Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Reportaj Călătorie pe urmele sihaştrilor

Călătorie pe urmele sihaştrilor

Galerie foto (7) Galerie foto (7) Reportaj

A devenit deja o tradiţie ca Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi să organizeze excursii de studii, în locuri importante, aşa cum s-a întâmplat în ultimii ani la Ierusalim, în Grecia,  la Constantinopol şi în Asia Mică. Anul acesta, călătoria, organizată în perioada 6-18 februarie, a avut ca scop vizitarea Egiptului şi Iordaniei, păstrătoare a unor vechi şi strălucite culturi.

Ziua I: Binecuvântare pentru drum

Grupul numeros (40 de persoane), format din profesori ai Facultăţii de Teologie din Iaşi, ostenitori din Cancelaria mitropolitană, decanul Facultăţii de Filosofie din Iaşi, directorul postului de radio „Trinitas”, directorul Seminarului Teologic din Botoşani, stareţi de mănăstiri şi câţiva monahi, a primit binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Mitropolit Daniel de a pleca în această călătorie. În cuvântul rostit cu acest prilej, Înaltpreasfinţia Sa a precizat faptul că trebuie întărite legăturile frăţeşti cu Bisericile Ortodoxe din Alexandria, respectiv Iordania, printr-o mai bună cunoaştere şi prin ajutor reciproc.

La capela Facultăţii de Teologie a fost oficiată o slujbă de binecuvântare a călătoriei de către părintele lector dr. Mihai Vizitiu, consilier mitropolitan al Sectorului învăţământ teologic şi activităţi cu tineretul, care s-a şi ocupat, împreună cu decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, părintele profesor dr. Viorel Sava, de organizarea acestei excursii.

Drumul până la Bucureşti a fost făcut cu autocarul Mitropoliei, iar de la Otopeni până la Cairo cu o cursă TAROM, cu puţin înainte de miezul nopţii.

Ziua a II-a: Oraşul „celor 1.000 de minarete”

Ajunşi la Cairo, oraşul „celor 1.000 de minarete”, dis-de-dimineaţă, ne-am odihnit „pe fugă” şi am pornit apoi prin cea mai mare metropolă din Orientul Mijlociu şi Africa, oraş ce se întinde pe cele două maluri ale Nilului. Aglomerat, cu o circulaţie intensă, fără să se ţină cont de regulile elementare, oraşul prezintă un mare interes pentru monumentele vechi, dar mai ales pentru exponatele preţioase păstrate în celebrele sale muzee. Dintre vestigiile considerate „minuni ale lumii antice” am văzut piramidele faraonilor Kheops, Khefren şi Mikerinos (complexul de la Giza). Când te afli în preajma lor îţi dai seama cu câtă jertfă au fost înălţate (au peste 100 de metri înălţime), ele fiind construite din blocuri masive din piatră, de câteva tone fiecare. Specialiştii au estimat că la piramida lui Kheops (2551-2528 î.Hr.) au fost folosite 2.300.000 blocuri de piatră, înălţimea ei iniţială era de 147 de metri. În cadrul complexului de la Giza am văzut şi Sfinxul cu chip uman şi corp de leu care îl reprezintă pe faraonul Khefren. Sute de ani a fost acoperit de nisip (aşa se şi explică faptul că a fost foarte bine conservat) şi a fost redescoperit la începutul veacului XX.

Biserica „Sf. Serghie”, cea mai veche din Cairo

Cea mai importantă parte a zilei am dedicat-o vechiului oraş creştin din marea şi aglomerata capitală a Egiptului. Într-o veche cetate, cu uliţele strâmte, am vizitat bisericile „Sf. Serghie şi Vah” şi „Sf. Ecaterina” (biserici de rit copt) care păstrează o parte din moaştele sfinţilor amintiţi şi vechi icoane pictate în tradiţia coptă.

Biserica „Sf. Serghie” este considerată cea mai veche din Cairo şi a fost construită în veacul al IV-lea, în locul în care au poposit Pruncul Iisus şi Fecioara Maria, în timpul călătoriei lor în Egipt. Biserica „Sf. Ecaterina” păstrează şi ea părticele din moaştele muceniţei care este venerată în chip deosebit în Egipt.

Muzeul egiptean (numit şi muzeul de egiptologie) a fost un alt punct important al zilei. Construit în stil neoclasic de arhitectul francez Marcel Dourgnon în 1900, muzeul are mai mult de 100 de săli (unele imense) şi peste 120.000 de obiecte originale expuse.

Obiectele găsite în mormântul faraonului Tutankhamon sau mumiile regale (descoperite în zona Thebei) sunt cele care prezintă interes special pentru miile ori zecile de mii de turişti care trec zilnic pragul muzeului. Muzeul acesta exista, într-o altă formă, încă din anul 1835, când guvernul egiptean a înfiinţat Serviciile antichităţilor egiptene, pentru a pune stavilă jafurilor care se petreceau în siturile arheologice.

Pe înserat, am vizitat Catedrala şi Reşedinţa Patriarhului Copt. Biserica şi curtea erau pline de credincioşi copţi, foarte mulţi la număr, majoritatea tineri, care vin, în fiecare miercuri seara, la catehezele pe care le susţine papa Şenuda, conducătorul Bisericii Copte din Egipt. Această biserică este foarte activă, are aproximativ 15 milioane de credincioşi, a construit numeroase locaşuri de închinare noi, unele dintre ele le-am vizitat în drumul nostru. Patriarhul nu se afla în localitate în zilele respective, efectua o vizită în diaspora coptă din SUA. După o zi plină petrecută în Cairo, am călătorit patru ore până la Alexandria unde am ajuns după miezul nopţii.

Ziua a III-a: Mormântul Sfântului Marcu din Alexandria

În drum spre Alexandria am străbătut vechiul pustiu al Thebaidei, păstrător încă al rugăciunilor şi nevoinţelor Sfinţilor Părinţi ai pustiei. L-am văzut doar din fuga autocarului.

Alexandria, cetatea construită la 331 d.Hr. de Alexandru cel Mare, a fost a doua ca importanţă şi mărime în Imperiul Roman, până în secolul al IV-lea, când a fost depăşită de Constantinopol. În acest loc a funcţionat una dintre cele mai vestite universităţi din antichitate, cu mari biblioteci. Studiul filosofiei era completat cu matematica, astronomia şi fizica. La Alexandria s-a făcut prima traducere a textului sacru al Vechiului Testament în limba greacă. Eusebiu de Cezareea afirmă în Istoria Bisericească că întemeietorul Bisericii creştine din Alexandria a fost Sf. Marcu. Am avut bucuria să ne închinăm la mormântul său aflat într-o mare biserică, unde se păstrează şi o parte din moaştele sale. Sicriul original, săpat în piatră, a fost furat în urmă cu o mie de ani de veneţieni şi se află în prezent în frumoasa Catedrală veneţiană „San Marco”.

În Alexandria a funcţionat o şcoală catehetică vestită, înfloritoare până în anul 395, ai cărei reprezentanţi de seamă sunt: Panten, Clement, Origen, Dionisie, Didim şi Chiril.

Faimoasa bibliotecă din Alexandria

Sinodul Ecumenic de la Niceea 325 aşeza Alexandria îndată după Roma în diptice, iar cele de la Constantinopol (381) şi Calcedon (451), pe locul al treilea, după Constantinopol. Patriarhia Alexandriei pierde din importanţă după cucerirea Egiptului de către perşi (616) şi arabi (642).

În periplul nostru prin istorica cetate am văzut portul, cu fortăreaţa ridicată pe locul vechiului Far, considerat una dintre minunile lumii antice. Am făcut un popas la o veche biserică creştină coptă, închinată Sfântului Marcu. Aceasta este una dintre Catedralele Patriarhului Copt care păstrează în titulatura sa termenul de Papă şi Patriarh al Alexandriei (care se regăseşte şi în titulatura Patriarhului Ortodox).

Un alt popas a fost la biserica grecească Evanghelismos – „Buna Vestire”. Marea biserică este una dintre cele două Catedrale ale Patriarhiei de Alexandria şi Africa, al cărei sediu, restaurat şi bine întreţinut, se află în spaţiul eclesial amintit. În prezent, comunitatea grecească din Alexandria numără 300 de familii.

Am vizitat apoi vechiul teatru al cetăţii, păstrat din perioada romană, cu multe elemente creştine.

Următorul obiectiv a fost faimoasa bibliotecă din Alexandria, cea mai veche şi mai bogată din lume. În anul 50 î.Hr. în ea se aflau 700.000 de volume. Incendiată în anul 47 î.Hr., în timpul războiului civil dintre Caesar şi Pompei, biblioteca a fost în parte reconstituită de către Antonius care i-a donat 200.000 de volume. La sfârşitul veacului al IV-lea a fost distrusă din nou (anul 389 d.Hr.). Reconstituită în ultimii ani pe vechiul amplasament, într-o viziune ultramodernă care nu face legătura cu istoria ei dintru început, biblioteca este foarte vizitată de turişti din întreaga lume. Numără în prezent aproximativ 500.000 de volume. Pe înserat ne-am reîntors la Cairo. Din gara centrală am luat trenul către Asswan.

Ziua a IV-a: În plin deşert: lacul, insula şi templul lui Isis

După o călătorie lungă şi grea (15 ore) am ajuns la prânz în oraşul Asswan, numit în antichitate Syene. Aici se extrăgea, în antichitate, sienitul, un granit roz, preţios şi rar, folosit doar în construcţiile religioase. În plin deşert, într-o ţară cu atâta nevoie de apă, am vizitat barajul de la Asswan, o „barieră împotriva foametei” care a dus la formarea lacului artificial Nasser, al doilea ca mărime din întreaga lume. Pe o insulă din largul lacului de acumulare, unde a fost mutat prin grija şi cheltuiala UNESCO, am vizitat Templul Philae, închinat zeiţei Isis, unul dintre cele trei temple ptolemeice foarte bine conservate. În Egiptul antic, fiecare egiptean făcea un pelerinaj în acest loc măcar o dată pe an.

În aceeaşi zi am văzut Obeliscul neterminat şi o monumentală Catedrală coptă unde se făceau cateheze cu mai multe grupe de copii şi tineri.

Ziua a V-a: Templul Kom Ombo

Cu o corabie cu pânze, ca în trecute vremuri, am făcut o croazieră pe Nil, în jurul oraşului Asswan şi, de asemenea, o vizită prin oraş. Obiectivul principal al zilei a fost vizitarea Templului Kom Ombo amplasat între Edfu şi Asswan, fostul Pa Sobek (casa lui Sobek), un zeu venerat dinainte de dinastia I. Templul este de fapt alipirea, în aceeaşi construcţie, a două altare dedicate lui Sobek, zeul fertilităţii, şi lui Horus, zeul solar războinic.

Ziua a VI-a: Al doilea templu ca mărime din Egipt

După călătoria pe Nil, dis-de-dimineaţă, am vizitat Templul Edfu, aflat la 50 km distanţă de Esna, fosta capitală a celei de a doua nome a Egiptului de Sus (Apollinopolis Magna). Edfu, construit în perioada greco-romană (secolul II î.Hr.), este, după Karnak, al doilea templu ca mărime din Egipt. Intrarea este marcată de mari şi valoroase statui de granit negru reprezentându-l pe zeul Horus sub formă de şoim. Pe Nil, am continuat călătoria cu vaporul până la Luxor. În momentul trecerii prin ecluza de la Esna am remarcat prezenţa românească rămasă pe o inscripţie care aminteşte de aportul specialiştilor şi muncitorilor români la această construcţie.

Ziua a VII-a: Exploratori în Valea Regilor

Ziua a VII-a am petrecut-o în zona Luxor, vestita cetate Theba din antichitate, celebra şi bogata capitală din antichitatea Imperiului Egiptean.

Un obiectiv vizitat a fost cel din Valea Regilor, unde se află 34 de morminte ale faraonilor, cel dintâi al lui SetiI, găsit în 1817 de exploratorul Giovanni Belzoni (probabil cel mai impunător dintre toate). Cel mai cunoscut şi mai aproape de noi descoperit şi poate cel mai vizitat este mormântul lui Tutankamon care conţine şi mumia acestuia. Au urmat, apoi, mormintele lui Ramses III, Ramses IV şi Ramses IX, cu scene inspirate din cărţile sacre egiptene, unele aflate în stare precară de conservare.

În aceeaşi zonă am poposit la Templul reginei Hatshepsut – femeia faraon – care a ales locul într-o vale inaccesibilă, monumentul fiind conceput de genialul arhitect Senenmut. Acest templul a fost transformat în primele veacuri după Hristos într-o mănăstire creştină în care au trăit, în acelaşi timp, 400 de călugări cu vieţuire aspră. Am văzut şi noi, în zona respectivă, numeroase peşteri care au adăpost sihaştrii de odinioară.

Unde a devenit faraon Alexandru cel Mare

Coloşii din Memnon aflaţi lângă Theba, între Nil şi Valea Regilor, sunt două statui gigantice de 20 m care-l înfăţişează pe faraonul Amenophis III. În urma unui cutremur din anul 27 î.H., statuia s-a crăpat şi emite în fiecare dimineaţă un zgomot, fiind numită „Statuia cântătoare”. Sunetele emise se datorează vibraţiilor cauzate de trecerea bruscă de la frigul nopţii la căldura primelor raze ale soarelui.

În oraşul Luxor, într-o zonă centrală, ne-am oprit la un martor al istoriei şi strălucirii de odinioară, templul lui Amon-Ra, construit de Amenophis II, Tuthmosis III şi Ramses II, legat de templul din Karnak printr-o lungă alee mărginită de sfincşi sculptaţi în piatră. La intrarea principală, se aflau 2 obeliscuri ale lui Ramses II, doar unul se păstrează, celălalt a fost dus în Franţa în anul 1833 şi montat în centrul pieţei Concorde din Paris. Templul păstrează coloane cu capiteluri valoroase şi statui din granit roz.

Alexandru cel Mare, cuceritorul lumii, a poposit şi el într-una din încăperile Templului, unde a fost încoronat faraon, în cadrul unei grandioase ceremonii.

La 3,5 km distanţă, se află cel mai mare templu al antichităţii dedicat lui Amon-Ra, cel de la Karnak.

Ghidul ne spune că acest templu avea, cândva, 80.000 de deservenţi în acelaşi timp şi a fost considerat cel mai organizat şi important loc de cult din antichitate. Odată pe an se organiza o procesiune rituală pe o distanţă de trei kilometri şi jumătate care se încheia la Templul din Luxor (cele două se aflau într-o strânsă legătură).

De la Luxor am călătorit prin pustiu până la Hurghada.

Ziua a VIII-a: Pe urmele lui Moise

Hurghada a fost la început un sat de pescari, abia cunoscut, aflat la 400 km depărtare de canalul Suez, pe malul Mării Roşii. Astăzi este una dintre cele mai căutate destinaţii turistice din Egipt. Un oraş nou cu frumoase şi elegante construcţii. Printre ele, am zărit şi o biserică nouă, cu arhitectură grecească. Ziua a opta a călătoriei noastre a fost dedicată drumului prin pustiul Sinai. După ce am trecut cu feribotul Marea Roşie la Sharm El–Sheikh, ne-am continuat călătoria prin inima munţilor şi a deşertului din peninsulă până la Nueba. M-am gândit mult la peregrinarea prin pustiu a poporului ales vreme de 40 de ani. Călătoream pe urmele lui Moise şi ale sihaştrilor care au sfinţit locurile şi „au înflorit” pustiul.

De la Nueba am trecut cu feribotul Marea Roşie, până la Aquaba, în Iordania.

Ziua a IX-a: Beduinii, păstrători ai tradiţiilor iordaniene autentice

Călătoria a continuat în Ţara Sfântă de dincolo de Iordan, Iordania. Primul popas în această zonă a fost oraşul Aquaba, cu o istorie de peste 5.000 de ani, având, în prezent, peste 100.000 de locuitori. Aşezat pe malul Mării Roşii, trecută pedestru de poporul lui Israel odinioară, la răspântie de drumuri către Egipt, Palestina şi Siria, Aquaba este principalul port al Iordaniei şi un loc foarte important pentru pelerinajele făcute la Meca şi Medina. În apropiere de acest oraş am făcut o călătorie în deşertul Iordaniei, la Valea Lunii (Wadi Rum) pe urmele prinţului Lawrence al Arabiei, printre dune de nisip şi munţi dăltuiţi în forme diferite de furtuni şi trecerea ireversibilă a timpului. Lângă un perete al muntelui am văzut inscripţii vechi săpate în rocă din timpul civilizaţiei nabatiene. Într-o comunitate de beduini am servit ceaiul tradiţional, cu arome specifice, beduinii fiind păstrători ai tradiţiilor iordaniene autentice.

După o vizită în oraş şi o croazieră cu bărci speciale pe Marea Roşie, în care am putut admira multitudinea de corali care se întâlnesc în zona ţărmului, am petrecut seara pe malul mării într-o atmosferă de cântare şi rugăciune.

Ziua a X-a: Oraşul Petra, un muzeu în aer liber

De la Aquaba, călătoria continuat spre vechiul oraş Petra. Am oprit la izvorul lui Moise, unde profetul a lovit cu toiagul stânca şi a izvorât în pustie apă poporului însetat al lui Israel care se afla în pribegie de 40 de ani. Am trecut pe lângă muntele Horeb unde se află mormântul lui Aaron, fratele lui Moise. Oraşul istoric Petra, aflat pe lista minunilor lumii vechi, a fost construit de vechii nabatieni, urmaşii lui Ismail. Istoria locului a durat, în perioada de glorie, mai mult de 1.000 de ani (sec. IV î.H. – secolul VIII d.H.). Câteva zeci de familii de beduini au locuit în acest loc până în anul 1980. Vizitat de împăraţii romani Traian (care l-a cucerit în anul 106 d.H.) şi Adrian, oraşul Petra a fost redescoperit la începutul veacului al XIX-lea. Împăratul Traian a construit în interiorul lui un drum pavat care-l lega de Calea Regilor. Tot el a realizat o parte din aducţiunea de apă.

În prezent oraşul este un muzeu în aer liber, cu temple, locuinţe, străzi păstrate intacte de peste două milenii. În Petra se păstrează din perioada bizantină şi câteva biserici creştine, care au funcţionat foarte puţin din pricina furiei arabilor.

Ziua a XI-a: Cea mai veche hartă a Ţării Sfinte

De la Petra, am plecat spre provinciile Ţării Sfinte din Iordania. Ne-am oprit la Madaba, oraşul mozaicului. Aici, la biserica ortodoxă „Sf. Gheorghe” (care aparţine canonic de Patriarhia Ierusalimului) am văzut cea mai veche hartă lucrată în mozaic cu Ţara Sfântă, realizat în anul 565 d.H. Se disting încă numele unor localităţi aflate în paginile Sfintei Scripturi care compun Ţara Sfântă (împărţită astăzi între Egipt, Iordania, Palestina şi Siria).

Drumul nostru a dus spre Muntele Nebo, locul de unde Moise a văzut Ţara Făgăduinţei înainte de a muri. A fost îngropat acolo, fără a i se cunoaşte exact mormântul. Din anul 1933 pe platoul central al muntelui a fost amenajată o mănăstire franciscană, pe locul (urmele) unei bazilici bizantine distruse de un cutremur foarte puternic. Din locul respectiv, se văd cu ochiul liber oraşul Ierihon (cel mai vechi din lume), Valea Iordanului şi Marea Moartă.

Unde a fost botezat Mântuitorul

Punctul cel mai important al excursiei a fost locul Botezului Mântuitorului Hristos în Râul Iordan, loc care se află în apropierea ruinelor unei bazilici din veacurile III – IV, descoperită în ultimii ani. Locul respectiv corespunde cu cel amenajat dincolo de Iordan pe teritoriul Statului Israel, unde credincioşii au acces doar la Sărbătoarea Botezului Domnului. În spaţiul respectiv, Mitropolia Ortodoxă de la Aman a construit o biserică nouă şi are în vedere ridicarea unei mănăstiri ortodoxe în apropiere.

Călătoria noastră a continuat la Peştera lui Lot de pe malul Mării Moarte, precum şi la Statuia Sarei, păstrată, după tradiţie, în aceeaşi zonă. Ne-am îndreptat, apoi, spre Aman, capitala Regatului Haşemit al Iordaniei.

Ziua a XII-a: După 1600 de ani, noi biserici ortodoxe se ridică în Iordania

Amanul are în prezent aproximativ 2.500.000 de locuitori. Un oraş nou în mare parte, cu nenumărate magazine specifice lumii arabe. Întâlneşti clădiri elegante, cu arhitectură modernă, dar şi unele tradiţionale, specifice culturii arabe. Printre zeci şi sute de minarete am zărit, timide, turlele unor biserici creştine. La încheierea călătoriei am avut posibilitatea întâlnirii cu Mitropolitul Benedict al Filadelfiei şi a toată Iordania, membru al Sinodului Patriarhiei Ierusalimului, care are reşedinţa la Aman. Primitor şi deschis, chiar bucuros la întâlnirea cu grupul de la Iaşi, Mitropolitul, care păstoreşte de şapte ani cei 140.000 de credincioşi ortodocşi din Iordania, şi-a adus aminte de vizita pe care a făcut-o în Moldova în anul 1982, în delegaţia condusă de Patriarhul Diodor al Ierusalimului. Ştia multe despre Moldova, despre evlavia credincioşilor faţă de Sfânta Parascheva şi s-a arătat interesat de o întărire a legăturilor dintre Mitropolia Moldovei şi Mitropolia Iordaniei. Printre altele, Înaltpreasfinţia Sa şi-a exprimat bucuria că, după 1.600 de ani, au posibilitatea de a construi noi biserici în Iordania.

În ultima zi a călătoriei, pe drumul spre casă, toţi participanţii şi-au exprimat bucuria de a fi avut privilegiul de a călca pe urmele profeţilor şi sihaştrilor care au sfinţit templele păgâne şi le-au înmiresmat cu rugăciunea şi vieţuirea lor.