Citisem pe internet câteva pagini din „The Anatomy of Melancholy“ a lui Robert Burton; am căutat-o pe catalogul online al Bibliotecii Metropolitane. Surprinzător, am găsit-o, cu următoarele precizări: „Sala de lectură cu aprobare; Biblioteca Nicolae Iorga; ME II 84; Fondul Mircea Eliade“. A fost punctul de plecare într-o expediţie printre cărţi vechi şi ziare, cărţi poştale şi afişe dintr-un alt secol, adăpostite în rafturile clădirilor de pe strada Gura Lotrului, numărul 9.
„Unu diariu! Sciţi ore bine, ce este unu diariu? Unu diariu! Este uă foiă mare şi urîtă ce o citesce tata tocmai cându copii suntu inferbentaţi la jocu“, poate citi un pasionat de istoria presei în numărul 1 al revistei „Mama şi copilul“, apărut în 1865, unicat aflat în Colecţia de publicaţii periodice „Ion Heliade Rădulescu“ a Bibliotecii Metropolitane. Colecţia acestei reviste aflate la Biblioteca Academiei începe cu numărul doi.
În colecţia de periodice poţi găsi presă românească şi străină de la 1800 până astăzi; unele ediţii sunt digitalizate şi pot fi consultate online, pe Biblioteca virtuală a Bucureştiului. Gabriela Ţerbea, gestionara colecţiilor, îmi arată „Tribuna economică“, „Munca de partid“, „La nouvelle revue française“ (1939), „Lettres sovietiques“ (1981), „Sburătorul“ (1919-1921), „Vie ŕ la campagne“, „Familia“ lui Iosif Vulcan (1884), „Viaţa capitalei“ (1953). Aici se găsesc şi reviste noi, precum „Paris Match“ şi „Unica“.
Prin sediul din Gura Lotrului au trecut studenţi la ASE, Litere, Comunicare, SNSPA, care s-au documentat pentru diverse lucrări, dar şi pasionaţi de ziare şi reviste, care au grup pe facebook. Vin persoane care au colecţii acasă, din care lipsesc anumite numere. Cineva care aduna prima pagină a ziarelor, când a văzut ce există în aceste rafturi, a devenit cititor fidel. Alex Ciubotariu, cunoscut sub numele de „Pisica Pătrată“, s-a documentat aici o vară întreagă pentru lucrarea sa „Istoria benzii desenate“. A vizitat colecţiile şi Cornel Nistorescu, pentru a-şi aduna articolele în „Români, vi se pregăteşte ceva! Epistole politice, reportaje, interviuri, editoriale din Expres (1990-1995)“. Jurnalistul nu a uitat să le mulţumească pe prima pagină „doamnelor Mariana Gavrilă, Gabriela Ţerbea, Roxana Popescu şi domnului Cornel Lovin de la Biblioteca Metropolitană“. Pasionaţii pot urmări Colecţia de publicaţii periodice „Ion Heliade Rădulescu“ pe facebook.
Biblioteca „Nicolae Iorga“, aflată într-o clădire alăturată, conţine colecţii speciale şi de patrimoniu. Aici se află şi o colecţie de memorie culturală a Bucureştiului, ce conţine cărţi, documente, casete video, atlase.
Biblioteca „Nicolae Iorga“ a fost constituită în 1997. Din fondurile Bibliotecii Metropolitane au fost adunate cărţile rare, ediţiile bibliofile, cărţi poştale ilustrate, litografii, fotografii. Printre vedete se află un incunabul de la 1490, „Opera varia: Sermoniarum de poenitentia per adventum“, de Robertus Caracciolus, „Opere complete“, de Voltaire, în 70 de volume, operele lui Vitruvius, editate în 1912, Biblia tipărită la Buzău în 1834, Biblia tipărită la Sibiu în 1856, „Rudimenta cosmographica“, scrisă de Johannes Honterus şi tipărită la 1541. În fondul dedicat Bucureştiului, ce are 800 de cărţi, găsim „Planul reţelei liniilor de tramvai“, „Bucureştii ce se duc“ (1910), a lui Henri Stahl, „Arcul de Triumf“ (1929), a lui Tzigara-Samurcaş, „Bucureşti, dezgheţul“, de Mirel Bran, „Suflet candriu de papugiu“, de Radu Anton Roman, „Străzi vechi din Bucureştiul de azi“, de Alexandru Ofrim.
Mariana Gavrilă, absolventă a unei facultăţi de română-franceză, dar şi a Şcolii postliceale de biblioteconomie, acum şef serviciu cu delegaţie al „Colecţiilor speciale şi de patrimoniu. Depozit legal local“, povesteşte despre modul în care a participat şi ea la realizarea colecţiei de carte veche: „M-am angajat, în 1992, la Biblioteca Metropolitană, în serviciul «Completare, evidenţă, prelucrare». Una dintre misiunile mele era să merg prin anticariate; vânzătorii aveau pregătite cărţile care aveau ca subiect Bucureştiul şi care erau tipărite pe teritoriul Bucureştiului, însă mă mai uitam şi eu prin rafturi. Şefa mea prezenta lista de cărţi directorului, apoi stabileau ce se cumpără.“
Am făcut cerere să răsfoiesc „The Anatomy of Melancoly“ şi, întrebând ce înseamnă codul de pe cotor - ME II 84, am aflat o poveste interesantă. Mihaela Dragoş, gestionara Bibliotecii «Nicolae Iorga», mi-a explicat modul în care se cotează cărţile: „În funcţie de lungimea cotorului, se stabilesc formatele. Până la 20 de centimetri este formatul I, între 20 cm şi 25 cm - II, între 25 cm şi 30 cm - III, între 30 cm şi 38 cm - formatul IV, iar peste 38 de centimetri - V. În cadrul fiecărui format se numerotează cărţile în ordine. Aici avem şi câteva colecţii, precum «Eugen Barbu», «Ion Brad», «Gheorghe Zbughea», «Romulus Vulpescu», «Mircea Eliade». Deci, ME II 84 înseamnă că este vorba despre a 84-a carte de format II din colecţia «Mircea Eliade», alcătuită în întregime din biblioteca de la Paris a autorului, donată bibliotecii de soţia sa.“
După ce Mariana şi Mihaela învârt volanele rafturilor mobile, mă strecor printre cărţile ce odată au fost atinse de Mircea Eliade: Rilke, Pio Baroja, Cervantes, „Mimesis“, Faulkner în franceză, „Le Guepard“, Jung, „The tantric tradition“, „The Keys of Power“, „Primitive culture in Greece“ şi multe altele.
Biblioteca Nicolae Iorga este frecventată de studenţi la teologie şi filologie, dar şi de doctoranzi. Documentele de aici au fost folosite pentru scrierea unor lucrări ca „Medici şi medicină în trecutul românesc“, un studiu despre medicii evrei care au rezidat în Ţările Române, „Memoria vechilor cărţi româneşti“, „Metafizica lui Cantemir“ (o cumunicare pentru un congres ţinut la Graz), „Pronumele şi locuţiunile pronominale în textele religioase bisericeşti“. Cineva a vrut să vadă „Cartea Dunării“ a lui Jean Bart, pe care n-o mai găsise în altă parte.
Am stat doar trei ore în cele două clădiri unde se află Colecţia de publicaţii periodice „Ion Heliade Rădulescu“ şi Biblioteca Nicolae Iorga. Prea puţin timp aproape de atâtea comori. Am ieşit cu gândul că altădată se citea mult. Citeau ziare şi reviste oamenii de rând, seara, după o zi de muncă, le citeau şi copiilor lor. Erau curioşi să înţeleagă lumea în care trăiesc. Nu doar să o comenteze, ca astăzi.
