Fiecare dintre noi s-a străduit în ultimele zile ca pe masa de Crăciun să aibă bucate un pic mai deosebite faţă de cele din timpul obişnuit al anului. Chiar dacă trecem printr-o perioadă mai grea, cârnaţii, toba, piftia şi celelalte bucate tradiţionale se vor afla şi în acest an pe mesele majorităţii românilor. Şi la mănăstiri, pregătirile sunt la fel ca în orice familie, pentru a sărbători aşa cum se cuvine Naşterea Domnului.
Pe o străduţă pietruită, chiar în coasta Patriarhiei se află tăinuit un mic aşezământ monahal al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Aici locuiesc în general părinţi călugări care lucrează în administraţia Arhiepiscopiei şi în cea a Patriarhiei, însă pragul trapezei din incintă este călcat de mult mai multă lume. Un neştiutor care vede poarta de lemn n-ar bănui că acolo s-ar afla o mănăstire, clădirile confundându-se foarte bine cu decorul. Însă în spatele unor porţi uriaşe de lemn, ce amintesc de cetăţile medievale, chiliile monahilor înconjoară incinta asemenea unor ziduri de apărare, parcă împotriva oricărei patimi.
Pentru toţi aceşti locatari, plus alte persoane însă, robotesc patru maici, toate venite din Moldova, de la Mănăstirea Măgura din judeţul Bacău. Ele aparţin de Mănăstirea "Sfânta Parascheva" de la Reşedinţa patriarhală şi au drept ascultare munca la trapeza monahală "Sfântul Dimitrie cel Nou".
Măicuţele acestea se îngrijesc zilnic ca mai bine de 50 de persoane să ia masa în trapeza amintită.
Acum, în preajma sărbătorilor, agitaţia este şi mai mare. Se lucrează de zor pentru ca pe masa de Crăciun să se afle cât mai multe bunătăţi. De obicei, sunt cam 50 de persoane care servesc masa aici, însă acum, de Crăciun, numărul celor care mănâncă la trapeza "Sfântul Dimitrie" este mult mai mic, pentru că mulţi dintre ei sunt "civili", cum spune maica Eliconida.
Mâini pricepute
Colindele se aud deja în surdină în difuzoarele televizorului, iar maicile îngână uşor versurile ce vestesc Naşterea Domnului. Pregătirile au început de miercuri, după masa de prânz. Au pregătit carnea şi ce mai trebuie pentru cârnaţi, tobă, lebăr şi ce se mai face în aceste zile, specific Crăciunului. E nevoie de mai mult timp, până fierbi carnea, până faci compoziţia şi apoi să o şi laşi un pic la rece, să se închege bine totul. În plus, e mai bine să faci lucrurile din timp, pentru a nu se aglomera totul pe ultima sută de metri.
"Facem cam tot ce se face într-o familie. Cârnaţi, lebăr, tobă, sarmale şi tot ce se mai face de Crăciun. Am pregătit şi turtele, am dat nuca prin maşină şi le vom servi la masă vineri, în seara de Ajun. La noi, în Moldova, se spune "pelincile Domnului", pentru că simbolizează scutecele în care a fost înfăşat Mântuitorul Hristos", spune maica Lucica, în timp ce aruncă în uleiul încins gogoşi pentru desertul de la prânz.
Spre seară, oalele fierbeau aruncând spre văzduh miresmele ispititoare ale bunătăţilor. Din când în când, o maică înţepa câte un lebăr care nu stătea liniştit în supa încinsă.
"Trebuie înţepaţi să iasă apa din ei, pentru că altfel se sparg când îi fierbi, şi se pierde totul", spune cu un uşor accent moldovenesc una din maicile bucătărese.
Primele bunătăţi făcute au fost cârnaţii, lebărul şi piftia, sau răcitură, cum se spune în Moldova.
Au fost ambalate frumos, acoperite cu folie de plastic pentru nu se amesteca mirosurile în frigider şi apoi depozitate pentru ziua cea mare.
Următoarele bunătăţi pregătite dinainte de Crăciun au fost sarmalele. Sunt migăloase, aşa că au fost făcute de joi, ca apoi să fie doar fierte.
Fără condimente deosebite, totul natural
Secrete culinare nu sunt, după cum spune maica Lucica. Doar dragoste, migală şi produse naturale.
"Noi nu facem mâncare după reţete şi nici nu avem
o regulă în ceea ce priveşte cantităţile de ingrediente.
Ne-am obişnuit să facem totul din ochi, să apreciem cam cât trebuie. În schimb, putem spune ce nu facem niciodată, anume nu punem niciodată condimente din astea deosebite, care să le facă mai gustoase. Doar sare şi piper, nu condimente pentru sarmale, condimente pentru cârnaţi, pentru cartofi şi ce se mai găseşte prin magazine, pentru că le schimbă gustul. Nu mai iese mâncarea aşa cum ar trebui", mărturiseşte maica Lucica.
De altfel, "epoca condimentelor" pare să fi apus după ce
s-a aflat că elementul de bază al acestora este un produs numit glutamat, un potenţiator ce accentuează gustul.
Masa de Crăciun
Cu câteva zile înainte de Crăciun, trapeza a fost ornată deja cu un brad împodobit, ce pare la rându-i că aşteaptă marea zi a Naşterii Domnului, cum şi masa frumos împodobită îşi aşteaptă mesenii.
Cei care servesc masa în ziua de Crăciun la trapeza monahală "Sfântul Dimitrie" din Capitală vor putea să guste mai multe bunătăţi.
"În fiecare din zilele de Crăciun vom servi aperitive, ciorbă, friptură de porc, cârnaţi şi alte produse tradiţionale. Avem şi piftie făcută deja, ce o vom servi tot în aceste zile. Acum nici nu sunt aşa mulţi la masă pentru că majoritatea pleacă acasă. Sunt plecaţi de sărbători, aşa că vor fi numai obştea şi cei care vor lucra în această perioadă", spune maica Eliconida.
Şi pentru că postul va fi gata, la masă va putea fi servit şi un pahar de vin.
Programul din această perioadă nu este unul cu mult diferit faţă de programul
normal. Liturghie, Utrenie, Vecernie, Ceasuri şi toate celelalte slujbe ce se fac într-o mănăstire. Numai că acum slujba este deosebită prin importanţa sărbătorii. Maici-le vor merge la slujba Vecerniei în această seară, iar mâine vor merge la slujba Sfintei Liturghii la Catedrala patriarhală.
Reteţă de sarmale
Ingredientele necesare pentru reţeta tradiţională de sarmale: 800 de grame de carne de porc fără os, 4-5 kg de varză acră, 4 cepe, 100 de grame de pastă de roşii, 1,5 litri de apă, 2 grame de boia de ardei dulce sau iute, 250 de grame untură de porc sau ulei, 100 de grame de orez, 5 grame de piper negru boabe, 20 de grame de sare iodată, 20 de grame de zahăr, 2-3 frunze foi de dafin şi 2-3 felii de pâine cu coaja înmuiată în apă şi stoarsă bine. După ce se fac, se fierb într-o cratiţă, iar în mijloc se pune costiţa. Se fierb cam 3 ore.
"Noi nu facem mâncare după reţete şi nici nu avem o regulă în ceea ce priveşte cantităţile de ingrediente. Ne-am obişnuit să facem totul din ochi, să apreciem cam cât trebuie. În schimb, putem spune ce nu facem niciodată, anume nu punem niciodată condimente din astea deosebite, care să le facă mai gustoase."
