cu cineva care să-i sfătuiască în anumite probleme. În fiecare zi de duminică sau sărbătoare solicitările depăşesc capacitatea bisericii, de 80 persoane, fiind necesare eforturi deosebite pentru a putea aduce toate persoanele private de libertate la Sfânta Liturghie", a spus părintele Paul Viorel Muşescu, de la biserica Penitenciarului Rahova-Bucureşti, cu hramul "Sfântul Apostol Andrei".
Concert de colinde la Penitenciarul Târgşor
Biserica Penitenciarului Târgşor a fost târnosită în această vară, iar apoi, săvârşindu-se cele 40 de Sfinte Liturghii, persoanele private de libertate au înţeles rostul slujbelor religioase şi sensul vieţii lor, acum, biserica fiind neîncăpătoare pentru persoanele private de libertate. "Participantele au învăţat să răspundă la slujbe, încât acum cântă toată biserica. Chiar dacă aici se întâlnesc mai multe regimuri de detenţie (deschis, semideschis, închis, arestate preventiv sau maximă siguranţă), ele ştiu că ne dorim ca la serviciile liturgice liniştea şi ordinea să fie depline, astfel, ele venind în biserică ştiu că nu pot face altceva decât să se roage, de multe ori neavând pe nimeni care să le însoţească sau să le păzească. Acum pentru Crăciun am alcătuit şi noi un cor de 25 de doamne care se pricep puţin la muzică pentru un concert de colinde. Cele care au ceva mai multă credinţă s-au spovedit, împărtăşit şi se bucură de apropierea sfintelor sărbători, mai ales că mesajul de la sfântul altar este că pronia divină nu se opreşte la poartă, ci aici este îndreptată mai mult mila Domnului, iar ele astfel se îndârjesc cu postul, spovedania şi, de ce nu, împărtăşania", a mai spus părintele Marin Ion, de la Penitenciarul de femei Târgşor.
Înlănţuiţi de păcat în închisoarea duhovnicească
Dacă aceste persoane private de libertate sunt întemniţate fizic, noi, cei din afara zidurilor, suntem înlănţuiţi de legăturile păcatului. În aceste zile, Hristos vine la noi şi Se naşte în ieslea din inimile noastre. Astfel, curăţindu-ne lăuntrul nostru, să-i aducem şi noi Pruncului Iisus daruri, nu materiale, ci duhovniceşti, de aur, smirnă şi tămâie, precum ne învaţă Sfântul Ierarh Antim Ivireanul: "Să ne închinăm naşterii Lui, aducându-i cu dragoste, cu frică şi cu multă cucerie, împreună cu filosofii, şi daruri de bunătăţi: aur, tămâie şi smirnă. În locul aurului să-I aducem credinţă dreaptă, ca unui Împărat ce iaste al ceriului şi al pământului şi al tuturor adâncurilor; în locul tămâiei să-i aducem dragoste curată, ca unui Dumnezeu veşnic şi în loc de smirnă să-i aducem nădejdia cea bună, că El iaste toată nădejdia lumii".
Mărturia unui deţinut român din Penitenciarul Rebibbia, Roma
"În poarta inimii mele Iisus bate… Fiecare bătaie mă face să-i încui uşa şi mai tare… Proptele, piedici şi zăvoare am ridicat împotriva Lui, pentru ca nu cumva să poată ieşi. Zeghea vărgată şi grea Îl apasă; eu L-am îmbrăcat cu ea; eu L-am întemniţat; eu nu Îl las să iasă, de fiecare dată când Îi aud cuvântul; când vrea să cuvinteze sufletului meu rănit şi îndurerat, Îl reduc la tăcere şi, cu faptele mele murdare, Îi necăjesc Duhul. Dar… iată, o rază de Lumină Divină coarda inimii mele loveşte şi mădularele mele prind viaţă! Ochii mei s-au deschis, căci nu-L vedeam; urechile mele s-au desfundat şi pot să-L aud; piatra din jurul inimii s-a crăpat şi inima mea bate pentru Dumnezeu, căci sunt viu, sunt fericit, fericire pe care ţi-o doresc şi ţie şi îţi mai doresc să te asculte Domnul, în ziua necazului tău, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov, să-ţi trimită ajutor din locaşul Său cel Sfânt şi să te sprijine din Sion. Să-şi aducă aminte de toate darurile tale de mâncare şi să-ţi primească arderile de tot. Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima şi să-ţi împlinească toate planurile tale. Atunci noi ne vom bucura de biruinţa ta şi vom flutura steagul în numele Dumnezeului nostru."
